Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2407/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2407
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (MFP), împotriva sentinței civile nr.1044/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE ȘI DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod Procedură Civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr. 1044/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, s- respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR invocată de către acesta prin întâmpinare. S-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție a MEF invocate de către acesta prin întâmpinare. S-a admis acțiunea reclamantului. Au fost obligate pârâtele IGPR și MIRA către reclamant la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2005 actualzate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta MIRA. A fost obligată chemata în garanție să vireze sumele necesare către pârâte pentru plata acestor drepturi conform prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că numitul a chemat în judecata pârâții, pentru plata sporului de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza pentru anul 2005, actualizat cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi si pana la plata efectiva a acestora.
În motivarea acțiunii s-a arătat că in baza Ordinului MAI nr. 132/09.02.2004 si OUG nr. 38/2003 polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza in funcție de vechimea ca polițist.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite. Bugetul de stat fiind aprobat prin lege organică de Parlamentul României.
Cu privire la excepția absolută a lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, pe care o reiterează, recurentul arată că este ordonator principal de credite alături de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, potrivit Anexei 3 din Legea nr.18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009.
Potrivit disp. art.11 coroborat cu cele ale 12 alin.2 din Legea nr.218/2002, Inspectoratul General al Poliției Române are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului de interne, în limita fondurilor la dispoziție. În județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție.
Recurentul este ordonator principal de credite doar pentru instituțiile ce se află în directa sa subordonare, gestionând bugetul de stat fără a-i da dreptul de a încălca legea finanțelor publice prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. Or, prin sentința recurată s-au încălcat disp. Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară.
Admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală în virtutea prevederilor legale incidente pe care le-a enunțat în întâmpinarea de la fond, dar și în recurs.
În drept, și-a întemeiat recursul pe disp. art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.500/2002 și Constituția României.
În recurs, nu s-a depus întâmpinare și nu s-au administrat probe.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și art.299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat pentru considerentele care vor fi evidențiate în continuare.
Soluționând cu prioritate excepția de fond, absolută și peremptorie invocată, a lipsei de calitate procesuală pasivă, conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce o privește, instanța constată că invocarea excepției are la bază o eronată interpretare a dispozițiilor legale incidente, deoarece aspectul dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, ține de caracterul fondat sau nefondat al cererii de chemare în garanție, iar pe de altă parte Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție în considerarea atribuțiilor sale privind gestionarea bugetului de stat, potrivit dispozițiilor HG nr.386/2007, astfel că are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, se va respinge excepția, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea o constată, spre deosebire de tribunal, ca fiind nefondată.
O atare concluzie se impune din examinarea reglementărilor legale privind modul în care se face executarea titlurilor executorii împotriva instituțiilor publice.
În acest sens, sunt de reținut prev.art.1 și 2 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Doar în ipoteza în care, subsecvent deci obținerii titlului executoriu, executarea creanței cuprinsă în aceasta nu începe sau continuă din lipsă de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Mai mult, ordonatorul principal de credite, în speță pârâtul, are obligația, potrivit art.3, de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare care se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prev.art.47 din Lg.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art.49 din Lg.273/2008 privind finanțele publice locale.
Doar în măsura în care, urmare a demersurilor invocate mai sus, ce cad în sarcina instituției debitoare, respectiv a ordonatorului principal de credite, nu pot fi asigurate fondurile necesare plății drepturilor susmenționate, intervine în scenă Ministerul Economiei și Finanțelor, în
exercitarea atribuțiilor sale derivând din prev.art.19 din Lg.500/2002, pentru a se asigura reclamantei realizarea drepturilor sale într-un termen
rezonabil, în conformitate cu principiile ce se desprind din Hotărârea Săcăleanu, împotriva României a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, simpla cădere în pretenții a pârâților nu este de natură a antrena prin ea însăși și fără nici un fel de alt demers din partea lor, admiterea cererii de chemare în garanție, urmând a fi respinsă această cerere ca nefondată.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea va admite conform art. 312 Cod Procedură Civilă, prezentul recurs, va modifica în parte, sentința în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată și va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (MFP), împotriva sentinței civile nr. 1044/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 33375/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE ȘI DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI
Modifică, în parte, sentința în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Gh./ 2 ex.
23.02.2010
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
