Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 257/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 257/CA
Ședința publică din 04.05.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții -, domiciliat în Bârlad,-, județul V, cu domiciliul procedural ales în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, având ca obiect recurs împotriva sentinței nr. 43/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul -, lipsă fiind celelalte părți din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier care arată că intimații au depus la dosar cerere de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul procedură civilă.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecății.
Recurentul - depune la dosar practică judiciară și susține că nu este de acord cu suspendarea judecății.
Instanța respinge cererea de suspendare, reținând că nu sunt întrunite cerințele legale referitoare la suspendarea judecății, și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - solicită admiterea recursului pentru cele arătate în cererea de recurs, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii, cu obligarea intimaților la plata sporurilor solicitate, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării acestei hotărâri, cu actualizarea sumelor cuvenite.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 43/CA/09.02.2009, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamatul, domiciliat în Bârlad,-,. 4,. E,. 142, jud. V, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamant și cererea de intervenție formulată de intervenienta, cu domiciliul ales în V,-, jud. V, împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, Tribunalul Vasluia respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, jud. V, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, cu domiciliul ales în V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, că pentru perioada 01.01.2004-31.12.2005 prevederile legale referitoare la suplimentul postului și treptei de salarizare au fost suspendate prin acte normative succesive.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că nici reclamantul și nici intervenienta nu se află în raporturi de serviciu cu acest pârât.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Vasluia reținut că, deși în art. 31 din Legea nr. 188/1999 se prevede că salariul este compus și din suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare, cuantificarea suplimentelor respective ca părți componente ale salariului funcționarilor publici nu este posibilă fiindcă nu există dispoziții date în aplicarea prevederilor art. 29 alin. 1 lit. c și d, devenit art. 31, din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine legiuitorului, iar instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul și intervenienta.
În motivarea recursurilor s-a arătat că dreptul la cele două suplimente nu poate face obiectul vreunei limitări sau renunțări și că acest drept de creanță este un bun protejat de art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru plata suplimentelor postului și treptei de salarizare este însă necesară cuantificarea lor prin dispoziții legale date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Având în vedere că modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului nu este reglementată printr-un act legislativ, Curtea constată că acordarea acestor sporuri ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu sunt certe, fiind imposibil de calculat, dar și nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Neavând caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, just a reținut prima instanță că cele două suplimente solicitate de reclamant și intervenientă nu constituie un bun în sensul art. din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursurile introduse de și împotriva sentinței civile nr. 43/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
Președinte judecător judecător
G - --- - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător:
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc
