Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2562/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2562
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 2 2008, privind contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.7785 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 2 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr.3093 din 10 iulie 2007, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de pădurar la Cantonul silvic nr. 1 - Ocolul silvic C, canton în care s-a înregistrat un prejudiciu foarte mare constând în tăieri de arbori pe picior, nejustificați și distrugeri de puieți și drajoni, prejudiciul fiind constatat cu ocazia punerii în aplicare a hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea legilor fondului funciar, odată cu trecerea suprafețelor cu vegetație forestieră din proprietatea publică a statului în proprietatea parohiilor din subordinea Oltenia.
În cauză reclamantul nu a propus mijloace de probă care să demonstreze contrariul stării de fapt, care reiese din actele de control întocmite de intimată, sarcina probei de a justifica arborii lipsă revenind reclamantului, conform art. 25 din Legea nr. 22/1969, acesta neputând justifica lipsurile consemnate de comisia de control în actul de control.
S-a avut în vedere și faptul că anterior emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru activitatea defectuoasă, respectiv în anul 2003 fiind sancționat de două ori cu diminuarea salariului cu 10%, iar în anul 2004 s-a aplicat sancțiunea diminuării salariului cu 20% pe două luni.
S-a reținut în esență că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie și de asemenea măsura desfacerii contractului de muncă este justificată în raport de încălcarea îndatoririlor de serviciu de către reclamant ce a determinat un prejudiciu mare pârâtul ROMSILVA - Direcția Silvică C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs s-a invocat excepția de necompetență a instanței de contencios administrativ și fiscal, cu precizarea că nu are calitatea de funcționar public, ci pe aceea de pădurar, așa încât litigiul nu intră sub incidența Legii nr. 188/1999.
A mai precizat că acțiunea prezentă a formulat-o împotriva deciziei de concediere nr. 318/15.09.2005 emisă de Directorul Direcției Silvice și nu împotriva hotărârii Consiliului de Disciplină.
Recurentul a arătat că la emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă s-au nesocotit prevederile art. 268 din Legea nr. 53/2003, că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii față de pricină.
A mai susținut că prejudiciul reținut în sarcina sa nu este cel real și că din expertiza tehnică judiciară și procesul verbal de predare a unei părți din gestiune rezultă că susținerile sale sunt întemeiate.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
A precizat că în baza art. 52 și 58 din OUG nr. 59/2000 personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Pe fond, susținut că măsura dispusă este legală și temeinică, deoarece a cazat un prejudiciu substanțial prin îndeplinirea defectuoasă atribuțiunilor de serviciu.
Prin decizia nr.7785 din 14 noiembrie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul reclamantului.
Referitor la excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ și fiscal Curtea a arătat că în conformitate cu prevederile art. 55 din OUG nr. 59/2000 prevederile acestei ordonanțe se aplică personalului silvic cu pregătire de specialitate de nivel superior, mediu și de bază din întregul sistem de administrare și gestionare a fondului forestier național.
De asemenea, același act normativ reglementează în art. 58 faptul că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici în măsura în care această ordonanță nu dispune altfel.
Din examinarea actului normativ care reglementează statutul funcționarului Public Curtea a reținut că în materia sancțiunilor disciplinare, respectiv aceea a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă nr. 59/2000 nu dispune, prin instituirea unor norme de competență materială specială, cu privire la instanța competentă să soluționeze astfel de litigii.
Ca urmare, sunt aplicabile dispozițiile legale privind modul de contestare a sancțiunilor, instituite prin Legea nr. 188/1999.
Curtea constatat că excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ este neîntemeiată.
Prin Legea 251/2006, s-a modificat și completat Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În conformitate cu art.911din actul normativ menționat, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
In speță, competența aparține tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ fiscal.
Referitor la criticile aduse pe fond sentinței Tribunalului Dolj, Curtea a reținut că acestea sunt nefondate.
Astfel, prin hotărârea nr. 4/27.06.2005 Consiliul de Disciplină din cadrul Direcției Silvice Caa doptat în unanimitate soluția desfacerii contractului individual de muncă al pădurarului.
