Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2726/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2726
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 102 din data de 20 ianuarie 2pp9 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local și Primarul Orașului.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru recurenții reclamanți, lipsind intimații pârâți Consiliul Local și Primarul Orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Avocat pentru recurenții reclamanți, susține oral motive de recurs invocate în scris, în raport de care pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 102 din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Gorja respins cererea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul orașului.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, și urmează ca acestora să li se aplice dispozițiile legii nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici și examinând ordinul invocat de către reclamanți care reglementează sporul de dispozitiv, s-a constat că acesta nu a fost emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și nici în aplicarea dispozițiilor Codului muncii, (având în vedere dispozițiile art. 31 din legea privind funcționarii publici), deoarece a fost emis în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și a prevederilor OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Raportat la principiul "speciala generalibus derogant", reclamanții nu au invocat faptul că li s-ar aplica în mod prioritar raporturilor de serviciu Legea nr. 138/1999 și OUG 63/2003, având în vedere faptul că sporul de dispozitiv nu a fost prevăzut tuturor funcționarilor publici ci doar personalului civil cuprins în statele de organizare conform art. 15 din Legea nr. 138/1999 și art. 16 din OUG nr. 63/2003, în sensul că personalul MAI se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontiera angajați pe baza de contract.
Conform art.47 din legea nr.138/1999: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege."
În articolul 49 din aceeași lege se arată că:" Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
De asemenea, în art.50 se precizează că:"Pensionarii militari și civili angajați în unități din sectoarele de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala sau în funcții cu atribuții în acest domeniu, din cadrul instituțiilor publice, beneficiază de sporul de vechime pentru vechimea totală în munca, precum și de celelalte drepturi prevăzute de lege."
În art.51 se menționează că:" Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala sunt prevăzute în anexa nr. 6.5
Este adevărat că sistemul de salarizare al funcționarilor publici este reglementat conform art. 29 din Legea nr. 188/1999, iar pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, spor de vechime, suplimentul postului și suplimentul gradului iar în alin. 2 al aceluiași articol se prevede că funcționarii publici pot beneficia de prime sau alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază, nu este un spor expres prevăzut printr-un act normativ care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
invocat de către reclamanți prin sentința nr. 1350/2008 nu are legătură cu obiectul cererii de față întrucât sentința respectivă vizează acordarea sporului de confidențialitate și modalitate și nu acordarea indemnizației de dispozitiv.
În consecință, s-a constat lipsa dreptului invocat de reclamanți cu atât mai mult cu cât regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, definitoriu fiind faptul că raporturile de serviciu se realizează în baza unui contract de drept public sau de drept administrativ în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, și nu în baza unui contract de muncă care se încheie în baza negocierii dintre salariat și angajator, dreptul comun în această materie fiind dispozițiile Codului muncii.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă,ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul dreptului muncii și ceea ce particularizează raportul de serviciu al funcției publice este faptul că funcționarii publici sunt purtători ai puterii publice.
Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se în urma încheierii unui contract de drept public, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în mare parte suplinită de către legiuitor, și nu a unui contract individual de muncă, în accepțiunea codului muncii.
Atribuțiile și responsabilitățile funcționarilor publici nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau regulamente aprobate, salariile fiind fixate de lege și se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pre grade și trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, la care se adaugă indemnizațiile, majorările, sporurile și premiile prevăzute de legislația specifică funcției publice.
Statutul juridic al fiecărei categorii de personal este configurat de normele legale referitoare la încheierea, executarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie, astfel că nerespectarea acestora ar atrage nulitatea absolută a tuturor clauzelor raportului juridic de muncă care nu sunt stabilite cu respectarea legislației specifice fiecărei categorii de personal.
Nu s-a putut reține că ar exista un tratament diferențiat, deoarece Curtea Constituțională a statuat prin mai multe decizii de admitere, referitoare la excepția de neconstituționalitate a diferitelor prevederi din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, că " Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării."
Legea nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari public, iar codul muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă.
Deși similar cu regimul salariaților, regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publice prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o anumită funcție publică.
Din această perspectivă, deși în cazul funcționarului public există un acord de voințe întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea codului muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost defini în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte, așa cum s-a menționat mai sus, suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală și liberul arbitru al pârâtei, în acordarea sau neacordarea acestor sporuri.
În consecință, sporul de dispozitiv se poate acorda doar personalului care desfășoară activități în condițiile și criteriile ce impun acordarea acestor sporuri, iar reclamantele nu fac dovada acestui aspect.
Întreaga legislație referitoare la salarizarea funcționarilor publici din perioada solicitată, nu a prevăzut acordarea acestui spor de dispozitiv, prin norme imperative sau dispozitive, astfel că instanța nu poate acorda o suplimentare de drepturi nereglementate de legiuitor și nu se poate încălca principiul "ubi lex non distinguit, nec nos", acolo unde legea nu distinge, nici noi n-avem voie să distingem, întrucât printr-o astfel de interpretare se încalcă principiul enunțat de Curtea Constituționale în decizia menționată mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs au susținut că prin Ordinul nr. 496/2003 al MAI s-a instituit acordarea acestui drept și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel încât instanța de fond a apreciat greșit că drepturile referitoare la acordarea sporului de dispozitiv se acordă numai funcționarilor din administrația publică centrală.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Personalul din cadrul autoritățile publice locale poate beneficia de pre, Ordinului MAI nr. 496/2003 în sensul acordării sporului de dispozitiv numai în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Elementele sistemului de salarizare general aplicabile funcționarilor publici sunt prev. în art. 14 din OUG nr. 192/2002.
Sistemul de salarizate cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispoz. art. 1 3 din OUG nr. 92/2004 rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
În aceeași lege la Secțiunea a II a sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
În art. 14 este stabilit sporul de vechime, în art. 15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art. 16 sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art. 17 sporul pentru titlul științific de doctor, iar în art. 18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
Din expunerea de mai sus rezultă că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea " Alte sporuri".
Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la Secțiunea" Alte drepturi ".
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau Ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sportul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel se soluție se impune, întrucât din cuprinsul art. 3 al OUG nr.92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi acordate potrivit legii.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru acorda sporul de dispozitiv.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv care este reglementat printr-un ordin al Ministrului.
Instanța nu poate să-i oblige autoritatea să acorde sporuri, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
În speță, nu se pune în discuție așa cum a reținut și instanța de fond discriminarea în raport de apartenența la o autoritate a administrației publice locale sau centrale.
Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluția primei instanțe estze4 temeinică și legală, astfel încât în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul se va respinge, urmând să fie menținută ca temeinică și legală sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 102 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local și Primarul Orașului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu - - |
Grefier, |
red. Jud. M
Ex.2//4.06.2009
Jud. fond C
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
