Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 254/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.254
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâtul Municipiul S prin primarîmpotriva sentinței nr.3319 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, deși părțile lipsesc, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce formează obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale, Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Suceava la data de 21.10.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ce trebuiau acordate în temeiul Legii nr. 142/1998, începând cu data de 01.12.2005, actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtelor să acorde pe viitor aceste tichete de masă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că are calitatea de funcționar public în cadrul unității administrativ-teritoriale a municipiului S și că, art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă - prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator ". În aliniatul 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 se menționează că: " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar ".
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr.188/1998, Legea nr.53/2001, Legea nr.142/192 și nr.HG51/1999.
Prin sentința nr.3319 din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâtul să-i plătească drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998 începând cu data de 1 decembrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii, sume ce vor fi actualitate în raport cu data inflației la data efectuării plății; a respins capătul de cerere privind plata acestor drepturi în continuare, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că faptul că Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordării tichetelor de masă nu înseamnă în mod automat că salariații nu au acest drept, iar stabilirea acestui drept doar pentru anumite categorii de salariați, determină o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, înseamnă că pârâta angajatoare avea obligația să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr.142/1998, obligație pe care însă angajatorul nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate reține că reclamanta nu poate solicitat plata acestor drepturi actualizate.
Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masă pe viitor, tribunalul a respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă între părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul municipiul S - prin primar, susținând că acțiunea reclamantei trebuia respinsă întrucât a fost făcută împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă, că acțiunea este lipsită de obiect și că este inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
Examinând recursul, Curtea constată că criticile formulate sunt fondate.
Astfel, reclamanta este funcționar public în cadrul Primăriei municipiului S, or, potrivit dispozițiilor art.63 alin.1 lit.c coroborate cu cele ale alineatului 4 lit.a) din același articol, primarul este cel care exercită atribuții referitoare la bugetul local, fiind ordonatorul principal de credite, însă, din cererea introductivă de instanță, se poate observa că reclamanta a înțeles să se judece cu Municipiul S și nu cu ordonatorul principal de credite.
Cât privește temeiul de drept al acțiunii, instanța constată că acesta vizează la modul general dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, dar în cauză nu există vreun act administrativ care să o fi vătămat pe reclamantă.
Dacă temeiul acțiunii ar fi considerat "refuzul nejustificat de acordare a unui drept", reclamanta era obligată să formuleze mai întâi plângere prealabilă prin care să solicite acordarea sporurilor, obligația plângerii prealabile fiind rezultatul coroborării dispozițiilor art.2 alin.1 lit.h cu cele ale art.11 alin.1 lit.a și ale art.12 din Legea nr.554/2004, dar reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, deci ea nu putea sesiza instanța de judecată decât după îndeplinirea acestei proceduri.
Mai mult decât atât, reclamanta a cerut obligarea pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii 142/1998 începând cu 01.12.2005.
Art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă - prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator ". În aliniatul 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 se menționează că: " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar ".
În art. 2 din Hotărârea 5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, se statuează că: "angajatorii împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanți salariaților, după caz, vor stabili prin contractele colective de muncă clauze privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, care să prevadă: numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă precum și valoarea nominală a tichetului în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete, criterii de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea salariații".
Art. 5 din aceleași Norme precizează că: " pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar" tichete de masă ".
Din analiza textelor legale sus menționate rezultă următoarele:
- angajații pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, deci legea nu instituie o normă obligatorie ci una facultativă.
- tichetele de masă se acordă în funcție de unele criterii stabilite, de comun acord între angajator și organizațiile sindicale sau reprezentanții salariaților.
- tichetele de masă pot fi acordate doar în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetul aprobat fiecărui ordonator de credite.
În situația în care în bugetul aprobat ordonatorului de credit, nu s-a aprobat prin legea bugetului de stat, sume cu destinația " tichete de masă " acordarea acestora nu este posibilă.
Nu se poate reține vreo culpă în sarcina recurentului, astfel încât curtea va admite recursul pârâtului și va modifica sentința contestată în sensul că va respinge cererea reclamantei ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat depârâtul Municipiul S prin primarîmpotriva sentinței nr.3319 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Modifică sentința contestată în sensul că respinge cererea reclamantei ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.02.2009
jud.fond
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Tofan Aurica, Hîncu Cezar
