Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2684/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2684
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxx
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, pârâta DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J împotriva sentinței nr. 400 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta reclamantă și recurenții pârâți DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate în termenul legal, sunt scutite de taxa de timbru iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2)
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.400 din 04.02.2009, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea reclamantei -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și treptei de salarizare, aferentă perioadei 05.12.2005 - 04.02.2009.
S-a respins cererea privind calcularea suplimentelor în procent de 25% din salariul de bază și cererea privind obligarea la plata în continuare.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada iunie 2005 - 04.12.2005.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta, funcționar public, nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
S-a apreciat că în baza art. 29 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr.2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
S-a reținut că în raport de caracterul acțiunii, ce are un obiect patrimonial și tinde la valorificarea unui drept de creanță pe care funcționarul public îl are față de instituția publică îl are față de instituția publică angajatoare, sunt incidente dispozițiile art.1 coroborat cu art.3 și 7 din 167/1958.
În ceea ce privește capătul de cerere de acordare a acestor drepturi pentru viitor, s-a apreciat că drepturile solicitate nu au un caracter cert, evoluția raporturilor de muncă dintre părți neputând să fie stabilită de către instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâții DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG
În motivarea recursului reclamanta a arătat că prin admiterea acțiunii în parte, în principiu îi sunt recunoscute drepturile, prima instanță obligând pârâta la acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare însă fără a se menționa procentul de 25 % pentru fiecare supliment în parte, procent care s-a aplicat și altor funcționarilor publici din cadrul pârâtei și fără a cărei cuantificare hotărârea nu poate fi executată. A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul acordării suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% pentru fiecare dintre cele două sporuri începând cu 5 decembrie 2005 și în continuare, actualizată și cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pârâta Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a Persoanelor Tg prin motivele de recurs a susținut că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului pârâta a arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006.
S-a mai arătat de asemenea că sumele respective nu au fost prevăzute în bugetul instituției, context în care nu sunt datorate de către angajator iar reclamanții nu justifică nici un temei de drept pentru acordarea suplimentelor în cuantum de 25%.
Recurentul pârât Consiliul Local al Municipiului Tg Jaa rătat că a fost în imposibilitate de a acorda drepturile solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, atâta timp cât legea nu prevede cuantumul acestor drepturi, cuantum ce nu fost prevăzut de nici o reglementare legală ulterioară.
Examinând recursul formulat de reclamantă, Curtea îl găsește fondat, așa cum se va arăta în continuare.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Curtea arată că în conformitate cu prevederile art.3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
Or, pentru a fi aptă de punere în executare, iar drepturile reclamantei să nu rămână în continuare virtuale, trebuie precizat și cuantumul suplimentelor la care reclamanta este îndreptățită.
Deoarece în cauză nu s-a invocat și nici demonstrat un alt cuantum al suplimentelor salariale în litigiu decât cel solicitat de reclamantă se constată că aceasta este îndreptățită la acordarea suplimentelor solicitate în cuantumul precizat prin acțiunea introductivă și care nu a fost contestat.
Pe de altă parte deși prin legea care reglementează Statutul funcționarului public s-a instituit dreptul acestuia de a primi în cadrul componentelor drepturilor salariale și suplimentul postului și pe cel al treptei de salarizare, judecătorul investit cu soluționarea cauzei, în lipsa unei reglementări expres privind cuantumul dreptului, va face aplicarea principiilor generale de drept, în sensul analogiei dreptului.
Astfel, se va aplica sporul cel mai mare, ca fiind reglementarea cea mai favorabilă funcționarului, în acest fel fiind înlăturat orice criteriu arbitrar.
Aceasta se instituie într-o măsură de protecție a angajatului, în raport cu angajatorul care poate fi în situația de a aplica abuziv și arbitrar prevederile legale.
Potrivit considerentelor mai sus arătate, reclamanta este îndreptățită și la acordarea în continuare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în condițiile în care se mențin raporturile de serviciu și prevederile legale aplicabile, neexistând actualmente, nici o împrejurare de natură să limiteze în timp, pentru viitor, îndreptățirea la drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu în afara modificării sau încetării raporturilor de serviciu.
Această soluție se impune și pentru a se preveni declanșarea altor procese ulterioare cu același obiect dar pe o altă durată de timp, fără ca să existe o modificare a raporturilor de serviciu sau a legislației incidente.
Menținând soluția de admitere a acțiunii reclamantei, Curtea nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează numai legea națională, precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a protocoalelor adiționale, care așa cum s-a precizat, fac parte din dreptul intern.
Având în vedere motivele de mai sus, Curtea, în baza art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul pârâților, va admite recursul reclamantei, va modifica sentința, va respinge acțiunea și va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru fiecare dintre suplimente, aferente perioadei 05.12.2005 și până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației actualizate la data executării obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei, împotriva sentinței nr. 400 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Respinge recursul pârâților DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința.
Admite acțiunea.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru fiecare dintre suplimente, aferente perioadei 05.12.2005 și până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației actualizate la data executării obligației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/09.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
