Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2575/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2575
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.2485 din data de 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții reclamanți și și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
S-a învederat că intimatul pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a formulat cerere de amânare solicitând comunicarea unei copii de pe motivele de recurs.
Curtea respinge cererea de amânare, deoarece au fost comunicate motivele de recurs, pentru termenul de judecată din data de 03 aprilie 2009 și constatând cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2845 din 9.12.2008, Tribunalul Doljar espins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții B, D, PRIN
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 10 alin.1 și 2 din OUG 43/2002 (ordonanță care înființează Direcția Națională Anticorupție ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), în forma anterioară intrării în vigoare a OUG 27/2006 "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Direcției Naționale Anticorupție. Ofițerii și agenții de poliție judiciară prevăzuți la alin.1 își desfășoară activitatea numai în cadrul Direcției Naționale Anticorupție sub autoritatea exclusivă a procurorului șef al acestei direcții.
De asemenea, potrivit alin.5 și 8 din același articol, "detașarea ofițerilor și agenților de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție se face la propunerea nominală a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar numirea acestora se face prin ordin al procurorului șef al acestei direcții. Ofițerii și agenții de poliție judiciară, pe perioada numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".
Textele de lege citate anterior creează cadrul legal pentru constituirea poliției judiciare a Direcției Naționale Anticorupție, al cărui scop este indicat expres în lege, respectiv efectuarea cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și urmărire a infracțiunilor ce intră în competența exclusivă a Direcției Naționale Anticorupție, enumerate limitativ de dispozițiile art. 13, dând posibilitatea completării efectivelor necesare prin detașarea ofițerilor și agenților de poliție judiciară la propunerea nominală a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
În privința salarizării ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Parchetului Național Anticorupție, dispozițiile alin.3 al art. 28 din OUG 43/2002, astfel cum a fost modificată prin OUG 245/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, face trimitere la anexa 4 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, stabilind în alin.4 că aceștia beneficiază de o majorare cu 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
În temeiul acestor dispoziții, ofițerii poliției judiciare din cadrul au beneficiat până la abrogarea expresă dispusă prin OG 27/29.03.2006 de o majorare a salariului cu 30%, majorare neaplicată în cazul polițiștilor desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, în cadrul inspectoratelor județene de poliție, a căror salarizare s-a efectuat potrivit dispozițiilor OG 38/2003.
Astfel, desfășurându-și activitatea ca organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul D, reclamanții nu pot beneficia de dispoziții legale cu caracter special aplicabile ofițerilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul, structură cu personalitate juridică ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De altfel, chiar Legea nr. 364/15.09.2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, face distincție între poliția judiciară ce este organizată și funcționează în cadrul structurilor specializate ale Ministerului Administrației și Internelor și poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție care se organizează și funcționează potrivit legii speciale a Parchetului Național Anticorupție (art. 1 și art. 2 alin.5), stabilind expres în art. 10 că lucrătorilor poliției judiciare li se aplică prevederile statutului polițistului și ale celorlalte acte normative în vigoare care reglementează activitatea structurilor din care face parte.
Faptul că pe perioada detașării la ofițerii și agenții de poliție judiciară au beneficiat, până la abrogarea sa expresă, de dispozițiile art. 28 alin.3 din OUG nr. 43/2002 modificată, nu este de natură a crea o stare de discriminare în sensul art.2 alin.1 din OG 137/2000. În condițiile în care acordarea drepturilor salariale era condiționată de efectiva detașare în cadrul altei structuri decât cea a Ministerului d e Interne în cadrul căreia reclamantul a continuat să lucreze, este vorba de situații juridice și de fapt distincte, care justifică existența unor diferențieri, atât în ce privește atribuțiile, dar și retribuția acordată.
Potrivit art. 47 din 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul poate fi delegat, detașat ori transferat potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii, iar potrivit art. 89 alin.4 din 188/1999 care, conform art. 78 completează 360/2002, "Pe perioada detașării, funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu".
