Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 252/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia civilă nr. 252/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții-pârâți Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse împotriva sentinței civile nr. 261 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă - B, consilier juridic, iar pentru recurenta-pârâtă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, consilier juridic G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă invocată din oficiu de către instanță la termenul anterior.
Reprezentantul M arată că procedura de comunicarea a sentinței a fost viciat îndeplinită, putându-se observa din dosarul de fond că procedura a fost îndeplinită prin afișare întrucât la acea dată, agenția schimbându-și sediul pe--22, sector 4; apreciază, din acest motiv, că recursul a fost declarat în termen. Depune în dovedire o copie de pe borderoul cu care a fost transmisă corespondența care face dovada că recursul a fost comunicat Tribunalului Neamț la data de 16.01.2001 și care s-a înmânat celeilalte părți prezente.
Consilier juridic G pentru recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse arată că nu are obiecțiuni de formulat.
Instanța având în vedere faptul că, potrivit dovezii de primire a sentinței aflată la fila 174 din dosarul tribunalului, comunicarea sentinței către s-a realizat la data de 31.12.2007 prin afișare, agentul făcând mențiunea pe citație că destinatarul și-a schimbat adresa, apreciază că dovada de primire a sentinței nu face dovada comunicării către parte, motiv pentru care, având în vedere și actele depuse astăzi la dosar, respinge excepția tardivității recursului declarat de
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Reprezentantul solicită admiterea excepției calității procesuale pasive a întrucât intimații-reclamanți nu au avut raporturi de serviciu cu, ci cu N care deținea calitatea de ordonator terțiar de credite pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj. Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Consilier juridic G, pentru recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, pune concluzii de admitere a recursului pe care l-a declarat și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Cu privire la recursul declarat de pune aceleași concluzii de admitere a recursului atât pe excepția lipsei calității procesuale a, cât și pe fond.
Consilier juridic solicită admiterea recursului declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 261/CA din 31.10.2007 Tribunalul Neamț - după ce a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, precum și excepția necompetenței sale materiale - a admis acțiunea formulată de reclamanții care au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă N, obligând pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N să plătească în solidar drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anul 2006, actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății. Totodată, tribunalul a obligat pârâții Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în calitate de ordonator secundar și ordonator principal de credit, să dispună toate măsurile ce se impun pentru a asigura în bugetul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă N creditele necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pretențiile reclamanților își au temeiul în dispozițiile Legii nr. 188/1999, din art. 91 reieșind că instanței de contencios administrativ îi revine competența materială de a soluționa litigiile privind funcționarii publici. Totodată, raporturile de serviciu ale reclamanților sunt cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Prin urmare, excepția de necompetență nu este fondată.
Nu este fondată nici excepția lipsei calității procesuale pasive. Pentru realizarea drepturilor salariale reclamanților este necesar ca ANOFM B ca ordonator secundar de credite și Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în calitatea sa de ordonator principal de credite, să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetul său și al Direcției de Muncă și Protecția Socială Nac reditelor bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Legea nr.188/1999 republicată, prin art.34 alin.2( art.33 alin.2 în reglementarea inițială) a prevăzut în favoarea funcționarilor publici dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3(1) din OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 101.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art.12(4) din Legea nr.743/2001, art.10(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.
Constituția României consacră faptul că salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Fiind un drept câștigat, acesta nu mai poate fi îngrădit, restrâns, decât în situațiile limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Suspendarea dreptului la acordarea primei de vacanță nu este motivată de nici una din situațiile enumerate de art.53.
Deoarece prin art.5(5) din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 suspendarea drepturilor la prima de concediu este limitată până la data de 31.12.2006, iar prin Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 legiuitorul nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr.188/1999 republicată, instanța constată că începând cu data de 01.01.2007 prevederile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului au formulat recurs pârâții Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse
În motivarea recursului, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a susținut următoarele:
Tribunalul a respins în mod eronat excepția lipsei calității sale procesual pasive. Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 202/2006, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă este instituție publică sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale.
Reclamanții au avut raporturi de serviciu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, instituție cu personalitate juridică care funcționează în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 202/2006, astfel că între reclamanți și agenția națională nu au existat nici un fel de raporturi de serviciu.
Calitatea sa de ordonator principal de credite nu are nicio relevanță ținând seama de faptul că directorul executiv al Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B este ordonator terțiar de credite potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 202/2006.
Plata drepturilor în litigiu a fost suspendată de legiuitor printr-o serie dispoziții legale: art. 3 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005. Respectând aceste dispoziții, agenția nu a avut posibilitatea financiară de a acorda aceste drepturi, în sarcina sa neputându-se reține vreo culpă. Prin urmare, gestionarea bugetului pentru salarii a fost bine realizată având în vedere și calitatea sa de ordonator terțiar de credite, în bugetul aprobat de ordonatorul principal nefiind prevăzute sumele pentru plata primelor de vacanță.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse criticat hotărârea recurată atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor, cât și pentru motivele de fond care au fost invocate și în recursul anterior. Menținerea calității sale de parte, în calitate de ordonator principal de credite, impune aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, astfel încât competența materială îi revine curții de apel. Recurenta a mai susținut că, în situația în care instanța a constatat că dispozițiile prin care a fost suspendată succesiv plata primelor de vacanță sunt neconstituționale putea sesiza Curtea Constituțională.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate prin cele două recursuri, curtea de apel constată următoarele:
Dintre excepțiile invocate se impune a fi mai întâi analizată excepția necompetenței materiale a tribunalului dea soluționa în primă instanță acțiunea. Sub acest aspect curtea de apel constată că tribunalul a soluționat corect excepția, considerând-se instanță competentă. Faptul că într-o acțiune soluționată de o instanță de contencios administrativ - nu pentru că a fost sesizată, în mod direct, în temeiul Legii nr. 554/2004, ci în temeiul unei dispoziții de trimitere dintr-o lege specială, respectiv art. 109 din Legea nr. 188/1999 (republicată în Monitorul Oficial al României 365/29.05.2007, anterior republicării, aceste dispoziții fiind cuprinse în art. 911) - este chemată în judecată o persoană care este autoritate publică centrală nu determină în mod automat competența curții de apel în primă instanță. Atât art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 dau în competența curților de apel procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele emise de autoritățile și instituțiile centrale. Ori, în cauză, nu este vorba despre un astfel de act. Pe de altă parte, raporturile de serviciu există între reclamanți și autoritatea publică județeană, iar obligația de plată, ca obligație de rezultat decurgând în mod direct din acest raport, a fost stabilită doar în raport de autoritatea județeană; obligația celorlalți doi pârâți este de diligență, respectiv de a dispune măsurile în scopul îndeplinirii de către partea cu care reclamanții au raporturi de serviciu a obligației de plată.
În ceea ce priveștelipsa calități procesuale pasivese constată că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat-o generic, fără ca, prin dezvoltarea motivelor de recurs, să o argumenteze. Este de menționat și faptul că argumentarea aceleiași excepții prin întâmpinarea depusă la tribunal s-a făcut în raport de faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea, în solidar, a tuturor pârâților la plata primelor de vacanță; ori, instanța de fond s-a pronunțat ținând seama de cererea prin care reclamanții, arătând argumentele pentru care au solicitat respingerea acestei excepții, au susținut că obligația agenției naționale și a ministerului există întrucât aceștia au calitatea de ordonator principal și secundar de credite și trebuiau să dispună toate măsurile necesare pentru a sigura și vira către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a sumelor necesare plății primelor de vacanță pentru anul 2006 (filele 42 și 43).
În raport de argumentele invocate de recurenta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în sprijinul aceleiași excepții, este de reținut același fapt și anume că motivarea excepției s-a făcut în raport de ceea ce au cerut reclamanții prin cererea de chemare în judecată. Însă, prima instanță nu a admis acțiunea față de pârâții Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în sensul obligării lor la plata primelor de vacanță în solidar cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Dacă tribunalul ar fi pronunțat o astfel de soluție, excepția în discuție se impunea a fi admisă dat fiind faptul că eclamanții au raporturi de serviciu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N - autoritate care, otrivit p. art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 202/2006 se află în subordinea agenției naționale, însă are personalitate juridică - căreia, în temeiul art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, îi revenea sarcina de a achita primele de vacanță din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă (art. 1). Ori, ceea ce a dispus tribunalul nu este altceva decât să reproducerea conținutului obligației legale cuprinse în art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002.
În privința motivelor de fond, o primă constatare este aceea că acestea au fost formulate fără a se ține seama de faptul că hotărârea recurată privește doar drepturile bănești pe anul 2006, recursurile cuprinzând o analiză a tuturor dispozițiilor legale care au suspendat plata primelor de concediu.
Examinând în fond aceste motive, curtea de apel constată următoarele:
Suspendarea plății primelor de vacanță prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării dreptului recunoscut reclamanților prin art. 32 alin. 2 (devenit 34 alin. 2 după republicare) din Legea nr. 188/1999. Analizând dispozițiile legilor temporare privind suspendarea exercitării dreptului raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar, proporțional cu situația ce a determinat-o, nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Prin decizia XXIII/12.12.2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțându-se asupra suspendării exercițiului aceluiași drept recunoscut altor beneficiari, s-a reținut căpentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu existat pe perioada pentru care exercițiul lui ar fi înlăturat.
Prin urmare, se constată că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii recurate, hotărârea recurată urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri promovate de recurentele - pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ șiMINISTERUL MUNICII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, împotriva sentinței civile nr. 261/CA/31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ Pși intimații - reclamanți, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,27 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /
Red.
2 ex. 10 aprilie 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
