Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.246/R/CA.-.Dosar nr.7886/62/R/CA-./2007
Ședința publică din data de:-1 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul - chemat în garanțieMinisterul Economiei și FinanțelorprinDirecția generală a Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.28/CA din data de 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici statutari".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc asupra recursului, în ședința publică din data de 25 martie 2008, când părțile lipsind, instanța rămas în pronunțare asupra recursului, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 Aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată că:
La data de 30 octombrie 2007, reclamanta a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție B, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata primelor de concediu de odihnă pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006, în baza nr.OG38/2003 și plata acestor sume reactualizate cu indicele de inflație.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov, în care instanța a pronunțat Sentința civilă nr.28/CA/16 ianuarie 2008.
Prin această sentință, s-au dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție B și, în consecință:
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizată cu rata inflației de la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și s-a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății primei de concediu arătată anterior.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta privind obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție B la plata primei de concediu pentru anul 2003, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În dezvoltarea criticilor formulate de recurent, se arată următoarele:
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și reformei Administrative.
S-a arătat că cererea de chemare în garanție, este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane, pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului, pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlul de salarii.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat indemnizațiile cuvenite reclamantei nu îi conferă acestui nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă; Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite.
S-a mai susținut prin motivele de recurs și faptul că Ministrul Internelor și Reformei Administrative este operator principal de credite și deține toate pârghiile necesare pentru solicitarea directă a fondurilor, în baza titlurilor executorii, fără intermedierea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de aceste considerente, se consideră de către recurent că cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă și că în mod greșit instanța de fond a admis această cerere de chemare în garanție, dispunând obligarea acestuia la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta a depus dovada reprezentării în teritoriu a Ministerului Economiei și Finanțelor - Ordinul nr.349/2006 al ( filele 4-6).
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În cauză nu s-au formulat cereri, probe și nici nu a formulat întâmpinare reclamanta.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată cu nr.28/CA/16.01.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
În mod corect a soluționat prima instanță cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Ministerul Administrației și Internelor și, în mod corect și legal a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, privind Ministerul Economiei și Finanțelor.
Întrucât instanța de fond a avut în vedere prevederile legale aplicabile în speță și calitatea părților, instanța de recurs, analizând actele dosarului prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă și văzând criticile formulate de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, constată că aceste critici sunt neîntemeiate și nelegale, raportate la obiectul cauzei și la cererea de chemare în garanție, încuviințată de instanța de fond.
Ca atare, faptul invocat de recurentă, că instanța a greșit prin admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru că în cauză nu se află raporturi de serviciu între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor și că nu poate exista vreo obligație nici legală, nici contractuală față de reclamant și pârât, nu poate fi reținut în cauză, tocmai pentru argumentul reținut de instanța de fond în considerentele sentinței atacate.
Faptul că nu există raporturi de natură salarială cu reclamantul, de asemenea nu poate fi reținut ca o critică justificativă pentru a modifica sentința atacată.
Nici susținerea recurentei, în sensul că nu pot fi utilizate fonduri de către Ministerul Economiei și Finanțelor pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, în speță Ministerul Administrației și Reformei Administrative (fostul ), nu poate fi reținută, deoarece alimentarea bugetelor celorlalte ministere se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, gestionarul fondurilor bugetare.
În concluzie, se vor înlătura toate criticile din recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pentru chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiate și nelegale, inclusiv susținerea recurentei în apărare, pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a acesteia (apărare formulată și la fond) și respinsă de instanța de fond, în mod corect și legal.
Ca atare, conform art.312, alin.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs, constatând recursul ca nefondat, urmează a-l respinge, iar în consecință, se va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanțieMinisterul Economiei și FinanțelorprinDirecția Generală a Finanțelor Publice- cu sediul în B,-, jud.B, împotriva Sentinței civile nr.28/CA/15 Ianuarie 2008 Tribunalului Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -Pt.jud. - -, - --
plecată în concediu de odihnă,
semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:-/05.05.2008
Dact.:-/3 ex./25.06.2008
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
