Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2416/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
GREFIER-
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței 145 din data de 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Finanțelor Publice și intimații reclamanți și A, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile a fost declarat în termenul legal și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat că recurenta pârâtă DGFP Dad epus cerere de suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Curtea pune în discuția părților cererea de suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Consilier juridic pentru recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea cererii de suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Intimații reclamanți și A, pe rând având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendarea judecății cauzei.
Curtea, respinge cererea de suspendarea judecății cauzei, întrucât motivul de suspendare nu este printre cele prevăzute de art.244 Cod procedură civilă.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea recursurilor, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
Intimații reclamanți și A, pe rând având cuvântul, respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.145 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
A respins acțiunea reclamantului, ca fiind autoritate de lucru judecat.
A admis în parte acțiunea reclamanților A și G, în contradictoriu cu pârâta DGFP
A fost obligată pârâta să acorde reclamantului A suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariu pentru perioada 14.11.2005 - 27.01.2008, iar reclamantului G suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariu pentru perioada 14.11.2005 - 31.08.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data nașterii dreptului până la data plății efective.
S-au respins cererile privind acordarea pe viitor a drepturilor bănești.
S-a respins acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut referitor la excepția autorității de lucru jucat că este întemeiată, având în vedere faptul că prin decizia nr. 2233/30.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiovaa fost admisă acțiunea formulată de către Sindicatul Liber Finanțe "Sed " și cu privire la numitul, acordându-se sporurile de 25% suplimentul postului și treptei de salarizare.
S-a apreciat astfel că sunt întrunite condițiile triplei identități privind persoanele, cauza și obiectul, condiții prevăzute de art.1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în perioada 14.11.2005 - 27.01.2008, reclamantul Aaa vut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, așa cum rezultă din adeverința aflată la fila 15 din dosar, iar reclamantul Gaa vut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte în perioada 14.11.2005 - 31.08.2007 și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, așa cum rezultă din adeverința aflată la fila 18 din dosar.
Potrivit art. 31 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului".
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr.2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu privire la cererea reclamanților privind acordarea sporurilor în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, s-a reținut că, dat fiind că după perioadele menționate mai sus aceștia nu au mai îndeplinit calitatea de funcționari publici în cadrul unității pârâte, astfel încât nu mai sunt îndreptățiți la salariu și sporurile corespunzătoare.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanți împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, dat fiind că aceștia au fost angajații DGFP D și nu ai MEF, astfel încât nu poate fi obligat la sporuri și acesta din urmă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.
În motivele de recurs s-a arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006.
S-a mai arătat că sumele solicitate de către reclamanți cu această destinație nu au fost prevăzute în bugetul de stat.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor este lipsit de interes și va fi respins ca atare reținându-se că recursul constituie o formă de manifestare a acțiunii, un mijloc procedural care intră în conținutul acesteia cu toate consecințele care decurg de aici.
Prin urmare, pentru exercițiul dreptului de recurs trebuie îndeplinite condițiile generale de exercițiu ale dreptului la acțiune (interesul, calitatea procesuală și capacitatea procesuală).
În consecință, cel nemulțumit de hotărâre, pentru a putea exercita dreptul de recurs, trebuie să justifice un interes (folos practic), ceea ce presupune că el a căzut total sau parțial în pretenții ca urmare a judecării în fața primei instanțe.
Este lipsită de interes cererea de recurs formulată de partea care a obținut câștig de cauză în prima instanță.
În speță, pârâtul, titular al cererii de recurs, nu a căzut în pretenții în fața primei instanțe, acțiunea reclamanților fiind respinsă față de acest pârât, astfel că o cale de atac promovată de pârât în aceste condiții este lipsită de interes.
Cu privire la recursul DGFP D se constată că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit. c și d din legea 188/1999.
Au precizat reclamanții că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamanților privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Având în vedere motivele de mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursurile, întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței 145 din data de 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/26.05.2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
