Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2441/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2441
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G împotriva sentinței nr. 350 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul arhivă, recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Gad epus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Codul d e procedură civilă; se învederează că recursul a fost declarat în termenul legal și a fost depus la instanța competentă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 350 din 3.02.2009 Tribunalul Gorja admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
A obligat pârâta la plata celor două sporuri pentru perioadele solicitate, actualizate la data plății, respectiv la plata diferenței de 10% spor lunar din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare pentru perioada 09.12.2006-31.12.2007 și la sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții de stres sau condiții deosebite cu risc de îmbolnăvire sau accidentare pentru perioada 09.12.2006-31.03.2008.
În considerentele sentinței s-a reținut că în onformitate cu dispoz. art. 30 și 33 din Legea nr. 435/2006 se menționează faptul că fiecare instituție sanitar veterinară cu personalitate juridică își întocmește statul de funcții cu încadrarea în normativele de personal numărul maxim de posturi repartizat și în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli stat de funcții, care ulterior se aprobă prin ordin al președintelui sau de celelalte ministere cu rețea sanitar veterinară proprie, ori de direcția de sănătate publică, după caz, în funcție de subordonare.
În consecință, nu se poate reține faptul că stabilirea statului de funcții ar aparține, acesteia revenindu-i doar atributul aprobării și nu întocmirii.
Reclamantul are funcția de consilier superior în cadrul unității pârâte și conform dispozițiilor art.14 al.1 lit. a și b din Legea nr. 435/2006 avea dreptul să beneficieze de acordarea celor două sporuri, raportat la faptul că anterior intrării în vigoare a prezentei legi, locul de muncă pe care îl ocupa și în care își desfășura activitatea, în raport de condițiile date, a beneficiat de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, fără ca aceste condiții să se fi modificat anterior sau ulterior apariției legii.
În ceea ce privește sporul pentru condiții de stres sau condiții deosebite de muncă, începând cu data de 31 martie 2008 locul de muncă ocupat de către reclamant a fost considerat ca fiind un loc de muncă ce se desfășoară în astfel de condiții conform regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 435/2006.
Din adresele emise de, s-a constatat că atât în anul 2007 cât și în anul 2008 conducerea pârâtei avea responsabilitatea nominalizării personalului care beneficiază de aceste sporuri, precum și cuantumul acestora stabilit în baza criteriilor de acordare, respectiv directorului, care aprobă propunerile consiliului de conducere cu consultarea sindicatelor semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
De altfel, acest aspect a fost cunoscut încă de la data intrării în vigoare a legii în sensul că aceste sporuri au apreciat că se acordă începând cu 1 ianuarie 2007, se impunea analizarea mutărilor temporare sau definitive ale personalului din cadrul fiecărui compartiment și stabilirea cuantumului proporțional cu timpul lucrat în cadrul acestor compartimente, astfel că a propus în mod orientativ operațiunile succesive de stabilire a locurilor de muncă și de acordare a sporurilor cuvenite pentru a se putea elabora noile proiecte ale statelor de funcții care urmau să fie trimise spre verificare și aprobare la această autoritate.
A apreciat tribunalul că această analiză, precum și operațiunile privind criteriile și condițiile în care se desfășoară activitatea reclamantului pentru postul de consilier superior nu a fost realizată la nivelul anului 2007, decât la nivelul anilor anteriori și al anului 2008, astfel că începând cu data de 1 ianuarie 2008 sporul pentru condiții periculoase a putut fi acordat, iar sporul pentru condiții de stres a putut fi acordat începând cu 31 martie 2008.
S-a constat că pârâta nu a respectat dispoz. art. 37 din Legea nr. 435/2006, precum și prevederile Regulamentului ce a fost avizat atât de Ministerul Muncii cu nr. 1080/P/19 iunie 2007 și de Ministerul Sănătății Publice cu nr. EN 6340 din 15 iunie 2006 care instituia în sarcina acesteia responsabilitatea nominalizării personalului care beneficiază de aceste sporuri și de a acorda sporurile atunci când sunt îndeplinite criteriile și condițiile prevăzute de legea nr. 435/2006, astfel că nu se poate reține apărarea acesteia în sensul că este doar ordonator secundar de credite neexistând resurse financiare la nivelul instituției privind onorarea acestor drepturi.
Totodată, nu s-a putut reține că legea nu instituie o obligație de acordare a acestor două sporuri ci doar o posibilitate, întrucât legiuitorul a stabilit la nivel general posibilitatea acordării celor două sporuri raportat la personalul care își desfășoară activitatea în instituțiile sanitar veterinare publice și o obligație la nivelul fiecărui loc de muncă pentru care s-a stabilit temporar sau definitiv, în urma operațiunilor de stabilire a locurilor de muncă și de acordare a sporurilor cuvenite, constatându-se că în cauza de față, reclamantul ocupă un loc de muncă a cărui activitate se desfășoară în condiții periculoase sau vătămătoare pentru care i s-a acordat anterior apariției legii un spor de 20% din salariul de bază și ulterior apariției legii, începând cu 1 ian. 2008 sporul de 20% a fost majorat la 30% conform art.14 din Legea nr. 435/2006.
