Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 255/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 255/CA/2008
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T ȘI DIN SERVICIILE PUBLICE AFLATE ÎN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1377/CA/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 20 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care împreună cu cea de amânare ulterioară a pronunțării din 27 februarie 2008 fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului T și din Serviciile Publice aflate în Consiliului Local al Mun. T, în numele reclamanților funcționari publici, membri ai acestui sindicat, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului, Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului, Consiliul Local al Orașului, Primarul Orașului, Consiliul Local la Comunei, Primarul Comunei, Consiliul Local al Comunei M, Primarul Comunei M ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv începând cu data de 1.01.2004 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând indemnizația de dispozitiv cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, urmare a reorganizării structurii Guvernului României, inclusiv la nivelul administrației publice la data de 28.06.2003 a fost reglementată funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, iar la data de 28.07.2003 a fost emis Ordinul MAI 496/2003 în modificarea și completarea Ordinului MI 275/2002, introducându-se punctul 9.2, prin care se arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, apreciindu-se că beneficiari ai acestei indemnizații este și personalul civil alături de cadrele militare angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
În drept s-au invocat pct. 9.2 și pct. 31.1 din Ordinul 496/28.07.2003, art. 13 din Legea 138/1999, art. 1 alin. 2 din Legea 137/2000, art. 1 din Legea 554/2004, art. 91/1 din Legea 188/1999, art. 28 alin. 1, alin. 2 și art. 54 din Legea 54/2003.
Prin sentința nr. 1377/CA/27.09.2007 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea reclamanților, reținând că dispozițiile legii 138/1999 se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. De asemenea, Ordinul 496/2003 se referă la indemnizația de dispozitiv ce se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor enumerate mai sus.
Pentru perioada 1.01.2004-24.04.2004 acțiunea reclamanților a fost respinsă ca prescrisă, reținându-se că acțiunea a fost introdusă la data de 24.04.2004.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului T și din Serviciile Publice aflate în Consiliului Local al Mun. T solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligării pârâților să plătească reclamanților îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 01.01.2004, actualizată cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare pe toată durata exercitării funcției publice.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în mod greșit Tribunalul a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 1.01.2004-24.04.2004, întrucât termenul de prescripție se calculează raportat la luna în care a fost depusă plângerea prealabilă care face parte integrantă din procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ. Cum în cauză plângerile prealabile adresate pârâților au fost înregistrate în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007, rezultă că dreptul la indemnizația de dispozitiv a fost corect solicitat începând cu data de 1.01.2004.
În ceea ce privește fondul cauzei reclamantul a invocat în drept prevederile art. 299, 3041Cod pr. civilă și pct. 9.2 din Ordinul 496/2003.
În motivare s-a arătat că sentința instanței de fond este motivată superficial, rezumându-se la trei paragrafe, dar este și greșită, susținând că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.
Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâții intimați au depus la dosar întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului reclamantului, cu excepția Consiliului Local și Primarului Orașului, care au solicitat respingerea recursului reclamantului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate Curtea apreciază că prezentul recurs nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamanți este reglementat prin art. 13 din Legea nr.138/1999.
Pentru a stabili dacă reclamanților ca funcționari publici ai administrației publice locale li se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr. 138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art. 47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", la art. 49 se specifică în mod clar că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr. 275/2002 și nr. 496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă". Pe de altă parte, la art. 73 alin. 1 din Legea 24/2000 (forma în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003), se stabilește aceeași regulă conform căreia "ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai în baza și în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor Guvernului". Mai mult decât atât, la art. 74 din Legea 24/2000 se prevede imperativ și expres că ordinele, instrucțiunile și asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora". Pentru aceste considerente, Ordinul 496/2003 nu poate adăuga la lege și nu poate modifica dispozițiile legii în baza căreia a fost emis, așa cum rezultă în mod evident din dispozițiile de tehnică legislativă citate mai sus.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr. 496/2003 cu privire la art. 47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Modul în care instanța de fond a interpretat legea și ordinul mai sus menționat nu poate constitui o încălcare a principiului egalității cetățenilor cât timp prin lege sunt prevăzute expres categoriile de funcționari publici care beneficiază de acest drept.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției prescripției pentru perioada 1.01.2004-24.04.2004, Curtea constată ca nefiind utilă analizarea acestei excepții, atâta timp cât acțiunea, în întregul ei este nefondată, indiferent de perioada de timp pentru care drepturile sunt solicitate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la motivarea sumară a instanței de fond și acesta este nefondat, întrucât instanța de fond a explicat și a argumentat soluția adoptată în cauză. De altfel, acest motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7 cod pr. civilă nu poate duce decât la modificarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 3 teza I cod pr. civilă, în sensul completării motivării sentinței instanței de fond, ceea ce instanța de recurs a și făcut.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamanți nu sunt incidente în cauză, astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 al. 1 Cod pr. civilă.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului T și din Serviciile Publice Aflate în Consiliului Local al Municipiului T împotriva sentinței 1377/CA/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex. /20.03.2008
Jud. fond:,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
