Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 238
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
- --JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
GREFIER
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței civile nr. 704 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcția Națională Anticorupție, intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului O, intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 Cod procedură civilă și a fost scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei pentru formularea apărării și depunerea întâmpinării.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul O l t, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Națională Anticorupție, Inspectoratul de Poliție al Județului O și Ministerul Economiei și Finanțelor, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004 - 2006, conform art.37 pct.2 din OG nr.38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003 publicată în MO nr.65 din 2 februarie 2003, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, de la intrarea în vigoare a OG 38/2003 aveau dreptul, la plecarea în concediu să beneficieze de prima de concediu de odihnă, în realitate, acest drept însă nu a fost acordat.
Reclamanții au susținut că suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu nu echivalează cu anularea însuși a dreptului și încalcă dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.41 alin.2 din Constituția României, revizuită, art.28 lit."e" din Legea 360/2002 și art.37 pct.2 din OG 38/2003.
În apărare, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât exercițiul dreptului la prima de concediu prevăzut de art.37 alin.2 din OG 38/2003 este suspendat prin Legea bugetului de stat pe anii 2004 și 2005, iar pârâții nu dispun de fonduri bănești pentru acordarea acestor drepturi.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în ipoteza admiterii acțiunii acesta să fie obligat să vireze Ministerului Administrației și Internelor sumele necesare efectuării acestor plăți deoarece instituția este finanțată integral de la bugetul de stat.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare, invocându-se excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Olt de soluționare a cauzei, iar pe fond se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Oaf ormulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pe perioada anului 2004 și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți în cauza de față, solicitându-se respingerea cererii de chemare în garanție și a acțiunii, deoarece este un terț față de raporturile juridice deduse judecății, neavând atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților și nu este ordonator de credite pentru alte instituții sau ministere.
Prin sentința nr.704 din 31 octombrie 2007, Tribunalul Olta admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții MIRA, IGPR, DNA și IPJ O la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004 - 2006, proporțional cu activitatea desfășurată, actualizată la data plății cu indicele de inflație.
S-a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de MIRA și DNA împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt formulată de pârâta Direcția Națională Anticorupție ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 nu au fost abrogate, că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Prima instanță a apreciat că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de primă de concediu, așa cum se prevede de altfel în OG nr. 38/2003.
Referitor la acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor precum și la cererea de chemare în garanție împotriva aceleiași instituții, tribunalul a apreciat că pârâtul chemat în garanție nu este ordonator de credite pentru alte instituții sau ministere, că repartizarea sumelor de bani se face conform legii bugetului de stat, ministerului revenindu-și răspunderea doar de a elabora proiectul legii pe baza propunerilor formulate de ordonatorii principali de credite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs s-a precizat că Tribunalul Olt nu avea competența materială de a soluționa cauza întrucât, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de APEL CRAIOVA, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
A arătat recurenta că potrivit prevederilor art.57 din OG 38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților MAI și că polițiștii detașați au drept de opțiune între salariile cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție și salariul funcției îndeplinite în cadrul unității unde s-a efectuat detașarea.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ este neîntemeiată.
Prin Legea 251/2006, s-a modificat și completat Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, legea aplicabilă și în cazul funcționarilor publici cu statut special.
În conformitate cu art.911din actul normativ menționat, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
In speță, competența aparține tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ fiscal.
Raportul de funcție și plata tuturor drepturilor care decurg din exercitarea funcției se între polițist și inspectoratul județean al poliției.
Obligația de plată drepturilor de natură salarială aparține instituției față de care s- născut raportul de funcție.
Astfel fiind, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din Codul d procedură civilă, competența de soluționare cauzei aparține tribunalului, autoritatea publică cu obligație directă față de reclamant fiind o instituție la nivelul județean.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor potrivit căror aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produc pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
La adoptarea soluției se au în vedere și prevederile art. 37 alin. 1 din OG nr. 38/2003 în conformitate cu care în perioada cât se află în delegare sau detașare polițiștii primesc toate drepturile bănești avute, iar în cazul în care detașarea se face pe un post cu nivel de salarizare superior, polițiștii beneficiază de salariul funcției respective și de celelalte drepturi bănești legal cuvenite.
Astfel fiind, rezultă din text că în cazul detașării polițistul primește salariul corespunzător postului unde este detașat, dacă salariul funcției respective are un nivel superior.
În același timp alături de salariul cu nivel superior polițiștii detașați primesc și celelalte drepturi legal cuvenite, între acestea înscriindu-se și cele prevăzute de art. 37 alin. 2 din OG nr.38/2000.
Dacă s-ar accepta susținerea recurentei, ar însemna ca într-o anumită perioadă polițistul detașat să poată fi privat de un drept reglementat prin statutul special al polițistului, situație în care se ajunge ca prin detașare să se aducă atingere drepturilor de natură patrimonială ale polițistului.
În afara argumentelor care rezultă din textele analizate mai sus Curtea mai reține și că dacă s-ar aprecia ca fiind fondat motivul de recurs al DNA, s-ar aduce încălcare prevederilor Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu care orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
În interpretarea prevederilor Protocolului Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat în mai multe decizii de speță că noțiunea de bun include și drepturile de natură patrimonială, cum ar fi drepturile salariale.
Curtea va avea în vedere la pronunțarea soluției prevederile art. 11 și 20 din Constituția României conform cărora, în situația unor neconcordanțe între Pactele și Tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Având în vedere atât prevederile constituționale enunțate care obligă judecătorul național să țină seama de prevederile convențiilor internaționale în materia drepturilor omului, cât și prevederile art. 37 alin. 1 și 2 din OG nr. 38/2000, se apreciază că motivele de recurs sunt neîntemeiate, și că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
De altfel, la adoptarea soluției se au în vedere și prevederile OUG nr. 146/2007 care reglementează acordarea primei de concediu în perioada în care acest drept a fost suspendat.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională Anticorupție, împotriva sentinței nr. 704 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 3: Doina Lupea |
Grefier, |
Red. EC
Tehn. MI 2 ex/05.02.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Rîciu, Doina Lupea
