Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.270/ Dosar nr-
Ședințapublică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă Silviu
JUDECĂTORI - - - -
- - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 120/CA din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.120/CA/6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, INSPECTORATUL NAȚIONAL DE EVIDENȚA PERSOANELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS; s-a admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și în consecință:
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004,2005,2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
Pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE în calitate de ordonator principal de credite a fost obigat să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății drepturilor mai sus acordate.
Chematul în garanție MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat să vireze pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE sumele necesare plății drepturilor mai sus acordate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a fost polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B,iar prin Decizia nr.- din 15.11.2006 s-a dispus pensionarea anticipată a reclamantului începând cu data de 01.10.2006.
Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Art.6 din același act normativ stipulează că, Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,de ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar,polițist,funcționar public și personal contractual,polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază,în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat a fost suspendat până la 31.12. 2006.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat, are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare,drept urmare, a fost obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivare recurentul a arătat că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. 60-63 Cod procedură civilă chemarea în garanție reprezintă formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă unei din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau despăgubiri în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubiri care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat îndemnizațiile cuvenite de drept reclamanților, nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministrul Economiei și Finanțelor, procuror general sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin.3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice ( în vigoare până la data de 01.01.2003 și Legea nr. 500/2002 care intra în vigoare la 01.01.2003, art.19-35): " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite "; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților au Ministerul Internelor și Reformei Administrative, raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii reclamantului de a-i fi plătită dobânda legală la suma reprezentată de primele de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 și sporul de fidelitate corespunzător anului 2005.
În motivare recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că este nelegală și netemeinică obligarea sa la plata sumelor reprezentând primele de concediu și sporul de fidelitate, actualizată cu rata inflației plus dobânda legală.
Recurentul a arătat că drepturile pretinse de intimat sunt prevăzute de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul a susținut că potrivit art. 1 coroborat cu art. 8 din nr.OG 9/2000 părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Or, în cauza dedusă judecății MIRA nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală și nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă, în opinia recurentului, că nu există temei legal pentru a achita dobânzi legale la sumele reprezentând primele de concediu și sporul de fidelitate, ci doar suma actualizată cu rata inflației.
Recurentul a mai susținut că nu poate acorda două modalități de acoperire integrală a prejudiciului ( actualizare cu indicele de inflație și dobândă legală) deoarece o asemenea soluție ar determina o îmbogățire a reclamantului fără just temei.
Intimatul a depus la doar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 120/CA/6 februarie 2008 Tribunalului Brașov sunt nefondate.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestor drepturi (prima de vacanță în anii 2004, 2005, 2006 și sporul de fidelitate în anul 2005) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Referitor la recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate, obligând recurenta pârâtă la plata acestor sume actualizate, potrivit art.1082 - art.1084 Cod civil, cu rata inflației și la plata dobânzii legale.
Prin neacordarea acestor prime de vacanță în perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate în 2005 recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a produs intimatului un prejudiciu care, potrivit art.1084 Cod civil, trebuie reparat integral, respectiv atât prejudiciul efectiv (damnun emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Astfel, prejudiciul efectiv va fi acoperit prin achitarea sumelor actualizate cu rata inflației, iar beneficiul nerealizat va fi reparat prin acordarea dobânzii legale, astfel cum prevede art.1088 Cod civil.
Motivele invocate de recurent, potrivit cărora aceste sume nu sunt prevăzute în bugetul său și că reprezintă un mijloc de constrângere, sunt neîntemeiate, având în vedere că, prin atitudinea sa culpabilă, nu a achitat aceste prime la momentul la care intimatul era îndreptățit să le primească și că obligația stabilită de instanță, trebuie executată de îndată, fără a fi necesar ca dobânda să fie cuprindă în contract.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 120/CA din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, P-ța -, nr.1A, sector 1 și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, str. -, nr. 7,jud. B, împotriva sentinței civile nr. 120/CA din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /9.05.2008
Dact./12.05.2008/2 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă Silviu
