Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2411/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2411
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, împotriva sentinței nr.606 din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor și intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.606 din24 februarie 2009, Tribunalul Gorja admis cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferenței de 10% spor lunar din salariul de bază reprezentând spor de condiții periculoase sau vătămătoare neacordat pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2007 și la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru perioada 09.12.2006 - 31.03.2008, reprezentând spor pentru condiții de stres sau condiții deosebite cu risc de îmbolnăvire sau accidente, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public, cu grad de consilier superior, motiv pentru care îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind funcționarii publici.
A reținut judecătorul fondului că potrivit art.14 alin 1 lit a si b din Legea 435/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, se prevede acordarea unui spor de până la 30 % din salariul de baza pentru condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respectiv și a unui spor de 15 % din salariul de bază pentru activități desfășurate în condiții de stres, drepturi ce trebuiau acordate începând cu 01.12.2006, dată la care a intrat in vigoare Legea nr 435/2006.
S-a arătat că de sporul de condiții deosebite beneficiază anumite categorii de salariați, precum personalul de specialitate din unele activități medicale, personalul medico-sanitar de intervenție din stațiile de salvare, șoferii de pe autosalvări, personalul didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase de elevi în învățământul primar, care îndrumă practica psihopedagogică și alte categorii de salariați.
De asemenea, s-a reținut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului de condiții grele și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii si Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
A apreciat prima instanță că potrivit art.38 Codul Muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Având în vedere că aceste drepturi sunt recunoscute personalului angajat cu contract de muncă, s-a apreciat că implicit și reclamantul trebuie să beneficieze de aceste drepturi bănești cu atât mai mult cu cât sporul de condiții periculoase i-a fost acordat și până la 31.12.2007 dar numai în cuantum de 20%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
În motivarea recursului, pârâta a arătat că este ordonator secundar de credite, nefiind în măsură să asigure fondurile financiare necesare plății către petent a diferenței de 10% spor lunar din salariul de bază, reprezentând spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare și pentru plata sporului de 15% din salariul de bază, reprezentând spor pentru condiții de stres sau condiții deosebite cu risc de îmbolnăvire sau accidentare, acest atribut revenindu-i Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care în temeiul art.4 din HG nr.130/2006 modificat și completat prin HG nr.136/2007 prevede că Președintele Autorității este ordonator principal de credite.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar este reglementată de Legea nr.435/2006.
Legea prevede în art.4 că salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii.
Aceeași lege reglementează și sporurile care se pot acorda personalului salarizat potrivit acestei legi.
Astfel în art.9 este reglementat sporul de vechime, în sensul că de acest spor beneficiază personalul salarizat conform legii, sporul respectiv fiind obligatoriu a se acorda tuturor salariaților în raport de vechimea în muncă.
Aceeași normă cu caracter imperativ se regăsește și în art.10 și reglementează acordarea sporurilor pentru activitatea desfășurată în timpul nopții.
Însă, în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a celui de stres legiuitorul a introdus o reglementare permisivă.
Din cuprinsul art.14 al Legii 435/2006 rezultă că pot fi acordate sporurile de mai sus.
Acest text se interpretează prin luarea în considerare și a prevederilor art.4 din lege, în sensul că autoritatea angajatoare poate să acorde aceste sporuri cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii
Caracterul supletiv al normei privind acordarea acestor două sporuri este evident, cu precizarea că atunci când legiuitorul a prevăzut anumite sporuri imperativ, a folosit sintagma "beneficiază de", în timp ce în cazul acestor două sporuri s-a prevăzut că "pot fi acordate."
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare, așa încât judecătorul fondului a greșit când a reținut că lipsa alocațiilor bugetare nu poate constitui cauză de neacordare a sporurilor respective.
Dimpotrivă, cele două categorii de sporuri se acordă numai dacă există alocație bugetară în acest sens, situație care rezultă din analiza prevederilor art.4 și 14 din Legea 435/2006.
De precizat este că judecătorul investit cu soluționarea unei cauze are obligația determinată de art.129 alin.5 Cod pr.civilă, de a analiza toate prevederile legale care sunt incidente în cauză, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În acest context procedural subzistă obligația judecătorului de a analiza toate prevederile legale care au incidență în raport de obiectul litigiului dedus judecății.
Ori, având în vedere prevederile art.4 din Legea 435/2006, care reglementează salarizarea cu încadrarea în resursele bugetare, precum și prevederile art.14 din aceeași lege, care prevede doar posibilitatea acordării celor două sporuri, se constată că aceste sporuri se achită funcționarului numai în măsura în care există alocații bugetare.
În cauză nu se pune în discuție aplicabilitatea art.38 din Codul Muncii, deoarece nu este vorba de sporuri reglementate imperativ de lege, ci de sporuri a căror acordare poate fi efectuată numai dacă ordonatorul principal de credite are alocate fonduri bugetare suficiente pentru satisfacerea lor.
Față de considerentele expuse, în baza rt.312 Cod pr.civilă se va admite recursul, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, împotriva sentinței nr.606 din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/26.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
