Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2410/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2410
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local - reprezentat de primar, împotriva sentinței numărul 477 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Consiliul Local - reprezentat de primar și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința numărul 477 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, județul G.
Au fost obligați pârâții la plata sporului de stabilitate în cuantum de 20% din salariul de bază, începând cu 01.01.2005 - februarie 2009, actualizat cu coeficientul de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea de acordare a acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public, și are dreptul la sporul solicitat corespunzător desfășurării activității în mod neîntrerupt în această funcție.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații al acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Sporul de stabilitate face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, sporul de stabilitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al funcționarului public.
În conformitate cu prevederile art. art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993, pentru activitatea desfășurată funcționarilor publici li se acordă un spor de stabilitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de stabilitate este tratat de legiuitor în cadrul art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993 privind salariul de bază al funcționarilor publici.
În cadrul acestei secțiuni se prevăd componentele salariului funcționarului public.
Astfel, funcționarii publici primesc pentru activitatea desfășurată salariul corespunzător funcției pe care o îndeplinesc alături de care primesc și alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor și nu obligativitatea acestora.
Cu privire la sporul de stabilitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia, prin art. art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993.
Examinând structura normei juridice enunțate, se constată că aceasta are ipoteză relativ determinată pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de funcționari publici a reclamantei iar dispoziția normei stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sporului de stabilitate.
Plata sporului de stabilitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției.
De altfel, prin nici-un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit nu a fost înlăturat dreptul la sporul de stabilitate.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar din conținutul art. 53 din Constituția României care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și să dispună în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Ori, o altfel de abordare este în afara legii, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzice limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
S-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni legislației naționale sus - menționate, dar și interpretării art. 6 din CEDO.
Eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual constituie neîndeplinirea de către acesta unei obligații legale.
Prin urmare, plata sporului de stabilitate este prevăzută în mod imperativ și nu supletiv.
În ceea ce privește capătul de cerere de acordare acestor drepturi pentru viitor, s-a reținut că drepturile solicitate de reclamantă nu au un caracter cert, evoluția raporturilor de muncă dintre părți neputând să fie stabilită de către instanța de judecată.
Instanța de fond a reținut că pentru această categorie de personal, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Prin urmare, coroborând textele sus-menționate s-a constat că cererea este întemeiată și că actele normative invocate se aplică deopotrivă și categoriei funcționarilor publici din cadrul unității pârâte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local, în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta, este angajata instituției recurente în funcția de referent-contabil în cadrul compartimentului financiar contabil.
În Dispoziția de numire a reclamantei este specificat foarte clar de ce salariu și de ce sporuri beneficiază. Această dispoziție nu a fost contestată de către reclamantă, de aici rezultând faptul că a fost de acord cu prevederile acesteia.
S-a susținut și că în cursul anilor 2007 - 2008, toți salariații Primăriei, inclusiv reclamanta, în baza unor hotărâri judecătorești, au primit diverse sporuri, (sporuri de dispozitiv, mobilitate, confidențialitate, fidelitate, stres, etc.), din care cauză Consiliul Local nu mai poate face alte plăți.
n drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 299 -316 proc. Civ.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Analizându-se recursul în raport de motivele acestuia se constată că este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, sunt prevăzute în art. 14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de stabilitate solicitat în cauză face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din prevederile art. 2 și 3 din OUG nr. 92/2004, rezultă necesitatea creării premiselor pentru implementarea sistemului unitar de salarizare și că, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite.
Prin acordarea sporului de stabilitate nu se încalcă nici o prevedere legală, ci, dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Se respectă, de asemenea, principiul asigurării de către fiecare ordonator principal de credite a gestiunii sistemului de salarizare.
Fiind în discuție drepturi ce se acordă la aprecierea autorității în care reclamanta revine dreptul ordonatorului principal de credite în speță primarul potrivit art. 68 alin. 1 lit. f) din Legea 251/2001 a administrației publice locale, de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia.
Având în vedere și că ordonatorul principal de credite prin întâmpinarea formulată în primă instanță a fost de acord cu acordarea sporului solicitat de reclamantă, se vor reține ca nefondate motivele de recurs formulate în cauză prin care se invocă faptul că prin decizia de numire în funcție a reclamantei acest spor nu a fost acordat și nu există resurse financiare pentru plata acestuia, deoarece în situația mai sus arătată nu este imperios necesar ca sporul solicitat să fie specificat în dispoziția de numire a reclamantei în funcția publică iar plasta sporului solicitat se va face de către ordonatorul principal de credite, ce a fost de acord cu plata sa în condițiile încadrării în resursele bugetare alocate.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Local - reprezentat de primar, împotriva sentinței numărul 477 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009
Pentru judecător
- - - - - -
aflat în CO
semnează Vicepreședinte
Red. jud.
2 ex.
19 Mai 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
