Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 250/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.250/R/CA.-.Dosar nr.9487/62/R/CA-./2007
Ședința publică din data de:-1 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 112/CA din data de 01 Februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc asupra recursului, în ședința publică din data de 25 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 Aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.112/CA/1 februarie 2008 Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, C, -, () -, -, -, în contradictorii cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, calculată corespunzător perioadelor în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data efectuării plății, precum și la plata dobânzilor legale aferentă până la data achitării sumelor de mai sus.
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că Reclamanții funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului 2001-2006.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță, îl constituie art.34, alin.2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art.3, alin.1 din G nr.33/2001 și apoi, în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, prima instanță a constatat că acestea contravin art.41 și art.53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art.38 din Codul muncii, în conformitate cu care "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, prima instanță a apreciat că, fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să le plătească acestora prima de vacanță aferentă anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, calculată corespunzător perioadelor în care reclamanții și-au desfășurat activitate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală potrivit art. 1082-1084 Cod civil.
Întrucât nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtei în efectuarea plății sumelor de mai sus, instanța de fond a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit pârâta a fost obligată la plata dobânzilor legale alături de actualizarea cu rata inflației, deoarece nu pot fi înscrise în bugetul propriu aceste sume, conform art.14, alin.2 din Legea nr.500/2002.
La dosar, au depus întâmpinare intimații, prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima instanță, în mod corect a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferente debitului principal, la data plății efective a acestuia, deoarece, dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu, în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept, iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus, în baza art.1082 - art.1084 Cod civil, actualizarea sumelor reprezentând prima de concediu cu rata inflației și, de asemenea, corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale, calculate până la plata efectivă a sumelor.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice- cu sediul în B,-, jud.B, împotriva Sentinței civile nr.112/CA/01 Februarie 2008 Tribunalului Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.:-/01.04.2008
Dact.:-/3 ex./16.04.2008
Jud.fond:--
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
