Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 252/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 28 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 23.02.2009 s-a depus de către Ministerul Justiției o cerere de repunere pe rol a dosarului având în vedere soluția de respingere a cererii de strămutare pronunțată de după care;
Având în vedere că cererea de strămutare a fost respinsă de prin încheierea nr.3649/22.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, instanța dispune repunerea cauzei pe rol și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, dosarul a fost reținut în pronunțare.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 28/24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de, ȘI, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BACAU, CURTEA DE APEL BACAU, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților, și drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cele prevăzute pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1.11.2004-1.11.2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective și de la 21.06.2007-1.11.2007 pentru reclamanta.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale și pentru viitor până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
De asemeni, fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și s-a respins lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul departamentului economic-financiar și administrativ în cadrul biroului de informare și relații publice ale Tribunalului Bacău.
Deși desfășoară activități în cadrul unor departamente cu atribuții similare activității departamentului economico-financiar și administrativ, având același conținut cu cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie.
Anexa 1 G nr.82/2004 a prevăzut salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ulterior, aceeași situație discriminatorie, prin înscrierea unui categorii în anexa 1 și a celeilalte în anexa 3, s-a perpetuat, conform G nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, OG nr.6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007.
Raportat la aceste dispoziții legale, reclamanții, deși au aceleași atribuții ca și personalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, beneficiază de o salarizare diferită, încălcându-se astfel Codul Muncii și Constituția României și Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când activitățile statale fac distincție între situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Față de considerentele arătate, tribunalul apreciat că în cauză există discriminare și că se impune repararea prejudiciului produs prin vătămarea drepturilor reclamanților, astfel că acțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor (prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B) și Ministerul Justiției.
1. Recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că în mod greșit a fost obligat să asigure fondurile necesare pentru sumele acordate reclamanților, neexistând o lege sau o hotărâre de guvern care să prevadă acest lucru.
Pe de altă parte, între recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor și intimații - reclamanți nu există nici un raport juridic, care să creeze obligația de plată a drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
2. Recurentul - pârât Ministerul Justiției a susținut că soluția tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă și a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă).
Ministerul Justiției a susținut atât excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, cât și argumentele de fond, care justificau respingerea acțiunii reclamanților.
Astfel, s-a arătat că salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanței supreme și din celelalte instanțe, nu intră în atribuțiile Ministerului Justiției, fiind făcută potrivit dispozițiilor legale în vigoare, că aceste dispoziții nu pot fi considerate discriminatorii, având în vedere și dispozițiile Deciziilor nr. 168/1998 și nr. 294/2001 ale Curții Constituționale.
Intimații - reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței tribunalului.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, curtea constată întemeiate ambele recursuri, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Așa cum a reținut și instanța de fond, intimații - reclamanți sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ și în cadrul biroului de informații publice de la Tribunalul Bacău.
Salarizarea acestor funcționari este guvernată de dispozițiile Legii 188/1999, raportat la.OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, G 6/2007.
Reclamanții au susținut că dispozițiile legale sus-menționate sunt discriminatorii, întrucât, deși au aceleași modalități de recrutare și aceleași atribuții cu funcționarii publici ce își desfășoară activitatea în cadrul departamentelor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu beneficiază de aceleași drepturi salariale.
Tribunalul a reținut ca întemeiate aceste susțineri ale reclamanților, menționând că prin salarizarea diferită a reclamanților, în raport cu funcționarii de la Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar încălca dispozițiile Codului Muncii, ale Constituției, ale Declarației Universale ale Drepturilor Omului și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Curtea constată că argumentele ce au condus la soluția pronunțată sunt expuse lapidar, fără o analiză concretă a susținerilor și apărărilor părților.
Chiar reclamanții, prin acțiune, fac referire la Hotărârea nr. 262/21 iunie 2007, prin care s-a constatat existența unui tratament diferențiat, în sensul celor reclamate în cauză.
Această hotărâre nu a fost analizată de tribunal. după cum nu au fost examinate nici celelalte argumente ale părților, privind interpretarea dispozițiilor OG137/2000, deciziile Curții Constituționale etc.
Pe de altă parte, curtea constată că Hotărârea nr. 272/21 iunie 2007 aaf ost anulată prin Decretul nr. 4829/18 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că nu mai poate constitui un argument în susținerea acțiunii.
Totodată, având în vedere faptul că temeiul juridic al acțiunii reclamanților este dat de dispozițiile OG nr. 137/2000, curtea reține că prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 03 iulie 2008 (nr. 818, 819, 820/03 iulie 2008), publicate în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constituțională a stabilit că: "prevederile art. 2, art. 2 al. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din cele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale juridică sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor de stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție.
Ori, în atare condiții, este evident că acțiunea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile OG137/2000 și ale Deciziei 262/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, este neîntemeiată,impunându-se a fi respinsă.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. (1) raportat la art. 304 pct. (4) și pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite ambele recursuri, modificând în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate privind soluționarea excepțiilor referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ambele recursuri declarate de recurenții - pârâțiMinisterul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor(prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B) împotriva sentinței civile nr. 28 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu, ȘIși intimații - pârâți TRIBUNALUL BACĂU, CURTEA DE APEL BACĂU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind soluționarea excepțiilor referitoare la lipsa calității procesuale a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,19 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. -/
Red.
Tehnored. 3 ex.
06 aprilie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
