Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2478/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2478
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Doina Ungureanu
- - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Primarul Comunei - împotriva sentinței numărul 1379 din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât Consiliul local al comunei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru; de asemenea recurentul pârât Primarul Comunei - a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursul de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul Comunei -, solicitând obligarea acestora la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea sporului de confidențialitate de 10 % și de mobilitate de 15 %, spor de fidelitate și cel de solicitare neuropsihică aplicate la salariul de încadrare al reclamantei, începând cu luna august 2004 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. precum și tichete de masă începând cu 01 ianuarie 2005.
În motivarea acțiunii a arătat că are calitatea de referent în cadrul aparatului de specialitate al Comunei și activitatea acesteia se desfășoară și în afara instituției, deci obligațiile de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă, respectiv pentru rezolvarea problemelor cetățenilor comunei.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din legea 188/1999, funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care i-au cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.
Că, potrivit art. 93 din legea 188/1999, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii.
Acordarea efectivă a acestui spor se circumscrie principiului egalității de șanse consfințit prin dispozițiile art. 39 alin. 1 din și art. 29 alin. 2 din legea 188/1999, conform căruia funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1379 din 10 iunie 2008, admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata sporurilor de confidențialitate în procent de 10 % și mobilitate de 15 % începând cu august 2004 și în continuare, actualizate la data plății efective.
De asemenea, au fost obligați pârâții la plata sporului de fidelitate în cuantum de 20%, a sporului de solicitare neuropsihică și stress în cuantum de 10% aplicate salariului de încadrare începând cu luna ianuarie 2005 și în continuare, actualizate la data plății efective precum și la acordarea tichetelor de masă conform reglementărilor în vigoare s-au echivalentul lor în lei începând cu 01 ianuarie 2005 și în continuare.
În considerentele sentinței s-a reținut că au fost invocate dispozițiile art.25, Codul Muncii referitoare la clauza de mobilitate, precum și disp. art. 18 alin. 3 din Legea 672/2002 ce reglementează auditul intern.
S-a mai arătat că potrivit art. 93 din Legea 188/1999 republicată dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii iar acordarea sporului de 25 % se circumscrie principiului dreptului la egalitate de șanse consfințit prin dispozițiile art.39 alin. 1 litera d din Legea 53/2003 și art.29 alin. 2 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată conform căruia "funcționarii publici beneficiază de primă și alte drepturi salariale, în condițiile legii".
Pentru sporul de fidelitate si solicitare neuropsihică s-a arătat că, legiuitorul instituit obligativitatea acordării prin art. 31 si art.3 lit. din legea 188/1999, normă imperativă care nu lasă la aprecierea instituției acordarea acestui drept.
De asemenea, cu privire la sporul de solicitare neuropsihică si stres s-a arătat că acesta este prev. de art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c, d și e din 188/1999 și este datorat, întrucât reclamanta face parte din funcționarii care își desfășoară activități care impun acordarea acestui spor iar acordarea efectivă acestor sporuri, se circumscrie principiului egalității de șanse și tratament.
Relativ la tichetele de masă s- arătat că in conformitate cu art. 1 al.1 din 142/1998, salariații din societății comerciale, regii autonome si sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă suportate integral de angajatori in limita prevederilor bugetului local.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul comunei -, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică.
Analizând prezentul recurs, Curtea apreciază că prezentul recurs este fondat.
Reclamanta are calitatea de funcționar public, deținând în cadrul Primăria Comunei funcția de referent.
A solicitat ordonatorului principal de credite, respectiv Consiliului Local, să-i acorde spor de mobilitate, de confidențialitate, spor de fidelitate și solicitare neuropsihică și tichete de masă susținând aplicarea prevederilor art.25 și 26 din Codul Muncii și în cazul funcționarilor publici.
Ordonatorul principal de credite nu a aprobat cererea reclamantei, cu motivarea că prin actul de numire în funcție nu s-au convenit prestații suplimentare în bani sau în natură.
Soluția adoptată de ordonatorul principal de credite și menținută de prima instanță, care formează obiectul criticilor în prezentul recurs, este legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția ca în bugetul de stat să fie prevăzute cheltuieli corespunzătoare pentru tichetele de masă.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a condiționat acordarea tichetelor de masă de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, aprobat prin bugetul național.
La adoptarea soluției, Curtea are în vedere că sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Greșit a reținut prima instanță ivirea unei situații de discriminare, câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursurile pârâtului, va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei - împotriva sentinței numărul 1379 din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât Consiliul local al comunei..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu - - |
Grefier, |
Red. Jud. MF
2 ex/MB/10.12.2008
Jud. fond.
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
