Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.277/ Dosar nr-
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 3497 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 8 aprilie 2008, respectiv pentru astăzi 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.3497/com/23.10.2008 s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimați și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul General al Poliției Române; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, -, -, -, -, -, -, - în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei, Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost obligați intimații Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamanților drepturile salariale constând în sporul de 30 % din salariul de bază lunar, pentru perioada 01.09.2002 până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație până la data achitării efective și cu dobânda legală. Au fost obligați Inspectoratul de Poliție al Județului și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților, în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază lunar, din data de 01.09.2002; a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții exercită funcția de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare, prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub conducerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în baza art. 27 din Legea nr. 508/17.11.2004.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară, detașați la. primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și după intrarea în vigoare a nr OUG.24/2004.
Conform art. 6 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală.
Acest principiu este instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1, alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate, în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, din moment ce ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B care îndeplinesc în virtutea funcției muncă egală, și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu cel al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, inclusiv la sporul în cauză.
Prin neacordarea acestui spor, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, enunțate mai sus.
Apărarea intimaților în sensul că nu a existat o discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată, deoarece prin instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, s- creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ce privește drepturile salariale, și deci o discriminare, starea de fapt nefiind diferită.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatele I, și, având în vedere că, potrivit art. 5 și 12, alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele Județene de Poliție sunt unități teritoriale din subordinea, în virtutea căreia acesta conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, iar în calitate de ordonator secundar de credite, verifică modul cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare, astfel că acest intimat are calitate procesuală, pentru ca hotărârea să - fie opozabilă.
Referitor la Ministerul Economiei și Finanțelor s-a avut în vedere rolul acestuia de gestionar al bugetului de stat în virtutea căruia urmează a fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor în cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției, aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar conform art. 21 al. 2 din OG nr.137/2000, termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, respectiv 22.07.2005.
Instanța a admis acțiunea și a obligat pe intimați la plata către reclamanți despăgubirilor reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30 % din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației și cu dobânda legală până la data plății efective, în baza art.1082 și 1084 din Codul civil, coroborat cu art. 161, alin. 4 din Codul Muncii, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de beneficia de sumele de bani la momentul respectiv.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B au fost obligate și să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea în sensul acordării sporului de 30 % începând cu data de 01.09.2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toți pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1)În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B arată că reclamanții își desfășoară activitatea ca ofițeri judiciariști și nu ca ofițeri detașați la DNA, grila lor de salarizare este în conformitate cu prevederile OG 38/2003; nu există o situație de discriminare deoarece sunt diferențe clare între activitatea desfășurată de cei detașați la DNA și ceilalți ofițeri de poliție; DNA este o structură specializată pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu; aceasta este o autoritate constituită în contextul Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției ratificată de România prin Legea nr.365/2004 și Convenția penală privind corupția ratificată prin Legea 27/2002; sunt întrunite cerințele art.3 alin.2 teza finală din OG 137/2000 în acest sens; ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA au calitatea de "detașat", cei din DIICOT nu au această calitate; cauzele de cercetare sunt diferite; sporul s-a acordat nu atât pentru complexitatea faptelor investigate de polițiștii detașați la DNA ci pentru gradul de pericol pe care îl reprezintă corupția în cadrul organismului propriu; s-a dorit acordarea unei recompense pentru asigurarea incoruptibilității lor.
Se consideră că s-a greșit și în cazul respingerii excepției prescripției, recunoașterea drepturilor anterior datei de 31.05.2004 nu pot fi justificate și materializate. Salarizarea celor două categorii de polițiști se face în baza a două legislații diferite OUG 43/2002 ulterior anexa 4 din OG 38/2003 pentru DNA și respectiv OG 38/2003 fără anexa 4 pentru cei din DIICOT. Apreciază că nu este permisă contestarea legilor în fața instanțelor de judecată sub aspectul oportunității emiterii lor, indiferent de nemulțumirile pe care le produc. S-ar putea supune controlului de constituționalitate.
