Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 244/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 244/
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, A, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocațial " " din Târnăveni-,.1, județul M, împotriva sentinței nr.259 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții reclamanți, A, prin avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul prev. de art.301 și 303 Cod procedură civilă, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta recurenților-reclamanți declară că nu a primit decizia pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la sesizarea formulată de reclamanți și înregistrată în dosarul nr.277/2009, sens în care renunță să o mai depună la dosar.
În raport de actele și lucrările dosarului, nefiind cereri formulate în cauză, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, desființarea hotărârii atacate conform art.304 pct.7, 8,9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, și rejudecând cauza pe fond, a se dispune admiterea acțiunii formulate de reclamanți, obligarea pârâților în solidar la calcularea și la plata unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorările de 5% (raportat la îndemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006 începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 31.03.2007; de 2% (raportat la îndemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007) începând cu data de 01.04.2007 și până la data de 30.09.2007; de 11% (raportat la îndemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007) începând cu data de 01.10.2007 și până la data încetării stării de discriminare; obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume până la data executării efective a hotărârii; obligarea pârâților de rând 3 și 4 la emiterea deciziilor și înscrierea acestora în cărțile de muncă privind drepturile bănești acordate; obligarea pârâtului de rând 1 la alocarea fondului necesar plății despăgubirilor și drepturilor salariale solicitate, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința nr. 259 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, A, în contradictoriu cu pârâții MIRA, IGPR și IPJ M, precum și cu expertul în domeniul discriminării CNCD
Prin cererea lor, reclamanții au solicitat calcularea și plata unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorările de 5% raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006, începând cu 1 ianuarie 2007 și până la data de 31 martie 2007, de 2% raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007 începând cu 1 aprilie 2007 și până la data de 30 septembrie 2007, de 11% raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din septembrie 2007, începând cu 1 octombrie 2007 și până la data încetării stării de discriminare. S-a solicitat actualizarea sumelor menționate în funcție de rata inflației, precum și obligarea la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a mențiunilor corespunzătoare acordării respectivelor drepturi salariale, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să vireze MIRA fondurile bănești necesare pentru plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de polițiști, funcționari publici cu statut special în cadrul IPJ M și că, printr-o serie de acte normative, personalul bugetar a beneficiat de majorări salariale, în actele normative respective fiind indicată expres și limitativ categoria de persoane cărora le sunt aplicabile. S-a avut în vedere faptul că întreaga construcție juridică din acțiune este argumentată pe principiul nediscriminării și s-a apreciat că, în ce privește creșterile salariale reprezentând indexările anuale acordate bugetarilor, actele normative care le reglementează nu îi privesc și pe funcționarii publici cu statut special - polițiștii, iar nu instanța este cea care poate constata că reclamanții sunt discriminați, câtă vreme prin decizia 819/2008 a Curții Constituționale s-a declarat ca neconstituțional art. 1, alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Instanța a conchis că, a admite acțiunea reclamanților ar însemna să aplice prevederi cuprinse în alte acte normative, altele decât cele care le stabilesc acestora drepturile salariale, deci să aplice o normă care nu este incidentă. Respectând dispozițiile deciziei Curții Constituționale, instanța a constatat că nu poate, în analiza și constatarea discriminării, să înlocuiască sau să aplice prevederi legale din alte acte normative.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de către reclamanți, care au solicitat desființarea și în rejudecare pe fond, admiterea acțiunii lor, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a omis să examineze considerentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul acțiunii introductive, rezumându-se doar la invocarea prevederilor Deciziei nr. 819/2008 a Curții Constituționale și modalitatea în care s-a soluționat cauza echivalează cu judecarea fără a intra în cercetarea fondului.
Recurenții au subliniat că pretențiile sunt legale și temeinice, deoarece statutul special derivat din calitatea de polițist nu conferă anumite dreptul salariale speciale, reglementate de dispozițiile legale derogatorii de la dreptul comun și că prin adoptarea unor acte normative precum OG nr. 10/2007, respectiv OUG nr. 43/2002 și OUG nr. 24/2004, prin care s-au recunoscut drepturi salariale majorate numai anumitor categorii de personal, recurenții sunt discriminați. În susținerea pretențiilor lor s-au invocat Protocolul 12 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, prevederile constituționale. Totodată, recurenții au susținut că instanța este competentă material să soluționeze cauza deoarece în calitatea lor de persoane discriminate, au dreptul la pretinderea de despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precizându-se că unul și același element, constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională. S-a considerat astfel că, se impune respectarea principiului egalității de tratament în salarizare, că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii recurenților reclamanți, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același, iar singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salariale sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, diferențiere care se poate reflecta numai în salariul de bază nu și în sporuri, adaosuri sau indexări salariale.
La dosar, recurenții au depus dovada că au sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la neacordarea majorărilor salariale solicitate în instanță (filele 41-50) iar instanța, la solicitarea apărătorului ales al recurenților, a acordat termene de amânare a judecării cauzei pentru a se depune la dosar soluția pronunțată de CNCD.
La fila 66 dosar s-a depus citația emisă la 8 iulie 2009 de Colegiul director al CNCD în care era fixat termen în vederea soluționării petiției reclamanților pentru data de 30 iulie 2009. În conținutul actului respectiv s-a menționat că a fost din oficiu invocată excepția necompetenței materiale a CNCD -ului având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 997 din 7 octombrie 2008 referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din OG nr. 137/2000.
În cele din urmă, reprezentantul ales al recurenților învederează instanței de recurs că nu a primit decizia pronunțată de CNCD și renunță să o mai depună la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Nu se verifică din lecturarea sentinței recurate critica potrivit căreia modul în care s-a argumentat în considerente soluția de respingere, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.
Instanța de fond a reținut în mod corect că întreaga construcție juridică este argumentată pe principiul de nediscriminări, aspect ce rezultă și din motivarea în fapt și în drept a recursului și că, prin acordarea pretinselor despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând majorări (indexări), s-ar ajunge la situația în care s-ar aplica prevederi cuprinse în alte acte normative, respectiv cele prin care s-au acordat respectivele majorări, indexări salariale personalului bugetar, reclamanților - funcționari publici cu statut special - polițiști - deși această categorie nu se află printre cele expres și limitativ indicate de OG nr. 10/2007, OG 11/2007, OG 16/2007, OG 27/2007, Legea nr. 232/2007, OG nr. 8/2007, OG nr. 20/2007 și OG 23/2007.
În condițiile în care Curtea Constituțională a statuat că instanțele nu pot să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, instanța de fond în mod legal a considerat că nu poate pronunța o soluție în nesocotirea efectelor juridice ale deciziei Curții Constituționale. În plus, reclamanții nu au reușit să facă nici dovada că li s-a admis sesizarea de constatare a discriminării de către CNCD, în final renunțând practic să mai prezinte această probă pentru care au cerut amânări ale soluționării cauzei.
Argumentele instanței de fond sunt suficiente și pertinente pentru a motiva sentința care face obiectul prezentei căi de atac, astfel că, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, A, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocațial " " din Târnăveni-,.1, județul M, împotriva sentinței nr.259 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/27ex
jud.fond:-19.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
