Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 251/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.251
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A în reprezentarea reclamanților, Bătrîn, a, B, Elița, a, Bonca, B, a, C, Edita, Denisia, G, Flita, a, a, a, G, G, HG, Nora, HG, a, Hot, G, ta, a, Moașă, G, a, u, N, a OG, Pagubă, Linda, G, Nora, a, a, ta, R, a, Sarii, a, a, G, Stupina a, a, a, ta, a, G, și, împotriva sentinței civile nr.1346/30.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâtul - intimat MUNICIPIUL A prin PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței din partea reclamanților cereri de renunțare la judecata recursului. De asemenea, tot prin registratura instanței s-a depus la data de 23.02.2010 întâmpinare din partea pârâtului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanții prin Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A au solicitat în contradictoriu cu Municipiul A reprezentat prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la stabilirea și distribuirea sumelor cuvenite lunar cu titlu de stimulente pe anul 2008 din fondul de stimulare obținut prin aplicarea cotei de 5% asupra sumelor încasate potrivit art.22 alin.1 lit. d) din acordul colectiv de muncă; obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite lunar cu titlu de stimulente datorate din anul 2008 potrivit art.22 alin.1 lit. d) din acordul colectiv de muncă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 25.09.2008 prin adresa nr.55921, au învederat Primăriei Municipiului A, reprezentată prin Primar, faptul că mai multe prevederi din Acordul Colectiv de Muncă nu sunt respectate. Printre acesta au menționat și prevederile art.22 alin.1 lit. d) din Acordul Colectiv de Muncă, potrivit cărora "Pe parcursul anului calendaristic funcționarii publici beneficiază de premii, stimulente și facilități, după cum urmează:d) stimulente în condițiile legii. Acestea vor fi acordate lunar din fondul de stimulare obținut prin aplicarea cotei de 5% asupra sumelor încasate prin executarea silită, în cadrul procedurii reorganizării judiciare, din impozitele și taxele locale ca urmarea constatării de bunuri sau servicii impozabile sau taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabili, rezultat al inspecțiilor fiscale efectuate, precum și din dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestora. Modul de constituire din fiecare sursă, condițiile de utilizare a fondului se stabilesc cu avizul sindicatului".
Cu toate că au trecut aproape trei luni de la data formulării adresei antemenționate, Primăria Municipiului A, nu a formulat nici un răspuns cu privire la faptul că Prevederile acordului Colectiv de Muncă nu sunt respectate.
Pe lângă prevederile Acordului Colectiv de Muncă antemenționate solicitarea lor își găsește justificarea și raportat la prevederile nr.OG2/2006, art.1 alin.2 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici potrivit cărora "Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi". De asemenea prin art.21 se prevede că: (1) Autoritățile și instituțiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcționarilor publici, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Modul de constituire din fiecare sursă și condițiile de utilizare a fondului se stabilesc cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, prin hotărâre a Guvernului.
Având în vedere prevederile menționate anterior, au formulat prezenta acțiune în justiție, din moment ce pe parcursul întregului an nu au fost acordate nici un fel de stimulente, deși potrivit acordului colectiv de muncă și a prevederilor nr.OG2/2006 există această obligație. Concluzia că nu au fost acordate premiile cuvenite rezultă și din faptul că subscrisei nu i s-a cerut avizul la stabilirea premiilor individuale deși potrivit prevederilor Acordului Colectiv de Muncă "Modul de constituire din fiecare sursă, condițiile de utilizare a fondului se stabilesc cu avizul sindicatului".
Totodată au învederat instanței că Acordul Colectiv de Muncă antemenționat, a fost încheiat pentru anul 2006 și că acesta s-a prelungit succesiv pentru anul 2007 respectiv 2008. Astfel actul adițional deși a fost încheiat în anul 2006, se aplică și în prezent.
Reclamanții susțin că potrivit Acordului Colectiv de Muncă și a prevederilor nr.OG2/2006 pârâta avea obligația acordării stimulentelor, aceste prevederi nu au fost respectate.
