Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.249/R/CA.-.Dosar nr.1416/119/R/CA-./2007
Ședința publică din data de:-1 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,precum și a recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prinDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.1493/CA din data de 18 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr.-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici statutari".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc asupra recursului, în ședința publică din data de 25 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 Aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva Sentinței civile nr.1493/18.XII.2007 a Tribunalului Covasna, constată că:
La data de 13.04.2007, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acțiunii și, în consecință:
- obligarea pârâților, în solidar, la plata către fiecare membru -Biroul Teritorial din C, a drepturilor bănești cuvenite fiecăruia în parte, cu titlul de spor de fidelitate, de până la 20% din salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile nr.OG38/30.01.2003 și ale Ordinului nr.132/09.02.2004, aferente perioadei 01.01.2005 - 31.12.2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efective;
- obligarea pârâților să facă demersuri, respectiv să aloce fondurile financiare necesare plății sporului de fidelitate, cuvenite membrilor -Biroul Teritorial din C pentru anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul Covasna, cu numărul de dosar -, în care instanța a pronunțat hotărârea nr.767/14.06.2007, pe excepție, admițând lipsa calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual -Biroul Teritorial Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a format obiectul dosarului nr.- al Curții de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ și fiscal, dosar în care Curtea a pronunțat Decizia civilă nr.233/16.10.2008, prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva Sentinței civile nr.767/14.06.2007 a Tribunalului Covasna, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În urma casării, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Covasna.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța, în rejudecare, a pronunța Sentința civilă nr.1493/18.XII.2007, prin care s-au dispus următoarele:
A admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în contradictoriu cu pârâții IPJ C, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
A obligat pârâții IPJ C și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE la plata către membrii organizației sindicale reclamante (în număr de 449 și enumerați în tabelul depus la fila 10 din dosar), polițiști în cadrul IPJ C, a drepturilor salariale constând în spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005.
S-a dispus ca sumele datorate de pârâți cu titlul arătat mai sus, să fie actualizate cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective.
A obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor mai sus arătate.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
A obligat pârâții IPJ C si MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE să plătească reclamantului suma de 44.900 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept, următoarele:
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța de fond reține faptul că sindicatul reclamant a promovat aceasta acțiune in numele membrilor săi (enumerați in tabelul depus la filele 10-17 din dosar), politiști in cadrul IPJ C, in temeiul art.28 alin 2 din Legea nr 54/2003.
Conform art 6 din OG nr 38/2003, politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, în speță membrilor de sindicat, prerogative în virtutea cărora acestia pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau politistilor dreptul la sporul de fidelitate, fost suspendata temporar, pentru anul 2005, prin dispozițiile OUG nr 118/2004.
Suspendarea acordării sporului de fidelitate prin actul normativ sus menționat contravine insa prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actul normativ prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate pentru politisti contravine dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, OUG nr 118/2004 nu prevede desființarea dreptului la sporul de fidelitate, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat( mai ales ca respectivul drept este de natura salariala).
In plus, instanta retine și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecinta, instanța de fond reține că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării sporului de fidelitate catre politisti sunt contrare Constituției, astfel că acestia își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Mai mult decat atat, potrivit art 62 alin 2 din Legea nr 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispozitia afectata de suspendare reintra de drept in vigoare, astfel ca titularii sporului salarial pot pretinde executarea dreptului lor.
Avand in vedere aceste considerente, instanta de fond a admis cererea de chemare in judecata si a obligat paratii la plata catre membrii de sindicat drepturilor banesti constand in sporul de fidelitate pentru anul 2005, sumele datorate cu acest titlu urmand a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflatie de la data scadentei si pana la plata efectiva (pentru a se acoperi astfel prejudiciul cauzat titularilor dreptului ca urmare a intarzierii efectuarii platii sumelor la care erau indreptatiti).
Prima instanță a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor, retinand pe de o parte ca, din punct de vedere procedural acesta are pozitie procesuala de parat in prezenta cauza, titular al unei obligatii principale corelative dreptului subiectiv pretins de membrii de sindicat, iar nu de tert pentru a putea fi introdus fortat in cauza, conform art 60 alin 1Cpc; pe de alta parte, intre MIRA (semnatarul cererii de chemare in garantie) si MEF nu exista un raport obligational direct care sa justifice o cerere in garantie sau in despagubire.
In temeiul art 274 Cpc, instanta de fond a obligat paratii IPJ C si MIRA sa plateasca reclamantului suma de 44.900 lei, cheltuieli de judecata (constand in onorariu de avocat, conform chitantei nr -/05.12.2007 depuse la dosar).
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursurilor declarate, în sensul că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) iar DGFP Cai nvocat excepție lipsei calității procesuale pasive și a prematurității introducerii acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a timbrat legal recursul.
Recurenta DGFP C pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - fiind scutită de șa plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Ambele recursuri au fost formulate în termenul legal.