2)Inspectoratul General al Poliției Române citează din prevederile OUG 43/2002; OUG 24/2004 și OG 38/2003. Menționează că prin art.41 lit.c din OUG 27/2006 s-au abrogat prevederile art.28 alin.3 și 4 din OUG 43/2002; deci polițiștii detașați la DNA au beneficiat de sporul salarial de 30% doar în perioada aprilie 2002 - martie 2006. Motivează existența acestei diferențieri de salarizare pe gradul sporit de dificultate și complexitatea cauzelor de competența DNA și de obligativitatea instituită de lege ca ofițerii care primesc sporul să fie detașați în cadrul DNA.
3)Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative subliniază că salarizarea nu se poate face decât în condițiile stabilite prin OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat. Sporul de 30% se acordă în baza art.28 alin.5 din OUG 43/2002 în vigoare până la 29.03.2006 doar ofițerilor și agenților de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție. Nu există o discriminare față de cuprinsul art.2 alin.2 din OG 137/2000, sporul se acordă celor detașați în cadrul DNA"justificat obiectiv de un scop legitim". Practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este în sensul că nu există tratament diferențiat discriminatoriu în situația prezentată. Numai Curtea Constituțională se poate pronunța cu privire la conformitatea legilor cu Constituția.
4)Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B critică sentința atât cu privire la modul de soluționare a excepțiilor cât și pe fond. Dreptul de a formula acțiunea este prescris în parte față de împlinirea termenului de 3 ani. Ministerul Economiei și Finanțelor nu au calitate procesuală, nu are atribuții în angajarea, salarizare și acordarea drepturilor reclamanților. Nu există prevederi legale pentru efectuarea acestor plăți. În restul motivării se confundă părțile din proces (se indică Ministerul Justiției care nu este parte în proces) și temeiul acestei acțiuni (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție când s-a motivat pe o decizie a Consiliului pentru Combaterea Discriminării etc).
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate se constată că toate recursurile sunt parțial fondate.
Reclamanții sunt ofițeri /agenți de poliție judiciară delegați la DIICOT. Aceștia își desfășoară în prezent activitatea în cadrul de Combatere a Crimei Organizate B conform adeverințelor depuse la dosar.
Prin Hotărârea 219/1.08.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că a existat un tratament discriminatoriu între ofițerii judiciariști detașați la DNA față de ceri detașați la DIICOT în ceea ce privește acordarea unui spor de 30% la salariul de bază lunar.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a comparat modul în care cele două categorii de ofițeri și agenți de poliție judiciară își desfășoară activitatea ( la DNA și respectiv DIICOT) și a apreciat că situațiile sunt analoage, ofițerii și agenții putând efectua numai actele de cercetare penală dispuse de procurori, sub directa coordonare, supraveghere și control; dispozițiile procurorilor sunt obligatorii; actele întocmite de ofițeri și agenți sunt efectuate în numele procurorilor. Nu există diferențe între ofițerii / agenții din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT cu privire la responsabilitate și pregătire profesională. Atribuțiile, coordonarea, supravegherea, controlul sunt aproape identice, iar gradul de complexitate al infracțiunilor cercetate este comparabil infracțiunile fiind cu grad de pericol social ridicat.
Salarizarea polițiștilor se realizează în baza OG 38/2003. Sporul de 30% se acorda în baza art.28 alin.3, 4, 5 din OUG 43/2002 (în vigoare până în aprilie 2006 când a fost abrogat prin OUG 27/29.03.2006) doar ofițerilor de poliție judiciară care-și desfășurau activitatea în cadrul DNA.
Față de situația de fapt și de drept reținută s-a apreciat că în speță există discriminare. Conform art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă există un tratament discriminatoriu.
În decizii pronunțate Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că există o încălcare a art.14 atunci când "persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie beneficiază de un tratament preferențial, iar această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă ( / Italia 1995; și alții/ - 1996 etc).
Unul dintre principiile dreptului comunitar este și principiul egalității. Este exclus ca situații comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Polițiștii ce-și desfășoară activitatea la DIICOT și cei care-și desfășoară activitatea la DNA se află în situații comparabile, dar sunt tratați în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre cele două categorii.
