Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 276/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 276/2009
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 3181 din 06.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reține că, recurenții prin memoriul de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, în data de 09.01.2009, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide faza probatorie și o reține în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 3.181 din data de 06 octombrie 208 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că drepturile salariale solicitate de către reclamanți reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi salariale prev. de art. 31 alin. 1 pct. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu pot fi acordate deoarece nu există temei legal pentru individualizarea cuantumului acestor sporuri și condițiile în care se acordă.
A arătat instanța de fond că atunci când reclamanții au menționat că li se cuvin procentul de câte 25 % din salariul de bază, nu au menționat nici un text de lege în care să fie indicat cuantumul acestui spor, iar faptul că a fost suspendată acordarea acestor drepturi pe o perioadă de timp, nu modifică starea de fapt existentă, respectiv lipsa unei dispoziții legale care să le reglementeze.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G, apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că cele două sporuri salariale sunt prevăzute în dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 181/1999 și că suspendarea acestora este nelegală și neconstituțională, neproducând astfel efecte legale. Mai mult decât atât, au arătat reclamanții, în prezent normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare.
În finalul motivării asupra fondului cauzei, reclamanții au arătat că prin neacordarea drepturilor se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și care consacră principiul conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale" precum și a art. 38 și 39 alin. 1 din Codul Muncii, care prevăd imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Referitor la cuantumul drepturilor salariale solicitate, reclamanți au arătat că acesta este de 25 % întrucât atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să prevadă un alt cuantum al acestor stimulente, în mod corect instanțele de judecată sesizate cu acțiuni similare au acordat cuantumul general de 25 %.
Au mai susținut reclamanții că acest cuantum de 25 % se impune a fi acordat și pentru considerente care țin de egalitatea în fața autorităților publice și discriminare, atât timp cât o parte din funcționarii publici din țară au câștigat irevocabil dreptul la aceste suplimente în cuantum solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere dispozițiile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 500/2002 ( 6).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999 în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce. "art. 53:Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a împiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor îndreptățite, până în prezent.
Sub acest aspect actiunea introductivă este admisibilă.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamanți, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Reclamanții au solicitat acordarea sporurilor salariale până la încetarea raporturilor de serviciu pentru fiecare dintre ei.
Această solicitare apare ca fiind nejustificată, motivată în principal de faptul că stabilește drepturi și pentru viitor, fără a avea în vedere că există posibilitatea unor modificări legislative în privința salarizării funcționarilor publici și care altfel nu și-ar mai putea găsi aplicarea dacă instanța ar dispune acordarea unor drepturi până la încetarea raportului de serviciu.
Nu se impune casarea cu trimitere a prezentei hotărâri întrucât instanța de fond a arătat în considerentele hotărârii atacate care este motivul pentru care nu se impune acordarea sporului în procent de 25 % respectiv faptul că ar încălca principiul legalității.
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este motivată, fiind exprimate considerentele care au determinat soluția pronunțată în cauză.
Așa fiind, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamanți, sentința recurată va fi modificată în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți și în consecință va fi obligată pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială M, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, în funcție de data angajării, dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 - 26.01.2009, data pronunțării prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, cu domiciliul procesual ales în B M, P-ța -, nr. 10, jud. împotriva sentinței civile nr. 3.181 din 6 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M, cu sediul în B M, P-ța -, nr. 10, jud. M, prin reprezentantul său legal, și în consecință:
Obligă pârâta să recunoască reclamanților, în funcție de data angajării, dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 - 26.01.2009, data pronunțării hotărârii.
Respinge restul capetelor de cerere.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./10.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
