Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 259/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
NR. 259/CA
Ședința publică de la 04 Mai 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, I, ( ), toți cu domiciliul procedural ales la sediul Primăriei comunei,în comuna, județul I, în contradictoriu cu intimații: COMUNA, PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 99/ca/05.02.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului de față.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 99/CA din 5.02.2009 s-a dispus:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna reprezentată prin Primarul comunei.
Respinge acțiunea reclamanților, cu domiciliul ales la Primăria comunei, comuna, județul I în contradictoriu cu pârâta Comuna reprezentată prin Primarul comunei.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții prin înscrisurile depuse la filele 12-23 dosar, au făcut dovada calității lor de funcționari publici, fiind numiți prin dispozițiile Primarului com..
Calitate procesuală pasivă în cauză are doar Primarul comunei, față de atribuțiile și competențele sale expres stabilite prin art. 61-63 din Legea 215/2001, în calitate de autoritate executivă la nivelul unității administrativ teritoriale și de ordonator principal de credite, nu și unitatea administrativ-teritorială Comuna care în speța de față nu a fost chemată în judecată în temeiul exercitării drepturilor și obligațiilor prevăzute de art. 21 alin. 1 din Legea 215/2001.
Prin urmare, va fi admisă excepția invocată din oficiu cu consecința respingerii acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâta Comuna.
Pe fond, raportat la pârâtul Primarul comunei, instanța constată că acțiunea de față este întemeiată pe prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 care prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 -2006, reglementările referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/ 2005 și prin nr.OG 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/ 2006.
Suspendarea acestor prevederi legale nu a avut ca efect abrogarea lor, acestea fiind aplicabile de la data încetării perioadei de suspendare, conform disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
În ceea ce privește modalitatea de calcul al suplimentelor solicitate, instanța constată că procentul de 25 % din salariul de bază solicitat de reclamanți nu este reglementat de legislația specifică autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, iar reclamanții nici nu au indicat un temei legal care să justifice cuantumul indicat în acțiune.
În acest context, instanța nu se poate substitui legiuitorului, în sensul de a
acorda drepturile bănești care fac obiectul speței de față, în cuantum de 25 % deoarece s-ar ajunge la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
De asemenea, acordarea drepturilor solicitate, cu titlu generic, ar însemna pronunțarea unei hotărâri neclare, care nu indică prestația concretă la care este obligat pârâtul, fiind astfel imposibil de pus în executare.
Prin urmare cererea reclamanților de obligare a pârâtului Primarul comunei la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu poate fi, în fapt, evaluată și determinată, în lipsa legiferării modalității și criteriilor de stabilire a întinderii drepturilor solicitate.
Nici referirile la presupusa discriminare între reclamanți și alte categorii de funcționari publici care au obținut hotărâri judecătorești prin care li s-au acordat drepturi de natura celor solicitate în cauză, în procent de 25%, nu poate fi reținută în prezenta cauză, în condițiile în care prin decizia nr. 820/2008 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art.27 al. 1 din OG137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, sunt evident neconstituționale, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, dar și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanții în motivarea căruia arată că eronat instanța de fond a considerat că operațiunea de calculare/cuantificare a suplimentelor în litigiu ar fi de natură să încalce separația puterilor de stat, ori decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care reclamanții urmăresc să oblige Guvernul a emite un act normativ cu un conținut special, din moment ce cadrul procesual este corect stabilit prin acțiune, în sensul obligării angajatorului intimat la plata unor sporuri evidențiate în statutul de funcționare.
Chiar dacă aceste suplimente nu sunt cuantificate prin lege, consideră recurenții că instanțele nu au competența de a anula ori a refuza aplicarea unor prevederi legale, cu atât mai mult cu cât există deja o practică în acest sens a instanțelor din țară, așa încât solicită admiterea recursului, și în fond a acțiunii așa cum a fost formulată.
La dosar a fost depus practica instanțelor în materia supusă recursului de față. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru plata suplimentelor postului și treptei de salarizare este însă necesară cuantificarea lor prin dispoziții legale date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Având în vedere că modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului nu este reglementată printr-un act legislativ, Curtea constată că acordarea acestor sporuri ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu sunt certe, fiind imposibil de calculat, dar și nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de, și împotriva sentinței nr. 99/CA/5.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - -
-
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
