Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2465/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2465
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
- - -- JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - -- JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției,
împotriva sentinței numărul 1561 din data de 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Ministerul Justiției, intimații reclamanți, și intimații pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură completă;
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la deliberări;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1561 din 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, s-a respins acțiunea față de CNCD B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților, și, față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sporului de lucru la calculator de 15%, calculat la salariul de bază pe perioada august 2006 la zi și în continuare, raportat la rata inflației la data plății efective.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 8 lit.a din HG 281/1993, republicată, OG 6/2007, Ordinului comun al MSF și nr- și Ordinului Ministrului Justiției nr.910/C/30.03.2007, se poate acorda un spor de până la 15 % din salariul de bază, pentru personalul din sistemul bugetar, pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
S-a apreciat că locurile de muncă în care-și desfășoară activitatea reclamanții se încadrează în Ordinul Ministrului Justiției nr.910/C/2007 pct.a și b din anexă și ca urmare nu mai este necesară expertizarea acestor locuri de muncă.
Judecătorul fondului a considerat că potrivit dispozițiilor G 1028/2006 privind criteriile minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, reclamanții au dreptul la un spor de 15 %, calculat la salariul de bază, pentru condițiile periculoase și vătămătoare în care își desfășoară activitatea.
S-a arătat de asemenea în hotărâre că potrivit Ordinului NJ 910/J/2007, tabelele nominale cu personalul care beneficiază de sporul precizat se aprobă de Președintele Curții de Apel și ca urmare reclamanților li se poate acorda sporul respectiv.
În ceea ce privește acordarea a 3 zile suplimentare de concediu de odihnă, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată, deoarece reclamanții, fiind funcționari publici, în legea specială nu este prevăzut un astfel de spor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
Recurentul pârât a arătat în motivele de recurs că potrivit prevederilor art.16 și 17 din OUG 27/2006 și din OG 6/2007, acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existenței unor condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și că acest spor poate fi acordat numai de ordonatorul de credite.
S-a invocat de asemenea excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, raportat la prevederile OUG 75/2008, în sensul că litigiile având ca obiect acordarea de drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG 27/2006 sunt de competența, în primă instanță, a Curților de apel.
Analizând recursul, situația de fapt dovedită în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de condiții vătămătoare funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice care generează electromagnetice de radio frecvență.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este de natură să conducă la soluția de mai sus.
Astfel, sporul poate fi de până la 10 % situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui spor.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de condiții vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Curtea mai arată că instanța de fond a confundat salarizarea personalului din unitățile bugetare cu salarizarea funcționarilor publici.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatică, sanitare, etc. așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de bază și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, Curtea arată că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea că sistemul de drept român nu permite analogia legii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, Curtea arată că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator.
Ca sancțiuni au fost prevăzute răspunderea contravențională, civilă sau penală, fără a se introduce obligativitatea acordării unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE și nr.30/2007, care obligă statele membre ale Uniunii să ia măsuri de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, fără însă a cuprinde și prevederi în temeiul cărora statele membre să oblige angajatorii să acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
În directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corecție speciale, iar protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate fi asigurată în cadrul sistemului național de sănătate (art.9 alin.5), întrucât art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune că măsurile ce se pot lua pentru protecția lucrătorilor nu trebuie să implice costuri financiare suplimentare pentru aceștia.
Curtea mai arată că în expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arată pe de o parte, că, în baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive în vederea garantării unei mai bune protecții a securității și sănătății lucrătorilor, iar pe de altă parte faptul că aceste măsuri nu trebuie să impună constrângeri administrative financiare și juridice, care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Ordinul nr.910/C/2007 al Ministrului Justiției a prevăzut acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, însă conform alin.2 al articolului 2 din Ordin, aceste sporuri se acordă în baza buletinelor de analiză, cuprinzând determinările concentrațiilor de noxe la locurile de muncă, cu condiții deosebite, efectuate potrivit legii.
Mai mult, în cuprinsul aceluiași ordin se arată la art.3 alin.1 că tabelele nominale cuprinzând personalul care beneficiază de sporul de 15% se aprobă de Președintele Curții de Apel.
În cauza de față reclamanții nu au solicitat efectuarea expertizei pentru determinarea concentrațiilor de noxe și nici nu s-a făcut dovada aprobării de către Președintele Curții de Apel a tabelelor nominale cu personalul care beneficiază de sporul de 15%.
Așa cum s-a arătat și în considerentele mai sus expuse, sporul de utilizare a calculatorului nu poate constitui un spor în sine, iar Ordinul 910/C/2007 se referă la sporul pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
Aceasta înseamnă un ansamblu de condiții și nu simpla utilizare a calculatorului,care conduce la plata unui spor de 15%.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, Curtea arată că reclamanții sunt funcționari publici, salarizați conform Legii 188/1999 și OG 6/2007.
Aceștia nu se circumscriu sferei de reglementare a OUG 27/2006, act normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor, a magistraților asistenți.
Este adevărat că OUG 75/2008 se referă și la alte categorii de personal din sistemul justiției, numai că funcționarii publici, angajați în cadrul instanțelor, nu fac parte din personalul din sistemul justiției, ei având numai calitatea de funcționari publici.
Faptul că angajatorul este autoritatea judecătorească nu determină modificarea statutului acestora.
Ca urmare, în speță nu sunt aplicabile normele de competență materiale, prevăzute expres în OUG 75/2008, așa încât excepția invocată este nefondată.
Având în vedere cele expuse în prezenta hotărâre, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, urmând a se admite, a se modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea reclamanților în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței numărul 1561 din data de 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamanților în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 3 ex/19.12.2008
Jud.fond:.
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Gabriel Viziru, Sanda Lungu
