Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2618/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2618
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN M, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A) împotriva sentinței nr.202 din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenții reclamanți, și intimații reclamanți, A,., A, A, G, lipsind recurenții pârâți AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN M, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A)
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile au fost declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a arătat că recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A) a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de reclamanți, solicitând și judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită respingerea recursurilor declarate de pârâții, - Centrul Județean M și, instanța de fond apreciind în mod corect că, în soluționarea cauzei, competența aparține Tribunalului Mehedinți, potrivit art.10 alin.3 din legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cu privire la recursul formulat de recurenții reclamanți, lasă la aprecierea instanței acordarea în continuare a drepturilor solicitate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 202 din 02 februarie 2009 Tribunalul Mehedinția respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, A,., A, A, G, R, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ ( ) B, AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ ( ) CENTRUL JUDEȚEAN M, și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, după cum urmează:
- pentru reclamanții, -, și - pe perioada 1 martie 2005 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții, -, G, și, pe perioada 1 martie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamantul - pe perioada 5 martie 2006- 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții, și, pe perioada 6 martie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 13 martie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamantul pe perioada 27 martie 2006- 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții, și n pe perioada 2 mai 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții, - și pe perioada 3 mai 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții și pe perioada 8 mai 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 1 iunie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții -, și pe perioada 10 iulie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții, și pe perioada 17 iulie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții, R și pe perioada 1 septembrie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanții și pe perioada 2 octombrie 2006- 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 1 decembrie 2006 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamantul pe perioada 15 decembrie 2006- 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
- pentru reclamantul pe perioada 2 mai 2007 - 2 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, raporturile lor de serviciu cu - Centrul Județean M stabilindu-se în intervalul 1 martie 2005 - 2 mai 2007(filele 97-98).
S-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile întrucât reclamanții nu își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 și dispozițiile art.7 din acest act normativ. de aceasta, Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se completează cu dispozițiile Codului Muncii și în consecință competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mehedinți.
De asemenea, reclamanții nu au contestat modul de aplicare a dispozițiilor OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 sau OG nr.6/2007, ci au solicitat plata unor drepturi salariale a căror acordare a fost succesiv suspendată până la 31 decembrie 2006.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale având în vedere că acesta, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura, atât în bugetul propriu, cât și în bugetele ordonatorilor de credite din subordine, sumele necesare pentru plata drepturilor bănești stabilite prin titluri executorii, conform OG nr.22/2002.
Prin Legea nr.161/19 aprilie 2003 - art.13, pct.21 - a fost modificat art.29 - alin.1 din Legea nr. 188/1999, având următorul cuprins:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Conform art.25 din acest act normativ, prevederile art.29 alin.1 din legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu 1 ianuarie 2004.
Legea nr.161/2003 a intrat în vigoare la 21 aprilie 2003.
Creșterile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2004 au fost reglementate prin OUG nr.123/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 164/2004, art.50 ind.1 din această lege stipulând că pentru anul 2004 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată la 22 martie 2004, se suspendă.
Legea nr.164/2004 a intrat în vigoare la 22 mai 2004.
De asemenea, prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 se dispune suspendarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului pentru anul 2005 și respectiv anul 2006.
Potrivit art.1 pct.30 din Legea nr.251/23 iunie 2006, sintagma "suplimentul gradului " este înlocuită cu sintagma" suplimentul corespunzător treptei de salarizare", și potrivit art.13 din Lege, prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Ca urmare, și prin OG nr.6/24 ianuarie 2007 privind drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, s-a statuat, conform art.48, că prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, dreptul funcționarilor publici de a primi, pentru activitatea desfășurată, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu 1 ianuarie 2004, fiind însă suspendat succesiv, în perioada 22 mai 2004- 31 decembrie 2006, prin legi și ordonanțe ale Guvernului.
Or, deși acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendată în perioada menționată, drepturile respective subzistă, nefiind înlăturate prin nici un act normativ echivalent celui prin care au fost reglementate și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care prevede aceste drepturi, la încetarea cauzei de suspendare drepturile devenind actuale. În sensul celor arătate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizii privind soluționarea recursurilor în interesul legii.
Pentru ca aceste drepturi să nu fie o simplă ficțiune este necesar ca după încetarea suspendării drepturile să producă efectele pentru care au fost create și în consecință trebuie asigurată plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de către ordonatorii principali de credite și de ordonatorii de inferior.
Pentru faptul că dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare există, iar reclamanților nu li s-au plătit aceste drepturi pentru activitatea desfășurată, pârâții vor fi obligați la plata acestor suplimente după cum urmează:
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în cauză reclamanții, și pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN M, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A) B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, reclamanții au susținut că sunt funcționari publici, iar potrivit art. 31 din Legea 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Au mai arătat că suplimentul postului și suplimentul treptei au fost suspendate succesiv pentru anii 2005-2006, iar pentru anii 2007-2008 suspendarea prev. de OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006 nu a mai fost menționată.
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții să acorde suplimentul postului și suplimentul treptei, însă fără a indica procentul pentru fiecare supliment în parte, astfel încât hotărârea nu poate fi pusă în executare.
În motivarea recursului pârâții au arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006.
S-a mai arătat de asemenea că sumele respective nu au fost prevăzute în bugetul instituției, context în care nu sunt datorate de către angajator
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit. c și d din legea 188/1999.
Au precizat reclamanții că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamanților privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31 alin.1 și.c și d din legea 188/1999 R, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO.
În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Astfel, partea a doua a articolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În speța de față, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Reclamanții au avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, acesta fiind titularul unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din protocolul 1, dreptul lor la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Curtea arată că în conformitate cu prevederile art.3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
De asemenea, pentru a fi aptă de punere în executare, iar drepturile reclamanților să nu rămână în continuare virtuale, trebuie precizat și cuantumul suplimentelor la care reclamanții sunt îndreptățiți.
Deoarece în cauză nu s-a invocat și nici demonstrat un alt cuantum al suplimentelor salariale în litigiu decât cel solicitat de reclamanți se constată că aceștia sunt îndreptățiți la acordarea suplimentelor solicitate în cuantumul precizat prin acțiunea introductivă și care nu a fost contestat.
Potrivit considerentelor mai sus arătate, reclamanții sunt îndreptățiți și la acordarea în continuare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în condițiile în care se mențin raporturile de serviciu și prevederile legale aplicabile, neexistând actualmente, nici o împrejurare de natură să limiteze în timp, pentru viitor, îndreptățirea la drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu în afara modificării sau încetării raporturilor de serviciu.
Această soluție se impune și pentru a se preveni declanșarea altor procese ulterioare cu același obiect dar pe o altă durată de timp, fără ca să existe o modificare a raporturilor de serviciu sau a legislației incidente.
Acestea sunt considerentele pentru care recursul paratilor urmeaza a fi respins ca nefondat, va fi admis recursul formulat de reclamanti si, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, va fi modificata in parte sentinta în sensul că suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare acordate reclamanților recurenți sunt în cuantum de 25% din salariul de bază fiecare și urmează a se plăti și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN M, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A) împotriva sentinței nr.202 din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Admite recursul reclamanților, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința în sensul că suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare acordate reclamanților recurenți sunt în cuantum de 25% din salariul de bază fiecare și urmează a se plăti și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. D
Ex.2//03.06.2009
Jud. fond V
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