În drept se invocă prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.54/2003, art.22 alin.1 lit. d) din Acordul Colectiv de Muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul solicită respingerea acțiunii ca netemeinică invocând pe cale de excepție nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinsă în art.22 alin. 2 lit. d) din Acordul Colectiv de Muncă, pe fond, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acțiune formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la stabilirea și distribuirea sumelor cuvenite lunar cu titlu de stimulente pentru anul 2008 până la zi din fondul de stimulare obținut prin aplicarea cotei de 15% Cod procedură fiscală, cu consultarea Sindicatului Liber al Salariaților din Cadrul Primăriei Municipiului A și obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite lunar cu titlu de stimulente datorate din anul 2008 până la zi, actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.1346/30.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția nulității absolute, prevederile art.22 alin.1 din Acordul Colectiv de Muncă invocate de pârât prin întâmpinare instanța a apreciat excepția ca neîntemeiată, fiind respinsă, întrucât așa cum corect au arătat reclamanții potrivit art.2 din Acordul Colectiv de Muncă "Prezentul Acord Colectiv de Muncă se încheie pe o durată de 1 an și se aplică începând cu data înregistrării la Direcția pentru, Familie și Solidaritate socială. Dacă nici una din părți nu denunță Acordul Colectiv de Muncă cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat valabilitatea acestuia se prelungește de drept pentru fiecare an în care nu s-a solicitat în mod expres renegocierea".
Reclamanții prin reprezentant au solicitat obligarea pârâtei la stabilirea, distribuirea și plata efectivă a sumelor cuvenite lunar cu titlu de stimulente pe anul 2008 așa cum sunt reglementate de lege și de art.22 lit. d) din Acordul Colectiv de muncă.
Potrivit art.20 din Ordonanța nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salarizare, modificate prin. nr.9/2009 și aprobată prin Legea nr.232/2007 privind acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008 prevede: "Autoritățile și instituțiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcționarilor publici în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Modul de constituire din fiecare sursă și condițiile de utilizare a fondului de stimulente se stabilește cu consultarea organelor sindicale reprezentative, prin hotărâre a guvernului. (2) Până la intrarea în vigoare a hotărârii guvernului prevăzute la alin (1) rămân aplicabile reglementările existente privind constituirea și condițiile de utilizare a fondurilor pentru stimularea personalului".
Din actele depuse la dosarul cauzei de către pârât respectiv Dispoziția nr. 2496/2008 rezultă că ordonatorul de credite Primarul Municipiului A pe parcursul anului 2008 acordat aceste drepturi salariale funcționarilor publici.
Prin urmare în creditele bugetare alocate la capitolul cheltuieli drepturi salariale pentru anul 2008 fondul de stimulente a fost constituit în conformitate cu prevederile art. 20 (1) din nr.OG6/24.01.207 după cum este indubitabil că tot în conformitate cu prevederile legale stipulate de legiuitor în norma juridică a textului de lege din același articol invocat de autoritățile administrative publice în ipoteza existenței resurselor financiare necesare acestea pot acorda drepturi salariale suplimentare față de salariul de bază și sporurile legale cu caracter permanent și obligatorii din bugetul alocat.
Din această perspectivă instanța a reținut ca nefondată afirmația reclamanților potrivit căruia pe parcursul anului 2008 nu au fost acordate nici un fel de stimulente funcționarilor publici, din adresa nr.44450/28.07.2009 depusă la dosarul cauzei relevând tocmai contrariul celor susținute de reclamanți.
Este adevărat însă, așa cum judicios argumentează și reclamanții că potrivit art.227 Cod procedură fiscală unitățile administrativ teritoriale au dreptul să constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu, acest drept nefiind lăsat la libera apreciere a ordonatorului de credite.
După cum este la fel de adevărat și faptul că legiuitorul a dispus acordarea, sumelor cuvenite lunar cu titlu de stimulente din fondul de stimulare obținut prin aplicarea cotei de 15 % asupra sumelor încasate.