Stabilindu-se că există în această situație discriminare se impune repararea prejudiciului suferit ca urmare acesteia prin acordarea sporului de 30% și polițiștilor delegați la DIICOT pe perioadele în care aceștia și-au desfășurat activitatea în cadrul acestei direcții. DIICOT-ul s-a înființat ca structură specializată prin Legea 508/2004.
Nici instanța de judecată, nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu se substituie Curții Constituționale. Se constată doar existența unui tratament discriminatoriu și se procedează la repararea prejudiciului suferit datorită acestei inechități. De remarcat și un alt aspect art.28 alin.1 - 5 din OUG 43/2002 a fost abrogat, iar sesizarea Curții Constituționale este admisibilă doar pentru dispoziții din legi și/sau ordonanțe în vigoare.
Sporul se poate acorda doar pe perioada cât OUG 43/2002 au fost în vigoare dispozițiile menționate.
Pentru perioada în care reclamanții au funcționat ca ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, instanța reține că practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este constată în sensul că nu există discriminare între această categorie de polițiști și cei care își desfășoară activitatea la DNA fiind detașați în cadrul acestei structuri.
Polițiștii care lucrează în cadrul DNA din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare existând în acest caz o justificare obiectivă a diferențierii. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și agenților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile legii, respectiv OG 38/2003, iar sporul de 30% se acordă celor detașați la DNA (în baza OUG 43/2002) în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție, cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții specifice, subordonare, control etc.
DNA este o structură distinctă de inspectoratele de poliție județene (așa cum este și DIICOT).
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat discriminatoriu (între ofițerii de poliție mutați în cadrul DNA din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare) s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.419/27.11.2007.
Excepțiile au fost corect soluționate de prima instanță. Față de dispozițiile art.3 alin.1, 7 și 8 din Decretul 167/1958 acțiunea nu este prescrisă.
Termenul se raportează la data cunoașterii prejudiciului produs de fapta de discriminare, faptă constatată prin Hotărârea 219/1.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Inspectoratul General al Poliției Române nu a criticat prin recurs modul de soluționare a excepției invocate de el.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și aceasta a fost în mod legal respinsă.
Recurentul pârât a invocat și în recurs aceleași motive susținute și la fond.
Conform art.19 din Legea 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art.21.
Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art.22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art.28 din Legea 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectele legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative ) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte toate recursurile declarate și să modifice în parte sentința civilă atacată. Se va acorda sporul de 30% doar pe perioada cât reclamanții au desfășurat activitate în cadrul DIICOT (față de această categorie de ofițeri de poliție s-a constatat că există discriminare) și se va respinge cererea pentru perioada cât aceștia și-au desfășurat activitatea ca polițiști în cadrul poliției judiciare. Sporul va fi acordat ca și despăgubire până la abrogarea dispozițiilor din OUG 43/2002 care îl prevedeau, respectiv aprilie 2006.
Sumele astfel calculate vor fi actualizate cu rata inflației și aplicarea dobânzii legale până la data plății efective. Actualizarea sumei cu indicele de inflație reprezintă un mijloc de recuperare a prejudiciului efectiv suferit; urmărește prestarea valorii reale a obligației bănești. Dobânda se acordă pentru întârzierea în executarea obligației bănești reprezentând beneficiul nerealizat.
Se vor menține dispozițiile sentinței civile atacate cu privire la modul de soluționare a excepțiilor și cu privire la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al județului B, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B împotriva sentinței civile nr. 3497/COM/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, -, -, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții: Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției Române cu sediul în str. - - nr. 6 sector 5, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - cu sediul în B, nr 1, sector 1, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, str. - nr.17, sector 5 și, în consecință:
Obligă pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamanților drepturile salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada în care aceștia și-au desfășurat activitatea în cadrul DIICOT și până în luna aprilie 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală până la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure cuprinderea în proiectul bugetului de stat sumele necesare pentru plata de către ceilalți pârâți a acestor drepturi salariale.
Respinge restul pretențiilor reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MC 15.04.2008/dact.VP 21.04.2008/3 ex.
Judecători fond G;
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
