Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 244/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.244/CA
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenții, a, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimata C I, având ca obiect-litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței nr.2402/05.10.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru toți recurenții, și avocat e pentru intimata C
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Avocat depune la dosar "precizări" și susține că s-a investit instanța în condițiile Ordonanței nr.137/2000.
La solicitarea instanței de a preciza dacă Tribunalul Iașia soluționat pricina în condițiile de reglementare a acestui act normativ, avocat susține că trebuia citat Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.
Instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe
Reprezentanta intimatei, avocat, pune de asemenea concluzii de admitere a recursului și casare cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 1402/E/5 octombrie 2007 a Tribunalului Iașia fost respinsă acțiunea reclamantului reprezentați prin avocat, în contradictoriu du pârâtul I, având ca obiect obligarea acesteia ca începând cu 1 iulie 2007 să stabilească nivelul de salarizare al reclamanților, conform anexei 3 din nr.OG 6/2007.
A reținut instanța de fond că, potrivit disp. art. 4 din OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare executării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor 1-6.
Este necontestat faptul că reclamanții sunt funcționari publici din cadrul DGASPC I, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Consiliului Județean I conform prevederilor HG1434/2004, a căror salariu de bază a fost stabilit conform anexei 4 din OG6/2007.
Reclamanții au petiționat la Consiliul Județean I, anterior introducerii acțiunii, în sensul stabilirii nivelului de salarizare potrivit anexei 3 din nr.OG 6/2007 și au primit răspuns cu motivarea că emitentul actului normativ în discuție a omis să pună în concordanță statutul funcționarilor publici cu stabilirea salariilor de bază în funcție de nivelul la care prestează activitatea.
Pe de altă parte, funcționarilor publici din aparatul propriu al Consiliilor județene li s-au stabilit salariile de bază conform anexei 3 din OG 6/2007.
Actul normativ în discuție explicitează tară echivoc nivelul de salarizare diferit al celor două categorii de funcționari publici (reclamanții din instituția subordonată Consiliului Județean I și funcționarii publici din aparatul propriu al ) astfel că este exclusă interpretarea dispozițiilor legale invocate în susținerea acțiunii, instanța neavând competența legală de a se subroga voinței guvernului de la momentul edictării actului normativ în discuție.
Reclamanții invocă însă ca motiv principal în susținerea acțiunii faptul discriminării față de funcționarii publici din aparatul propriu al pârâtului Consiliul județean I în baza art. 1 alin. 2 lit. i din OG137/2000.
În cauză reclamanții pretins discriminați nu au făcut dovada parcurgerii procedurii speciale reglementată de disp. art. 20 din OG137/2000, fiind astfel exclus controlul judiciar direct în fața instanței de contencios administrativ care va putea da eficiență art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în raport de rezultatul acțiunii de investigare, constatare și sancționare a faptelor de discriminare materializat în hotărârea de soluționare a unei sesizări în conformitate cu art. 20 alin. 7 din OG137/2000.
Reclamanții au formulat cerere de recurs împotriva acestei sentințe, considerând că în mod nelegal a fost condiționată judecarea cauzei de parcurgerea procedurii reglementate de OG nr. 137/2000, față de dispozițiile art. 21 al acestui act normativ, care în realitate nu prevăd o atare condiționare.
Arată recurenții că este discriminatorie includerea lor în anexa 4 a nr.OG 6/2007 pentru stabilirea nivelului salariului de bază, în loc de anexa 3 a ordonanței întrucât raportat dispozițiilor din Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. 7 alin. 1 și art. 7 ind. 1 alin. 3 din Legea nr. 251/2006 și, respectiv, art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ar fi trebuit că fie incluși în aceeași categorie de salarizare cu funcționarii publici din aparatul propriu al consiliului județean, întrucât funcționează într-o instituție subordonată acestuia.
Consideră recurenții că discriminarea operează și în raport de reglementările Convenției Europene a Drepturilor Omului - Protocolul 12 la Convenție - întrucât legea organică (Statutul funcționarilor publici) garantează în fapt același nivel de salarizare funcționarilor din instituția unde sunt angajați reclamanții, cu funcționarii din aparatul propriu al Consiliului Județean astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului întrucât prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 a funcționarilor publici, la art. 7 alin. 1 a fost introdusă lit. c, în care sunt prevăzute funcții publice de stat, funcții publice teritoriale și, respectiv, locale, cele din urmă fiind reglementate de art. 7 ind. 1 alin. 3, ca fiind cele stabilite și avizate conform legii, în cadrul aparatului propriu al autorității administrației publice locale (Consiliul Județean) și a instituțiilor din subordine, intimata în cauză.