Reprezentând o formă de modificare a raporturilor de muncă, detașarea presupune schimbarea locului de muncă și a colectivului de muncă pe o perioadă determinată prin dispoziția angajamentului (în cazul de față prin ordin al ministrului administrației și internelor) modificare care, intervenind în interes de serviciu, justifică menținerea salariului deținut și chiar acordarea unei retribuții superioare, fără ca prin aceasta să se creeze un tratament discriminatoriu în raport cu personalul ale căror raporturi de muncă rămân nemodificate.
De altfel, dispozițiile art. 39 alin.4 din 188/1999 citate anterior, preiau dispozițiile art.67 din codul muncii (în prezent art. 42 codul muncii ) în legătură cu care Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 248/23.11.2000, stabilind că dispozițiile legale indicate "sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 16 alin.1 din Constituție deoarece nu încalcă principiul egalității cetățenilor și nu instituie privilegii sau discriminări". Păstrarea de către salariații detașați a funcției și salariului avute anterior sau chiar plata unui salariu mai mare, în cazul în care noua muncă este mai bine remunerată constituie garanții legale ale dreptului de protecție socială a muncii, drept consfințit în art. 38 alin.2 din Constituție.
Ca atare, susținerile reclamanților referitoare la discriminarea lor în raport cu ofițerii și agenții poliției judiciare detașați la. sunt neîntemeiate, diferențierea de tratament având la bază un criteriu obiectiv - acela al modificării raporturilor de muncă a acestora din urmă, prin detașarea din cadrul unei instituții care face parte din structura, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tocmai acest criteriu obiectiv fiind cel ce diferențiază speța de față de cea asupra căreia s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 invocată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în cauză de reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații sporuri, premii ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, respectiv OG 38/2003 care reglementează salarizarea polițiștilor.
Se mai susține că majorarea cu 30% a salariului solicitată este prevăzută de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 privind DNA cu modificările ulterioare pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul acestuia, cât și pentru cei încadrați în unitățile aparținând Poliției Române.
În motivele de recurs formulate s-a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a acordat sporul de 30% din salariul de bază cuvenit, potrivit prevederilor art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Au arătat reclamanții că au fost delegați în repetate rânduri să efectueze acte de cercetare, inclusiv în cauzele de corupție aflate în competența organelor de cercetare ale poliției judiciare, desfășurându-și activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, potrivit dispoz.art.8 alin.1 din Legea 364/2004.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță, reclamanții și-au desfășurat activitatea ca funcționari publici cu statut special în cadrul IPJ
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie carecurenții reclamanți să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițeri de poliție judiciară.
Recurenților reclamanți le sunt aplicabile prevederile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Dreptul salarial solicitat de reclamanți se aplică polițiștilor din cadrul DNA, iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor MIRA, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Niciodată polițiștii din cadrul MIRA nu au avut prevăzut în lege dreptul pe care-l solicită reclamantul, așa încât nu se poate pune în discuție, eventual, aplicarea legii în timp.
Judecătorul nu se poate transforma în legislator pozitiv, în sensul de a introduce drepturi salariale suplimentare, față de cele prevăzute în legea care reglementează domeniul de activitate în care funcționează partea.
Curtea mai precizează că polițiștii detașați în cadrul altor autorități sau instituții beneficiază în baza art.37 din OG 38/2003 de salariul funcției respective și de celelalte drepturi legal cuvenite.
Întrucât OG 43/2002 prevedea drepturi specifice pentru polițiștii care funcționează în cadrul DNA, aceștia au încasat legal sumele cuvenite, iar polițiștii care funcționau în unitățile MIRA nu pot pretinde dreptul respectiv, pentru considerentele deja expuse.
Având în vedere motivele enunțate, Curtea va respinge recursul reclamanților, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.2485 din data de 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red. Jud. T
Ex.2//28.05.2009
Jud. fond G
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
