Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 263/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 263/CA/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții:, D, G, G, R, G, G, împotriva Sentinței civile nr. 500/CA/2009 pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a mandatarului ales al recurenților reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, recurenții și intimatul pârât Ministerul Administrației și Internelor au solicitat judecarea cauzei și în lipsă; intimații pârâți au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, în câte două exemplare.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții, D, G, G, R, -, G, G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții S și Ministerul Administrației și Internelor ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea acestora din urmă la plata către reclamanți a majorărilor salariale cu 5 % începând cu 1.01.2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, precum și la plata dobânzilor legale începând cu data de 01.01.2007 și până la plata efectivă.
-indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu data de 01.01.2007 și până la plata integrală a sumelor, precum și efectuarea mențiunilor privitoare la majorări în dosarul personal.
În motivare se invocă greșita aplicare a prevederilor art.43 din nr.OG 38/2003 care conferă reclamantului dreptul la indexarea veniturilor salariale în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar. Mai mult se face referire și la faptul că OG 6/2007, OG 10/2007 și OG 16/2007 fac referire la funcționarii publici, astfel că trebuia să fie avuți în vedere și reclamanții chiar dacă au statut special. Exceptarea lor contravine prevederilor Directivei 2000/78/CE și Cartei Sociale Europene.
În drept invocă Legea nr. 232/2007, nr.OG 6/2007, nr.OG 10/2007, Legea nr. 74/1999 și art. 16, 20 din Constituția României.
Prinsentința nr. 500/CA/2009Tribunalul Sibiuarespins acțiuneaformulată de reclamanții, D, G, G, R, -, G, G, și împotriva pârâților.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanților, ca funcționari publici cu statut special, nu li se pot aplica prevederile ce reglementează creșterile salariale pentru alte categorii de salariați bugetari.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții reclamanții, D, G, G, R, -, G, G, și solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare se invocă greșita aplicare a prevederilor art.43 din nr.OG 38/2003 care conferă reclamantului dreptul la indexarea veniturilor salariale în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar.
În drept s-a invocat art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect prevederile legale ce reglementează salarizarea funcționarilor publici cu statut special.
Verificând sentința atacată din prisma motivului invocat, raportat și la prevederile art. 3041.civ.Cod Penal, curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanții sunt funcționari publici cu statut special fiind numiți în funcție conform Legii nr. 360/2002. Salarizarea acestei categorii de funcționari publici cu statut special s-a realizat până în 2004 în temeiul Legii nr. 138/1999 aplicabilă personalului militar, iar începând cu 01.01.2004 conform nr.OG 38/2003.
Pentru anul 2007, salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcționarii publici s-a aplicat nr.OG 6/2007, iar pentru personalul contractual nr.OG 10/2007. În articolul 1 al OUG10/2007 se prevede că n anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Este evident că reclamanții fiind funcționari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care face parte reclamantul.
În anul 2007, în forma sa inițială aplicabilă până în iulie 2007, Ordonanța nr.6/2007 nu a prevăzut pentru funcționarii publici indexarea cu rata inflației, iar începând cu iulie 2007, în urma modificării aduse prin Legea nr.232/2007, art.39 din nr.OG6/2007 are următorul conținut "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007."
În art. 39 alin. 2 din nr.OG 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01.01.2007 și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01.10.2007.
Ori, așa cum corect a reținut prima instanță, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere și categoriei funcționarilor publici cu statut special a polițiștilor este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive.
Legea internă nu creează discriminare între reclamant și funcționarii publici ai Ministerului Economiei și Finanțelor preluați de la Ministerul Integrării Europene, căci este evident că aceștia au atribuții diferite și statut diferit.
În funcție de aceste criterii, există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar natura muncii nu este identică.
Potrivit art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art.41 din Constituția României cât și de Codul muncii. În jurisprudența CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, s-a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1 din OG nr.137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, aplicarea așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor art. 39 alin. 2 din OG nr. 6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. 4 din Constituția României care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art.61 al.1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente cauzei, instanța apreciază că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, iar, în temeiul art. 312 alin. 1.civ Cod Penal, va fi respins recursul reclamanților ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către reclamanții:, D, G, G, R, G, G, împotriva Sentinței civile nr. 500/CA/2009 pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17. 02. 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./ Tehnored. /7 ex./26.02.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