A apreciat instanța de recurs că această hotărâre putea fi contestată, așa cum de altfel susține și recurentul mai întâi la conducerea Regiei Naționale a Pădurilor (art. 52 alin. 2 din OUG nr. 59/2000), iar apoi hotărârea care se adoptă în procedura prealabilă poate fi supusă analizei instanțelor de contencios administrativ, drept garantat prin același text de lege.
În speța de față hotărârea Consiliului de Disciplină a rămas definitivă, așa încât sancțiunea desfacerii contractului de muncă propusă de Consiliul de Disciplină era obligatoriu de aplicat de către unitatea angajatoare.
S-a mai reținut că procesele-verbale de constatare, de inventariere demonstrează că reclamantul a adus un prejudiciu însemnat, respectiv s-au identificat și marcat arbori tăiați în delict cu un volum nejustificat de 705,916.
Explicațiile oferite de recurent în perioada verificărilor și a inventarierii nu sunt de natură a-l exonera de răspundere, deoarece atât întocmirea proceselor-verbale de contravenție cât și dispersia cantonului sunt motive insuficiente pentru a justifica paguba creată fondului forestier.
S-a avut în vedere această soluție cu atât mai mult cu cât înainte de începerea procesului de inventariere reclamantul nu a sesizat Direcția Silvică D despre imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligațiile de serviciu.
Mai mult, fișa postului aflată la fila 31 din dosarul de fond stabilește în sarcina reclamantului obligația de pază și de determinare a pagubelor produse în raza cantonului, precum și aceea de se solicita la nevoie sprijinul șefului de district.
Prin cererea înregistrată la nr-, contestatorul a formulat în contradictoriu cu Direcția Silvică C contestația în anulare împotriva deciziei nr.7785/14.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-.
Se arată că instanța a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs invocate privind nelegalitatea și nulitatea deciziei de concediere atacate, respectiv aplicarea a două sancțiuni consecutive pentru aceeași abatere (suspendarea contractului de muncă și desfacerea contractului de muncă), datele eronate și false pe care le cuprinde decizia de concediere, necercetarea și nepronunțarea asupra condițiilor de formă ale deciziei de concediere.
Se mai arată că de asemenea instanța nu a cercetat probele administrate de recurent în motivarea acțiunii și a recursului, întrucât deși a depus la dosar o expertiză tehnică judiciară și o rezoluție a Parchetului prin care arată că nu a cauzat un asemenea prejudiciu și că nu se face vinovat de încălcarea sarcinilor de serviciu, acestea nu au fost studiate și cercetate de instanța de recurs.
La 07.10.2008, intimata P - Romsilva - Direcția Silvică Cad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se invocă inadmisibilitatea cererii, arătând că potrivit art.317 teza II din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Se arată că nici pe fond acțiunea reclamantului nu e întemeiată, arătând că în fapt contestatorului s-a desfăcut contractul de muncă, întrucât a încălcat legile și regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoriri ce-i reveneau potrivit contractului individual de muncă, dar și normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii și prestigiului instituției ce o reprezintă.
Se învederează că îndatoririle încălcate au constat în neasigurarea pazei cantonului silvic, înregistrându-se un prejudiciu foarte mare prin tăieri ilegale de arbori în cantonul silvic nr.1.
Cât privește susținerile contestatorului legate de aplicarea a două sancțiuni,deodată, acestea sunt nefondate, instanța de recurs analizând fiecare susținere a acestuia, iar proba cu expertiza tehnică silvică în dosarul penal, la care face trimitere acesta, nu este administrată conform Codului d e procedură civilă, nefiind respectat principiul contradictorialității.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a actelor aflate la dosar si dispozitiilor legale aplicabile, Curtea o apreciază neîntemeiată.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.318 teza a II-a Cod pr.civilă, ce are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art.304 Cod Procedură civilă.
În speță, instanța a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând de altfel obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare sau modificare,obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-
În consecință, constatând că instanța de recurs a analizat motivele invocate și că nu poate fi vorba de vreo omisiune săvârșită din greșeală de instanță, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.7785 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/09.01.2009
Jud.recurs: -
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
