Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2466/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2466
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
- - -- JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - -- JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1451 din data de 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă și intimații pârâții Consiliul Local al Municipiului M, Primăria Municipiului M și Instituția Primarului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1451 din 24 iunie 2008 Tribunalul Gorj, a respins acțiunea reclamantei prin care aceasta a chemat în judecată pârâții Consiliul Local M, Primăria M și Primarul municipiului M, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate și a celui de mobilitate aplicat la salariul de încadrare, începând cu 01.01.2005 și în continuare, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că, activitatea funcționarilor publici cum este cazul reclamantei nu se desfășoară pe baza unui contract individual de muncă, aceștia fiind numiți în funcții publice cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici prin actul administrativ al primarului în care se înscrie salariul de încadrare precum și celelalte sporuri prevăzute de legislația în vigoare.
Nu pot fi invocate prevederile art. 25 din muncii, deoarece clauza de mobilitate nu este prevăzută în actul administrativ de numire în funcție al reclamantei iar pârâții nu au convenit cu acesta să beneficieze de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Pentru orele lucrate peste programul de lucru, deci în afara celor 8 ore prevăzute de Codul Muncii, reclamantul primește un spor de dispozitiv de 25 % aplicat la salariul de încadrare iar pentru zilele în care este ofițer de serviciu pe instituție primește zile libere.
Nici prevederile art. 26 din referitoare la clauza de confidențialitate nu pot fi aplicate reclamantei deoarece Regulamentul de ordine Interioară și Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al primarului nu prevăd o astfel de clauză.
Funcționarii publici au obligația conform art. 45 din legea 188/1999 "să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și de confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public", fără a se preciza că pentru această prevedere legală sunt remunerați suplimentar.
Acordarea efectivă a sporului solicitat de 25% nu se poate înscrie principiului egalității de șanse consfințit prin dispoz. art. 39 alin. 1 din Legea 53/2003 deoarece acesta se referă la consilierii juridici care pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate și clauză de confidențialitate nu și pentru ceilalți salariați care nu au pregătire juridică, reclamantul având pregătire economică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că este funcționar public și îndeplinește funcția de referent în cadrul Serviciului de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului M iar activitatea de serviciu o desfășoară în afara instituției în proporție de 50% fiind nevoită a se deplasa în diferite localități arondate mun. M pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
S-a arătat și că sentința recurată este netemeinică și nelegală deoarece instanța a soluționat procesul la primul termen, fără a intra în cercetarea fondului și fără a se da posibilitatea reclamantei de a depune dovezi în susținerea cererii.
S-a susținut și că drepturile solicitate prin acțiunea introductivă nu sunt contrare dispozițiilor Legii 188/1999 deoarece aceasta prevede la art. 29 alin. 2 că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii iar art. 93 din Statutul funcționarilor publici stipulează expres că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
Întrucât Statutul funcționarilor publici nu reglementează expres celelalte drepturi salariale și prime ce pot fi acordate funcționarilor publici, s-a arătata că legiuitorul, prevăzând posibilitatea acordării acestor adaosuri la salariul de bază a avut în vedere dispozițiile din actele normative speciale prin care au fost prevăzute aceste drepturi, ceea ce se circumscrie principiului la egalitate de șanse și tratament consacrat prin dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii și principiului egalității în drepturi consființit de art. 16 din Constituție, nexistând nici o rațiune pentru care categoria funcționarilor publici să nu beneficieze de aceste sporuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 - 316 cod procedură civilă.
S-a depus la dosarul cauzei copie după carnetul de muncă al recurentei.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art. 25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art. 25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea 188/1999, este necesar ca și alte drepturi salariale acordate funcționarului public să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art. 117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.
Întrucât, considerentele expuse mai sus pentru care nu se pot acorda reclamantei sporurile solicitate în prezenta cauză sunt de natură legală nu poate fi reținut ca întemeiat motivul de recurs prin care se arată că prima instanță nu a dat reclamantei posibilitatea să depună dovezi în susținerea cererii, deoarece, în situația mai sus arătată, probatoriul ce se tindea a fi administrat nu era util cauzei.
Nu va fi reținut nici argumentul recurentei întemeiat pe principiului la egalitate de șanse și tratament și principiului egalității în drepturi, deoarece prin soluția pronunțată în cauză nu se fac distincții între situații analoage și comparabile, justificarea distincției fiind bazată chiar pe statutul funcționarului public, așa cum s-a pronunțat și ICCJ - secțiile unite - prin decizia nr. 78/5 2007 în soluționarea recursului în interesul legii, o astfel de distincție neputând a fi reținută ca nejustificată.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 1451 din data de 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact 17 2008/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Gabriel Viziru, Sanda Lungu
