Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 266/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 266
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI F, cu sediul în Focșani,- bis, jud. V împotriva sentinței nr. 26/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind reprezentantul recurentei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI F și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se prezintă în instanță consilier juridic, care reprezintă instituția în alte cauze, depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cauzei.
CURTEA
Asupra recursului declarat de pârâta Primăria Mun. Focșani împotriva sent. civ. nr. 26/21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Focșani, jud. V, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, pentru perioada 21.04.2003 - 31.01.2006.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost funcționar public la Primăria mun. Focșani, având funcția de secretar al municipiului Focșani și de consilier juridic clasa I, ca și funcție de execuție, până la 31.01.2006.
A mai arătat că aceste sporuri sunt reglementate de art.31 aliniat 1 litera și d din Legea nr.188/1999, dar ulterior prin acte normative succesive aceste sporuri au fost suspendate, ajungându-se practic la negarea dreptului la aceste sume de bani.
A depus la dosar copie de pe Carnetul de muncă, pentru a face dovada calității de funcționar public și adresa nr. 73769/19.11.2008, prin care pârâta a răspuns negativ solicitării sale de a i se acorda aceste drepturi.
Pârâta, legal citată a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de inexistența unui sistem unic de salarizare la nivel național.
Prin sentința civilă nr. 26/21 ian. 2009 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea și în consecință a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suplimentele solicitate în cuantum de 25%
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că drepturile solicitate se cuvin reclamantei funcționar public deoarece ele sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999. Suspendarea acestor drepturi a încetat prin efectul Legii nr. 417/2006 cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Mun. Focșani criticile sale vizând greșita admitere a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că reclamanta nu are un drept de creanță cert lichid și exigibil, atâta vreme cât cuantumul sumelor solicitate nu poate fi stabilit deoarece nu există nici-o prevedere legala in acest sens.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt fondate criticile formulate, astfel încât se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o incorectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și o injustă apreciere a legii, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală a cărei reformare se impune.
Tribunalul a reținut în mod injust că reclamanții ar fi îndreptățiți la plata sporurilor salariate solicitate interpretând greșit legea.
Potrivit art. 29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii au dreptul, printre altele, la suplimentul postului (lit. c) și la suplimentul gradului (lit.d).
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 cu modificările ulterioare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 menționează în art. XII că ea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58/1 și ale art. 60/1 lit. b care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr. 6/2007 prevedea la art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. La data pronunțării sentinței tribunalului însă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a depus un proiect de act normativ în această privință, care să constituie temeiul acordării acestor sporuri salariale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, atribuțiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să la înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În speță nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privința primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca în temeiul art. 316 proc.civ. admițând recursul declarat în cauză să modifice sentința recurată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI F, cu sediul în Focșani,- bis, jud. V;
Modifică sentința nr. 26/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 18.05.2009
Fond -
Opinie separată
în sensul respingerii recursului.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
- -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