Față de cele două recursuri, reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a formulat concluzii scrise, prin avocat cu delegație la dosar (filele 23-24), solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate, față de prevederile legale și față de actele de la dosar,atât pe cale de excepție, și pe fond, cât și cu privire la cheltuielile de judecată acordate, în sensul menținerii integrale a sentinței atacate, cu nr.1493/18.XII.2007 a Tribunalului Covasna.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, față de recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, raportat la sentința recurată și critica esențială formulată de pârât, privind reducerea cheltuielilor de judecată - a onorariului de avocat, constată că:
În cauză, instanța de fond a acordat integral suma solicitată de reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată, având ca temei de drept prevederile art.274 Cod procedură civilă.
Ca temei de fapt, se reține apărarea formulată de avocat ales, cu delegație și care a depus dovada onorariului în sumă de 44.900 lei, fiind vorba de 449 persoane - polițiști pentru care s-a formulat de fapt această acțiune în contencios.
Recurentul susține că aceste cheltuieli sunt foarte mari și trebuie diminuate, fiind aplicabile și prevederile art.274, alin.3 și că instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aceste dispoziții la pronunțarea hotărârii.
Ori, verificând textul de lege invocate " ori de câte ori se va constatat motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat" și față de actele dosarului, instanța de recurs constată că, de fapt, acest dosar cuprinde la rândul său 4 dosare, cauza fiind casată, iar în toate aceste faze, reclamantul a fost apărat de avocat cu delegație la dosar și care a solicitat admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Prin urmare, se apreciază că avocatul a prestat efectiv o muncă, s-a prezentat la termene, a formulat apărări verbal și în scris și a formulat recurs, deci nu se poate reține că munca depusă de avocat ar fi mai mică decât cuantumul cheltuielilor solicitate, mai ales că este vorba de apărarea a 449 de polițiști.
Există și raționamentul potrivit căruia dacă fiecare dintre cei 449 polițiști ar fi avut acțiune separată, iar avocatul cerea câte 100 de lei, tot acolo se ajungea ca și cheltuieli de avocat.
În esență, instanța de recurs apreciază că nu sunt motive de nelegalitate a soluționării cauzei pentru acordarea de cheltuieli de judecată, încât acestea să fie diminuate prin decizia din recurs.
În concluzie, se va respinge recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca nefondat, menținând dispozițiile sentinței cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantului.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, instanța de recurs constată că este nefondat atât sub aspectul criticilor formulate pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a excepției prematurității acțiunii reclamantului, cât și pe fondul hotărârii atacate.
Astfel, se constată, din examinarea întregului probatoriu de la dosar, că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și de drept dedusă judecății și a respins în mod justificat și legal cele două excepții - cea a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și cea a prematurității acțiunii reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar pe fond, soluția dată corespunde actelor de la dosar și prevederilor legale.
Nu se poate reține nici critica pârâtului recurent, în sensul că rolul ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată prin Legea finanțelor publice nr.500/2000. Faptul că ordonatorul principal de credite, respectiv ministerul internelor și reformei administrative nu a inclus în proiectul de buget pentru anul 2007 sume pentru plata acestui spor, nu poate duce la concluzia că ministerul economiei și finanțelor are vreo obligație de plată a acestor sume.
Referitor la susținerea recurentului că aplicarea dispozițiilor Legii nr.500/2000 - privind finanțele publice, reprezintă de fapt elaborarea proiectelor de legi bugetare anuale și că "acesta nu poate încălca legea, prin plata din propriul buget ", instanța de recurs urmează a înlătura această critică, pentru motivul că Ministerul Economiei și Finanțelor este gestionarul fondurilor bugetare și administrarea acestora presupune și alocarea sumelor necesare funcționării celorlalte ministere, așa încât critica adusă se va înlătura.
Critica întemeiată pe excepția de prematuritate va fi înlăturată, deoarece acțiunea reclamantului este formulată în condițiile legii și nu este vorba de vreo prematuritate în cauză, chiar dacă dispozițiile OUG nr.38/2003 au fost suspendate, dreptul respectiv există și trebuie respectat.
Referitor la critica adusă de această recurentă, în sensul că, potrivit prevederilor constituționale, drepturile pretinse de reclamant nu pot fi acordate decât de legiuitor, instanța apreciază că tocmai legiuitorul a statuat aceste drepturi ca fiind existente, neabrogate și ca atare și această critică se va înlătura ca netemeinică.
În concluzie, se vor înlătura toate criticile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice C pentru Ministerul Economiei și Finanțelor prin recursul declarat împotriva Sentinței civile nr.1493/18.12.2007 a Tribunalului Covasna, constatând recursul ca nefondat.
În baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Internelor și Reformei Administrative,cu sediul în B, nr.1A, sector 1 șiMinisterul Economiei și FinanțelorprinDirecția Generală a Finanțelor Publice- cu sediul în Sf.G,-, jud.C, împotriva Sentinței civile nr.1493/CA/18 2007 Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -Pt.jud. - -, - --
plecată în concediu de odihnă,
semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:-/05.05.2008
Dact.:-/2 ex./25.06.2008
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
