Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2463/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2463
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
- - -- JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - -- JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul A, împotriva sentinței numărul 1318 din data de 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant A și intimații pârâți Primarul Municipiului Tg.J, Consiliul Local Tg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a arătat că intimatul pârât Consiliul Local Tg. a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare s-a trecut la deliberării;
F
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1318 din data de 03 iunie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantului A prin care aceasta a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al municipiului Tg.J și Primarul municipiului Tg. J, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să-i acorde tichetele de masă conform Legii nr. 142/1998, sau echivalentul lor în lei, calculată la valoarea de la data acordării, începând din data de 01.01.2005 până la 30.08.2007 după data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este încadrat ca funcționar public de execuție în aparatul de specialitate al Primarului municipiului Tg.J - Poliția Comunitară G, începând cu data de 01.01.2005 și până la data de 30.08.2007.
Dispozițiile legale invocate de reclamant, respectiv art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, se referă la salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă fără a se nominaliza dacă aceștia au sau nu calitatea de funcționar public.
Astfel, existența unui contract individual de muncă este condiția pentru acordarea tichetelor de masă prevăzute de lege, iar reclamantul fiind funcționar public nu are încheiat un asemenea contract, astfel că, nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale sus menționate.
Nu s-a reținut nici că reclamantul este supus unui regim discriminatoriu, în sensul că se încalcă Constituția României, Codul Muncii și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece aceste dispoziții se referă la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul anual plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice, fără să se facă vorbire de acordarea tichetelor de masă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurentul că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Recursul este nefondat.
Reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Tg.J - Poliția Comunitară.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
În concluzie, dreptul pretins de reclamant nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul A, împotriva sentinței numărul 1318 din data de 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact. 18 2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Gabriel Viziru, Sanda Lungu
