Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 266/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 266/
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței civile nr.662/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâta-recurentă AJOFM M prin consilier juridic Chele, lipsă reclamanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și a unui timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta pârâtei-recurente declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanți, ca nefondată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 662 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ANOFM M pe care a obligat-o să plătească reclamantei drepturile bănești, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2007, în sumă de 572 lei, ce va fi actualizată la inflație, pe perioada cuprinsă între data scadenței și data plății efective către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pe perioada anului 2006 reclamanta a fost angajata Direcția Generală a Finanțelor Publice M în funcție publică și conform art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 are dreptul la o primă de vacanță în fiecare an calendaristic. Instanța a considerat că, întrucât normele legale prin care s-au suspendat succesiv aceste drepturi salariale nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței, are dreptul să cenzureze legalitatea acestor norme de suspendare, apreciind că, ele contravin prevederilor art. 41 și 53 precum și art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta AJOFM M care a cerut modificarea în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, deoarece nu au fost suspuse analizei motivele invocate în întâmpinare, învederând că reclamanta a avut cunoștință despre suspendarea care a intervenit în aplicarea prevederilor art. 33 alin. 2 din legea nr. 188/1999 republicată și textele legale de suspendare, în corelație cu prevederile legilor salarizării și a celei bugetare, în special pentru perioada anului 2004 Legea bugetului de stat au fost clare în sensul că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu s-au suspendat până la 31 decembrie 2004.
Recurenta a subliniat că pentru instituțiile bugetare din sistemul - AHOFM agenții județene nu au fost reglementate pe perioada anilor 2001-2006 acordarea de drepturi cu titlu de prime de concediu pentru funcționarii publici, neexistând deci dispoziții derogatorii de natură a conduce la inaplicabilitatea suspendărilor instituite prin legile bugetare anuale. A mai precizat că dacă i s-ar admite cererea reclamantei, s-ar ajunge la crearea unor situații de discriminare în domeniul aplicării legislației salarizării.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat.
Nu se confirmă veridicitatea motivelor de recurs legate de împrejurarea că instanța de fond nu a supus analizei motivele invocate în întâmpinare. Pârâta a invocat în întâmpinare tocmai actele normative de suspendare a aplicării dispozițiilor legale privind acordarea primei de concediu, în esență susținând că suspendarea este conformă cu prevederile legale și că nu se aduce vreo atingere dreptului subiectiv de muncă și protecție socială.
Motivarea hotărârii primei instanțe se axează tocmai pe verificarea legalității acestor norme succesive de suspendare și pe argumentarea bazată pe dispozițiile cuprinse în Constituție considerând că dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, drept ce nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Întrucât recurenta practic nu este în măsură să aducă alte critici hotărârii primei instanțe, iar cele invocate nu poate fi reținute, prima instanță făcând o corectă aplicare a legii și interpretând corect efectul unor asemenea norme de suspendare, ținând cont că într-un stat de drept trebuie asigurată și garantarea realizării drepturilor legal câștigate, altfel dreptul devine o formă fără fond, recursul pârâtei este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.662/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-12.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
