Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 251/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.251/CA
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier - -
S-a luat în examinarerecursul promovat în contencios administrativde recurenții, G, -, cu domiciliul procesual ales în C,-, județ C, la Cabinet de avocat " C ", împotriva sentinței civile nr.1841 din 23 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Inspectoratul Județean de Poliție, cu sediul C,-, județ C și Ministerul Economiei și Finanțelor prin, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea părților, de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs civil, constata:
Reclamanții, G, -, au chemat in judecata paratii Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean de Poliție C și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C pentru ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună, obligarea pârâților la plata în favoarea fiecărui reclamant a diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară neachitate în mod discriminatoriu începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art.11 din nr.OUG177/2002, respectiv din data de 01.06.2005 și până în prezent, conform prevederilor art.28 alin.4 din nr.OUG24/2004 și art.3 din nr.OUG120/2005 cu referire la art.21 alin.11din nr.OUG38/2003, aprobată prin Legea nr.353/2003, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație; obligarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative în calitate
de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu și să avizeze către Inspectoratul de Poliție al Județului C sumele aferente plății drepturilor bănești solicitate, la plata în continuare a sporului de 30% conform legii; obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.
Prin sentința civila nr.1841/23.12.2008 Tribunalul Constantaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a dispus respingerea acțiunii formulată împotriva acestuia, a respins ca nefondată cererea de chemare in judecata, reținând, în esență că, reclamanții au calitatea de organ de cercetare al Poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C, respectiv Serviciul de Investigare a fraudelor, fiind salarizați conform prevederilor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Art.28 din nr.OUG43/2002, invocat de reclamanți, prevede că ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiază de un spor de salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Prin urmare, diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la Direcția Națională Anticorupție, are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apreciind asupra discriminărilor salariale întemeiate pe prevederile nr.OG137/2000, instanța reține că stabilirea, prin legea specială de salarizare, a unor sporuri salariale sau a altor indemnizații, avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor, este permisă numai de legea cadru,fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
De altfel, sistemul de salarizare a personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu se caracterizează printr-o uniformitate salarială, existând diferențieri ale salariilor de bază în funcție de coeficienții de multiplicare, gradele și treptele, funcția deținută, nivelul studiilor.
Or, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură, sporurile sau alte indemnizații se acordă unor anumite categorii de salariați, singura condiție fiind aceea ca, de aceste sporuri, să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele.
Astfel, principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Ca atare, nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul acestor categorii profesionale, întrucât nu se află "în situații analoage sau comparabile".
În sensul celor menționate s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.821/16.07.2008 care, constatând că disp. art.2 și art.27 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale din perspectiva art.1 alin.4 din Constituție și în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții, pe care au criticat-o din perspectiva prevederilor art.304 pct.8 si 9.pr.civ, în sensul că, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de un spor de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, înseamnă că și recurenții reclamanți au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA, inclusiv toate sporurile cu caracter general.
Prin sporurile de 30 și 40 % nu s-a creat decât o discriminare între ofițerii de poliție care participă la cercetarea unei infracțiuni de corupție numai că incoruptibilitatea trebuie asigurată de toți ofițerii din poliția judiciară.
Intimații Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul și Internelor au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primul a solicitat menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică deoarece în mod corect s-a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că litigiul de muncă se poartă între angajator IPJ C și angajații.
a invocat faptul că prin Deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008 s-a dispus admiterea excepțiilor de neconstituționalitate constatându-se că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2007 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru a putea beneficia de acordarea sporului invocat sau de o salarizare diferită trebuie ca recurenții reclamanți să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens, respectiv să fie detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție. Cum aceștia își desfășoară activitatea în cadrul unităților de poliție salarizarea nu se poate face decât potrivit OG 38/2003 care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea consideră că recursul este nefondat motivat de următoarele argumente,
Recurenții reclamanți își desfășoară activitatea în cadrul IPJ C în calitate de ofițeri de poliție judiciară situație în care salarizarea acestora se face potrivit OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ în care nu se regăsește sporul de 30 % din solda lunară.
Calitatea de ofițeri de poliție judiciară nu este suficientă pentru a putea beneficia de dispozițiile OUG 43/2002 aceasta reglementând salarizarea ofițerilor și agenților de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție care beneficiază de un spor salarial de 30 % pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Se observă astfel că recurenții își întemeiază recursul pe dispozițiile OG 137/2007 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, considerându-se discriminați în privința salarizării față de ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul DNA.
Făcând referire la această dispoziție legală Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul acestor categorii profesionale, întrucât nu se află în situații analoage sau comparabile.
Actul normativ criticat sancționează contravențional orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop ori efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în domeniul politic, economic, social și cultural ori în orice alte domenii ale vieții publice, dacă deosebirea, excluderea, restricția sau preferința se datorează apartenenței la o rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv convingerilor, sexului sau orientării sexuale ori apartenenței la o categorie defavorizată.
OG 137/2007 stabilește în cap.I Principii și definiții, în art.1 alin.(3), că Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile, iar în art.3, că Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice [.].
De asemenea nu se instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice.
Rezultă, așadar, că în cazul de față recurenții nu se pot considera discriminați urmare a faptului că nu primesc sporul de 30 % deoarece nu justifică calitatea ofițeri sau agenți de poliție detașați în cadrul DNA.
Mai mult decât atât, acordarea acestui spor de 30 % în condițiile în care acesta nu este inserat în OG 38/2003 reprezintă dreptul recurenților, prev. de art.27 alin.1 din OG 137/2007, de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu.
În temeiul acestui text legal, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Acesta fiind raționamentul pentru care Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art.1, art.2 alin. 3 și art.27 alin.1 din OG 137/2007 prin Decizia nr.821/03.07.2008, Curtea apreciază ca fiind nefondată solicitarea recurenților reclamanți.
In raport de cele expuse instanța va respinge ca nefondat recursul, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul promovat în contencios administrativde recurenții, G, -, cu domiciliul procesual ales în C,-, județ C, la Cabinet de avocat " C ", împotriva sentinței civile nr.1841 din 23 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Inspectoratul Județean de Poliție, cu sediul C,-, județ C și Ministerul Economiei și Finanțelor prin, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19 Iunie 2009
Jud. fond.
Jud.red--
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea, Revi Moga