Deși aceste prevederi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, nr.OG 6/2007 a omis să pună în concordanță statutul funcționarilor publici cu stabilirea salariilor de bază în funcție de nivelul la care se prestează activitatea, așa încât angajatorul procedat la încadrarea reclamanților în anexa 4 a nr.OG 6/2007, destinată funcționarilor publici din cadrul consiliilor locale și instituțiilor din subordinea consiliilor județene, până la adoptarea unui sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici, evocat chiar în cuprinsul nr.OG 6/2007.
La termenul de judecată din 24 martie 2008, Curtea a pus în vedere recurenților să-și precizeze temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și, în raport de acesta, legalitatea sentinței de fond, față de dispozițiile art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000.
Cu ocazia dezbaterilor, recurenții au indicat ca temei al cererilor de chemare în judecată, dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor discriminatorii, considerând că instanța de fond pronunțat o sentință nelegală, întrucât pe parcursul derulării primei faze procesuale, în cauză nu a fost citat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, contrar dispozițiilor art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000 modificată.
Așa fiind, părțile au solicitat casarea cu trimitere în cauză, urmând ca Tribunalul Iași să rejudece litigiul cu respectarea dispozițiilor procedurale sus-evocate.
Curtea, verificând prioritar incidentul procedural evocat de părți, a cărui confirmare face inutilă abordarea fondului cauzei, constată că acestea se verifică în speță, după cum urmează:
Astfel, dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, prevăd în alin. 1 că: "Persoana care se consideră discriminatăpoateformula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.Cererea. nu este condiționată de sesizarea consiliului", iar în alin. 3 se prevede expres: "Judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului".
În cauză, reclamanții au sesizat tribunalul cu o acțiune vizând schimbarea grilei de salarizare, în motivarea căreia au evocat existența unui caz de discriminare între diferitele categorii de funcționari publici, ce desfășoară munci similare, fără a indica drept temei al acțiunii, în mod expres, prevederile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prima instanță și-a motivat însă soluția pe nerespectarea de reclamanți a procedurii de sesizare a discriminării, astfel cum este reglementată de art. 20 din OG nr. 137 /2000 și fără ca pe parcursul judecării să fi dispus din oficiu citarea Consiliului Național de Combatere a Discriminării, astfel cum o obligau dispozițiile art. 27 alin. 3 sus-citat.
Numai că dispozițiile art. 20 din nr.OUG 137/2000 prevede la alin. 1 că "Persoana care se consideră discriminată poate sesiza consiliul." și nicidecum că ar fi obligat-o să urmeze o atare procedură, cum eronat a reținut instanța de fond, dispozițiile art. 27 sus-evocat prevăzând de altfel expres că accesul la instanța de control administrativ pentru motive de discriminare ce nu este condiționat de sesizarea Consiliului".
Devine astfel incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv "instanța a cărei hotărâri este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului." situație în care, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare." instanței de fond, pentru a proceda la abordarea fondului litigios, ținând cont și de susținerile părților din prezenta fază procesuală.
Vor fi avute, de asemeni, în vedere și dispozițiile art. 27 alin. 3 din nr.OUG 137/2000, ce prevăd obligativitatea pentru instanța de contencios administrativ de a proceda la citarea Consiliului Național de Combatere a Discriminării în cauzele ce decurg din modul de aplicare a prevederilor acestui act normativ, ipoteză ce se regăsește și în cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de împotriva sentinței nr. 2402 E din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza, în vederea rejudecării, aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
cu opinie separată,
M.
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.05.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Opinie separată
Opinia separată privește doar motivele care stau la baza soluției de trimitere spre rejudecare a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În conformitate cu prevederile art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond.
Nerespectarea dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 care prevăd, în alin. 3, că judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național de Combatere a Discriminării nu se sancționează cu nulitatea absolută.
Trimiterea cauzei spre rejudecare și pentru că au fost încălcate dispozițiile legale privind citarea Consiliului ignoră caracterul relativ al nulității provocate de neîndeplinirea procedurii de citare a instituției respective.
Nelegala citare a Consiliului, neinvocată în motivele de recurs de partea care ar fi avut interes să o invoce, nu mai poate fi valorificată deoarece a operat decăderea din acest drept.
Pe de altă parte, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței unei vătămări cauzate de necitarea Consiliului Național de Combatere a Discriminării.
judecător
--- -
grefier
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache
