Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 278/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.278
Ședința publică din 23 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în municipiul B, Calea Națională, nr. 87,. 13,. B,. 6, județul B, în contradictoriu cupârâtaAgenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în B, sector 4,--22.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din07 decembrie 2009,susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și când pentru da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de14 decembrie 2009, apoi pentru21 decembrie 2009și pentru astăzi,23 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 26 mai 2009 sub nr-reclamantaa chemat în judecatăpârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anulezeOrdinul nr. 192 din 24 aprilie 2009emis de aceasta, să o reintegreze în funcția de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B, să oblige pârâta la plata despăgubirilor calculate de la data eliberării din funcție, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a criticat ordinul contestat pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, a susținut că în cauză nu este dată o restructurare efectivă, instituția pârâtă nereducându-și personalul, situație în care nu se justifică concedierea sa. A mai arătat că deși a fost numită în funcție pe criterii profesionale măsura eliberării din funcție a fost luată din considerente de ordin politic. A mai criticat reclamanta faptul că deși în ordinul contestat s-a precizat că beneficiază de prevederile art. 99 al. 5,6 și 7 din Legea nr. 188/1999, nu i s-a oferit niciun loc de muncă conform pregătirii sale profesionale, nerăspunzându-se solicitărilor pe care le-a formulat în acest sens, deși în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B există posturi vacante.
A arătat de asemenea reclamanta că a fost eliberată din funcție cu 2 ani înainte de a îndeplini condițiile de pensionare, când este de notorietate dificultatea găsirii unui nou loc de muncă.
Prin precizările depuse la fila 13 precum și la filele 72-75 dosar reclamanta a arătat că înțelege să conteste și refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererile înregistrate sub nr. 1866 din 12 mai 2009 și respectiv sub nr. 8479 din 29 iunie 2009. Prin cea dintâi cerere reclamanta a solicitat un loc de muncă (consilier I A), iar în cererea ulterioară a solicitat încadrarea pe durată determinată pe postul de șef serviciu - Centru de Profesională, vacant. În susținere, a învederat reclamanta că nu a primit răspuns la niciuna din aceste cereri.
Reclamanta a cerut de asemenea obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, întrucât prin concedierea abuzivă și reaua-credință ulterioară a pârâtei, a avut parte de o suferință morală de notorietate locală și care s-a evidențiat în deteriorarea sănătății reclamantei, conducând la pensionarea sa pentru invaliditate.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata lunară a diferenței dintre pensia de invaliditate stabilită prin decizia medicală de expertizare a capacității de muncă și salariul pe care l-ar fi încasat în funcția avută, de director executiv adjunct, până la împlinirea vârstei de 59 ani și 2 luni, când conform deciziei nr. - din 6 octombrie 2009 a Casei Județene de Pensii B îndeplinește condițiile necesare pensionării de drept.
Prin întâmpinare (filele 24-28 dosar), pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile, adresându-se direct instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în situația reclamantei, reducerea postului a fost determinată de desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B, în temeiul prevederilor art. III alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 și ale art. 13 alin. (1) lit. "d" din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare, iar eliberarea din funcția publică deținută a intervenit potrivit prevederilor art. III alin. (11) din ordonanța de urgență invocată, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. "b" și alin. (3) din legea menționată.
A susținut pârâta că Ordinul președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192 din 24.04.2009 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale și îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute pentru validitatea actelor administrative.
Pe cale de consecință, afirmațiile reclamantei potrivit cărora "ordinul contestat are doar aparența de legalitate" se impun a fi respinse ca nefondate.
Ținând seama de prevederile legale invocate, s-a cerut să se constate că în situația reclamantei nu se poate vorbi despre producerea unei pagube prin efectul aplicării Ordinului președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192/24.04.2009, astfel încât, solicitarea acesteia privind obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă la plata unor despăgubiri al căror cuantum va fi precizat ulterior de reclamantă este nejustificată.
S-a învederat că în măsura în care va fi pronunțată o hotărâre prin care se dispune anularea Ordinului președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192/24.04.2009, aceasta ar fi imposibil de pus în aplicare, întrucât repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii ordinului menționat nu mai este posibilă, având în vedere că funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Baf ost desființată în temeiul dispozițiilor exprese ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 și ținând seama că existența unei astfel de funcții publice nu mai este în prezent reglementată de cadrul legal general în materia funcției publice și funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile cuprinse în Codul d e procedură civilă; Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și republicată; Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și Hotărârea Guvernului nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu modificările și completările ulterioare.