Dar cu privire la efectuarea efectivă a unor altfel de plăți reclamanților funcționari publici în cadrul autorității publice pârâte instanța a reținut că această chestiune vizează un drept de oportunitate și nu de legalitate a deciziei administrative, iar valorificarea efectivă a acestei probleme excede competenței de cenzură a legalității problemei de drept supuse judecății, știut fiind că potrivit dispozițiilor exprese ale art.227 Cod procedură fiscală acordarea stimulentelor în cazul unităților administrativ teritoriale se face de către ordonatorul de credite la propunerea compartimentului de specialitate în funcție de competența profesională a fiecărui angajat, de contribuție efectivă la realizarea parametrilor de eficiență profesională existând posibilitatea prezumtivă că nu toți dintre reclamanții individualizați în acțiune să fi participat efectiv la realizarea veniturilor încasate și îndeplinirea obiectivelor de performanță profesională.
În concluzie în baza art.2, 18 din Legea contenciosului administrativ instanța, a constatat că reclamanții nu au făcut dovada vătămării dreptului subiectiv ocrotit de lege drept pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, prin Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond s-a pronunțat cu ignorarea prevederilor legale precum și cu ignorarea probatoriului existent, prevalându-se de motive nereale și netemeinice în cauză.
Se arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Codul d e procedură fiscală obligă la constituirea fondului cât și la plata lunară a acestui fond. Pe de altă parte, orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat are la un moment dat opțiunea de a-și asuma sau nu niște obligații, de a semna sau nu o convenție care naște atât drepturi cât și obligații în sarcina sa. În această situație se află și pârâtul care a optat prin semnarea Acordului colectiv de muncă, să acorde stimulente deși avea opțiunea să nu își asume această obligație.
Se menționează că acordarea stimulentelor în cazul unităților administrativ teritoriale nu se face și nu s-a făcut niciodată de către ordinatorul de credite și nici art.227 alin.6 Cod procedură fiscală nu prevede acest lucru ci aprobarea stimulentelor adică constituirea acestora se face de către ordonatorul de credite acest fapt având și o obligație logică. Constituirea fondului de stimulente se face din anumite surse specificate de lege iar întotdeauna conducătorul compartimentului de specialitate trimite actul de constituire a fondului spre verificare și aprobare ordonatorului de credite care verifică dacă în cuprinsul acestui fond nu au fost incluse și alte sume. Așadar, instanța de fond a interpretat greșit textul legal afirmând că acordarea stimulentelor se face de ordonatorul de credite.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă, art.227 alin.4, 6, 8 și 9 Cod procedură fiscală, art.22 alin.1 lit. d) din Acordul colectiv de muncă.
Pârâtul Municipiul A prin Primar a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru termenul de judecată din 23.02.2010 reclamanții au depus în scris cereri de renunțare la judecarea recursului iar instanța, văzând dispozițiile art.246 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora reclamantul poate renunța oricând la judecată fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă, urmează a lua act de renunțarea la judecată conform art.246 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, cu privire la renunțarea reclamanților recurenți la judecarea recursului, Curtea constată următoarele:
Reclamanții recurenți menționați în partea introductivă a prezentei hotărâri au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.1346/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La termenul de judecată din 23.02.2010, reclamanții recurenți au depus la dosar un înscris în care arăta că renunță la judecarea prezentei cauze, atașat la filele 12-31 dosar.
Conform art. 246 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă", iar alineatul al doilea al art. 246 Cod de Procedură Civilă prevede că "renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel".
În raport cu aceste dispoziții legale, instanța constată legalitatea cererii reclamanților recurenți de renunțare la judecarea prezentei cereri, motiv pentru care va lua act de renunțarea acestora la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.1346/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de renunțarea reclamanților recurenți, Bătrîn, a, B, Elița, a, Bonca, B, a, C, Edita, Denisia, G, Flita, a, a, a, G, G, HG, Nora, HG, a, Hot, G, ta, a, Moașă, G, a, u, N, a OG, Pagubă, Linda, G, Nora, a, a, ta, R, a, Sarii, a, a, G, Stupina a, a, a, ta, a, G, la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.1346/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/22.03.10
TEHNORED:/22.03.10
4.ex./SM/emis 2 com./
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