Același loc de muncă s-a constatat că este un loc de muncă a cărui activitate se desfășoară în condiții de stres și reclamantul a beneficiat de sporul prevăzut începând cu data de 31 martie 2008, astfel că pârâta a stabilit cu întârziere măsurile necesare stabilirii locurilor de muncă ce beneficiază de aceste sporuri, cu atât mai mult cu cât acest aspect i-a fost comunicat și solicitat în repetate rânduri de către așa cum rezultă din cele patru adrese depuse în copie xerox de către reclamant.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 435/2006 cuprind norme imperative în ceea ce privește acordarea sporurilor pentru personalul sanitar veterinar care își desfășoară activitatea în raport de condițiile menționate, astfel că acordarea acestor sporuri nu rămâne ca un liber arbitru pentru autoritatea angajatoare și nu pot fi considerate ca fiind norme permisive sau dispozitive, astfel că în momentul în care în urma nominalizării de către consiliul de conducere a locurilor de muncă care beneficiază de sporuri conform dispozițiilor legale, angajatorul are obligația acordării sporurilor respective care reprezintă o protecție socială, pentru personalul ce îți desfășoară activitatea în astfel de condiții cât și o modalitate de stimulare și de atragere a personalului sanitar veterinar de a-și desfășura activitatea în aceste locuri de muncă.
Împrejurarea că instanța s-ar substitui ordonatorului principal de credite nu s-a putut reține, întrucât acesta a stabilit categoriile de funcționari și condițiile de acordare a acestor sporuri printr-un act administrativ, iar după aprobarea Legii bugetului de stat instituția sanitar veterinară cu personalitate juridică avea obligația întocmirii statului de funcții anual cu încadrarea în normativele de personal și stabilirii salariilor de bază con for. 31 și 32 din Legea nr. 435/2006 precum și a sporurilor, a premiilor și a celorlalte drepturi salariale care trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
Conform dispozițiilor art.117 din legea nr.188/1999 și art.36 din legea nr.435/2006 dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Raportat la aceste dispoziții instanța are în vedere și dispozițiile art.38 din codul muncii în care se arată că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, precum și faptul că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestora este lovită de nulitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că dispozițiile legale invocate de reclamant nu instituie în sarcina sa o obligație de plată a sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, respectiv pentru activități desfășurate în condiții de stres sau condiții deosebite, ci o posibilitate pentru instituție de a acorda asemenea sporuri, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.435/2006, condiții printre care se înscrie și cea referitoare la încadrarea în resursele financiare alocate anual. A precizat în acest sens că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru acest gen de cheltuieli.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar este reglementată de Legea nr.435/2006.
Legea prevede în art.4 că salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii.
Aceeași lege reglementează și sporurile care se pot acorda personalului salarizat potrivit acestei legi.
Astfel în art.9 este reglementat sporul de vechime, în sensul că de acest spor beneficiază personalul salarizat conform legii, sporul respectiv fiind obligatoriu a se acorda tuturor salariaților în raport de vechimea în muncă.
Aceeași normă cu caracter imperativ se regăsește și în art.10 și reglementează acordarea sporurilor pentru activitatea desfășurată în timpul nopții.
Însă, în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a celui de stres legiuitorul a introdus o reglementare permisivă.
Din cuprinsul art.14 al Legii 435/2006 rezultă că pot fi acordate sporurile de mai sus.
Acest text se interpretează prin luarea în considerare și a prevederilor art.4 din lege, în sensul că autoritatea angajatoare poate să acorde aceste sporuri cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii
Caracterul supletiv al normei privind acordarea acestor două sporuri este evident, cu precizarea că atunci când legiuitorul a prevăzut anumite sporuri imperativ, a folosit sintagma "beneficiază de", în timp ce în cazul acestor două sporuri s-a prevăzut că "pot fi acordate."
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare, așa încât judecătorul fondului a greșit când a reținut că lipsa alocațiilor bugetare nu poate constitui cauză de neacordare a sporurilor respective.
Dimpotrivă, cele două categorii de sporuri se acordă numai dacă există alocație bugetară în acest sens, situație care rezultă din analiza prevederilor art.4 și 14 din Legea 435/2006.
De precizat este că judecătorul investit cu soluționarea unei cauze are obligația determinată de art.129 alin.5 Cod pr.civilă, de a analiza toate prevederile legale care sunt incidente în cauză, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În acest context procedural subzistă obligația judecătorului de a analiza toate prevederile legale care au incidență în raport de obiectul litigiului dedus judecății.
Ori, având în vedere prevederile art.4 din Legea 435/2006, care reglementează salarizarea cu încadrarea în resursele bugetare, precum și prevederile art.14 din aceeași lege, care prevede doar posibilitatea acordării celor două sporuri, se constată că aceste sporuri se achită funcționarului numai în măsura în care există alocații bugetare.
În cauză nu se pune în discuție aplicabilitatea art.38 din Codul Muncii, deoarece nu este vorba de sporuri reglementate imperativ de lege, ci de sporuri a căror acordare poate fi efectuată numai dacă ordonatorul principal de credite are alocate fonduri bugetare suficiente pentru satisfacerea lor.
Față de considerentele expuse, în baza rt.312 Cod pr.civilă se va admite recursul, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G împotriva sentinței nr. 350 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. T
Ex.2//22.05.2009
Jud. fond C
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
