Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 261/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 261/ Dosar nr-
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- -- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 08 aprilie 2008, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2008.
CURTEA
Curtea, asupra recursului de față, constată că:
La data de 8.XI.2007, reclamanta, -, -, și intervenienții, Și prin cererea de interventie in interes propriu, au chemat în judecată pe pârâtele: 1) Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, și 2) Consiliul Județean B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să de dispună următoarele:
- obligarea pârei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B la plata drepturilor reprezentând indemnizația de dispozitiv, calculate pentru perioada 08.11.2004 și până la data încetării activității în cadrul B, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății, pentru următorii reclamanți:, -, -,;
- obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B la plata drepturilor reprezentând prima de concediu, calculată pentru perioada 08.11.2000 și până la data încetării activității în cadrul B, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății -, -, teleagă -,;
- obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B să consemneze în carnetele de muncă indemnizația de dispozitiv, retroactiv de la data de 8.11.2004 și până la data încetării raporturilor de muncă, pentru fiecare reclamant în parte;
- obligarea pârâtului Consiliul Județean B, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și a indemnizației de dispozitiv cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat sentința nr. 126/CA/6.02.2008 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ.
Prin această sentință s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea reclamanților, -, -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B ȘI CONSILIUL JUDEȚEAN S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și CONSILIUL JUDEȚEAN
A obligat pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B să plătească reclamanților, -, -, și intervenienților și drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv, începând cu data de 08.11.2004 și corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant și intervenient, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A obligat pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B să plătească reclamanților, -, -, și intervenienților, și drepturile salariale reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2006 corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant și intervenient, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B să consemneze în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților acordarea drepturilor de mai sus. A obligat pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și a indemnizației dispozitiv. A respins pretenția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, legislația și practica judiciară în materie,
instanța a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au calitatea de personal civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, respectiv, sunt salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În temeiul art. 9, alin. 4 din nr.OUG 63/2003, Ministrul Administrației și
Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. având următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale."
Față de aceste dispoziții, instanța a constatat că reclamanții - personal civil în cadrul administrației publice locale - sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, așa cum au solicitat în scris.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (astfel cum era numerotat în perioada 2001-2003) "funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest text a rămas fără conținut, întrucât prin legile bugetului de stat a fost suspendat până la 31decembrie a anului pentru care are aplicabilitate legea bugetului din anul respectiv.
Drepturile respective însă există deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și cererea de intervenție
conform dispozitivului hotărârii.
Instanța a respins pretenția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține culpa procesuală a pârâților, neacordarea acestor drepturi s-a datorat suspendării succesive prin legile anuale ale bugetului și nealocării fondurilor materiale necesare, situație ce s-a reglementat doar prin nr.OUG146/19.12.2007 privind aprobarea plății primelor de concediu suspendate pe perioada 2001-2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs I pârâtă, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și II pârâtul Consiliul Județean B, criticând-o pentru nelegaliltate și netemeinicie și solicitând admiterea recursurilor declarate și în consecință, modificarea în tot a sentinței atacate, ca fiind nelegală și netemeinică.
În recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, se aduc următoarele critici sentinței atacate:
În mod greșit instanța de fond a reținut ca temei de drept prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999, pentru admiterea acțiunii reclamantei și a cererii de intervenție, apreciind că aceste prevederi legale sunt aplicabile personalului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Recurenta a susținut că obiectul de reglementare al Legii nr. 138/1999, se aplică personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și personalului civil din aceste instituții, și nu se aplică personalului din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, așa încât temeiul de drept reținut de instanță pentru acordarea drepturilor solicitate de reclamanți nu sunt aplicabile în cauză.
Recurenta a mai invocat și prevederile nr.HG 1434/2004 și nr.HG 1438/2004 potrivit cărora, personalul angajat cu contract individual de muncă din cadrul de Servicii și de Plasament din subordinea nu poate beneficia de indemnizația de dispozitiv în procent de 25%, deoarece rolul acestuia este de a asigura îngrijire de calitate, adaptată nevoilor copiilor și persoanelor adulte protejate în cadrul serviciilor de tip rezidențial și nu de a desfășura activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, menționate în Legea nr. 138/1999. Totodată, în baza prevederilor art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale și art.8 din nr.HG 1434/2004 - recurenta consideră că - B, instituție finanțată de la bugetul local al județului, nu poate angaja, ordonanța și plăti, cheltuieli bugetare și surse de finanțare. În consecință, B poate depune diligențele necesare pentru alocarea fondurilor necesare eventualei plăți a sporului solicitat, însă, dacă nu există prevederi bugetare cu această destinație, nu poate proceda la plata acestor sporuri.
În concluzie, recurenta Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate și respingerea cererii reclamanților pentru sporul de dispozitiv.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat.
În recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean B se aduc următoarele critici sentinței atacate:
Reclamanții și intervenienții sunt încadrați ca salariați în administrația publică, desfășurându-și activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Potrivit art. 9.2 anexa 1 din Normele metodologice, astfel cum au fost modificate prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Potrivit art. 13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Față de aceste dispoziții, instanța a constatat că reclamanții și intervenienții - sunt îndreptățiți la indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de bază.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu au fost admise de instanță așa cum au fost precizate.
Instanța a obligat Consiliul Județean B la plata în favoarea fiecărui reclamant și intervenient în interes propriu a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al acestora, începând cu data de 8.XI.2004, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, precum și la plata în continuare, lunar, a indemnizației de dispozitiv.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 3049și art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În esență, recurentul pârât Consiliul Județean Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, respectiv respingerea acțiunii reclamanților și intervenienților.
Recursul a fost legal timbrat.
La termenul din 8.04.2008 recurenta Bad epus o Notă de Ședință prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, Tribunalul Brașov, de a soluționa cauza pe fond, privind pe intimata și, motivând pe excepție faptul că cele 2 persoane nu au avut calitatea de funcționar public și că instanța nu era competentă să soluționeze cererea lor.
Ca atare, a solicitat casarea parțială a sentinței nr. 126/CA/6.02.2008 a Tribunalului Brașov și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța competentă, respectiv la completul specializat de litigii de muncă.
Recurenta s-a referit atât la cererea privind dreptul de spor de dispozitiv, cât și la primele de vacanță, întrucât cele două intimate nu au avut calitatea de funcționari publici, astfel încât nu li se pot aplica dispozițiile din legea nr.188/1999.
În probațiune, recurenta a depus înscrisuri în recurs, respectiv copie de pe contractul individual de muncă, copie de pe nota de lichidare (38-41 dosar recurs).
Față de recursul declarat de Consiliul Județean B, reclamanții au formulat întâmpinare (44-45 dosar) solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și întemeiată față de prevederile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 138/1999 și nr.OUG 63/2003.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, având în vedere excepția de necompetență materială a tribunalului dea soluționare a acestei cauze privind pe intimatele și, instanța, în baza art.137 Cod procedură civilă, se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
Astfel că, verificând actele și lucrările dosarului, raportat la excepția invocată prin Nota de Ședință de pârâta recurentă B și față de sentința recurată, se reține ca fiind întemeiată excepția, dar nu în sensul strict al necompetenței Tribunalului, ci a nelegalei compuneri a completului, de a soluționa cauza intervenientelor și, ele având raport juridic de muncă cu pârâta și nu au avut calitatea de funcționari publici.
Față de aceste aspecte dovedite de recurentă cu înscrisuri, văzând și poziția apărătorului intimaților reclamanți, curtea reține că este justificată și legală excepția, sens în care se va admite în parte recursul declarat de această pârâtă și în consecință, constatând că de fapt cauza nu a fost soluționată pe fond cu privire la cele 2 interveniente de o instanță competentă, respectiv de un complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, va casa sentința în parte, doar cu privire la cererile formulate de interveniente, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare în fond, la Tribunalul Brașov - completul conflicte de muncă și asigurări sociale.
Ca atare, sub acest aspect sunt incidente prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la restul criticilor pe fondul recursului, cu privire la cererea reclamanților, instanța de recurs constată că, toate criticile aduse sentinței atacate sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi respinse.
În cauză, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond, situația de drept și de fapt dedusă judecății de către reclamanți și că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, ale Legii nr. 138/1999 și ale nr.OG 63/2003, privind acordarea primei de vacanță și a sporului de dispozitiv.
Față de faptul că sentința se va modifica în parte, în sensul arătat, iar criticile pe fond vor fi înlăturate ca nelegale și nejustificate, se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate ca fiind în conformitate cu prevederile legale susmenționate și cu lucrările dosarului.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean B, instanța constată că de fapt în cele 6 alineate din recurs, recurentul nu a formulat critici propriu-zise sentinței atacate, ci doar a evidențiat ce a reținut instanța de fond fără a critica ceva anume, deși în drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.3049Cod procedură civilă.
Instanța de recurs, verificând prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, constată că în cauză hotărârea atacată are temei legal și s-a dat cu respectarea legii, așa încât se apreciază că nu sunt incidente în cauză aceste prevederi legale.
În concluzie, față de cele două recursuri declarate, se va admite în parte recursul pârâtei B și se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nelegalei compuneri a completului de soluționare a cererii de intervenție formulată de intervenientele și.
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B împotriva sentinței civile nr. 126/CA/6.02.2008 a Tribunalului Brașov secția Comercială și de Contencios Administrativ pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte sentința civilă atacată cu numărul de mai sus, în sensul că: trimite cauza spre rejudecare în primă instanță a cererii de intervenție formulată de și la Tribunalul Brașov în complet specializat de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean B împotriva sentinței civile nr. 126/CA/6.02.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -- -
Grefier,
Red./21.04.2008
dact. /06.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Silviu