Prin completările la întâmpinare (filele 58-62 și 104-110 dosar), pârâta a solicitat să respingă susținerile reclamantei potrivit cărora Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a refuzat nejustificat să îi soluționeze solicitarea cu privire la asigurarea unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale (consilier I A) ca nefondate întrucât în măsura în care exista un astfel de post vacant în structura organizatorică a instituției aceasta era obligată să îl pună la dispoziția reclamantei.
S-a arătat că în perioada preavizului acordat reclamantei, în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B nu a fost identificată nicio funcție publică vacantă corespunzătoare spre a fi pusă, conform art. 99 alin. (5) din legea invocată, la dispoziția sa, astfel cum solicitase și reclamanta prin adresa înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sub nr. 1866/2009.
În ceea ce privește cererea adresată de reclamantă Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă B, având ca obiect încadrarea sa pe durată determinată pe postul de șef serviciu Centru de Profesională, înregistrată la instituția menționată sub nr. 8303/25.06.2009 și transmisă ulterior Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin adresa Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, B nr. 8479/29.06.2009, s-a precizat că având în vedere data depunerii acesteia, soluționarea respectivei solicitări nu mai aparținea competenței Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B sau Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, reclamanta făcând parte, la data menționată din corpul de rezervă al funcționarilor publici, gestionat, potrivit legii, de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
În consecință, prin adresa Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 1181/01.07.2009, depusă la dosarul cauzei, reclamantei i s-a comunicat că prin adresa instituției pârâte nr. 1033/11.06.2009, înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici sub nr. -/15.06.2009
s-a solicitat includerea în corpul de rezervă al funcționarilor publici în vederea redistribuirii a persoanelor care au ocupat funcții publice de conducere de director executiv sau director executiv adjunct, printre care se afla și reclamanta, urmând ca aceștia să fie distribuiți de instituția menționată, potrivit legii.
În ce privește solicitarea de acordare de despăgubiri deși reclamanta a solicitat plata daunelor morale, invocarea unor afecțiuni de care reclamanta suferea anterior emiterii Ordinului președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 192/24.04.2009, astfel după cum recunoaște, în vederea dovediri pretinsului prejudiciu, nu poate fi reținută în acest sens.
Cu atât mai mult s-a apreciat ca nejustificat și exagerat cuantumul despăgubirilor solicitat de reclamantă.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând cu prioritate în conformitate cu disp. art. 137 al. 1 Cod procedură civilă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
PrinOrdinul nr. 192 din 24 aprilie 2009emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (fila 6 dosar) s-a dispus în temeiul prevederilor art. III al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B în termen de 32 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.
Potrivit prevederilor art. III al. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 coroborate cu cele ale art. 99 al. 1 lit. "b" și alin. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, reclamantei,director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bis -a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 24 aprilie 2009, urmând ca la data expirării perioadei de preaviz să fie eliberată din funcția publică.
Funcția de director executiv adjunct ocupată de reclamantă este o funcție publică de conducere, potrivit Capitolului I lit. "B" pct. 5 din Lista cuprinzând funcțiile publice ce se regăsește în Anexa 1 la Legea nr. 188/1999 republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Or, potrivit art. 106 al. 1 din acest act normativ "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute deLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
Conform art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004 " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Așadar, spre deosebire de situația când se contesta de exemplu o sancțiune disciplinară și art. 80 din Legea nr. 188/1999 prevede competența instanței de contencios administrativ, fără a stipula că este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, legiuitorul a condiționat exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ pentru anularea actului administrativ privind încetarea raportului de serviciu de îndeplinirea procedurii administrative prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios.
În speță, reclamanta a susținut că a efectuat procedura prealabilă prin cererea înregistrată la instituția pârâtă sub nr. 1866 din 12 mai 2009 (fila 63 dosar).
Curteaconstată că prin această petiție reclamanta a solicitat să i se aprobe repartizarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B, motivat de faptul că mai are 2 ani și J până la întrunirea condițiilor de pensionare și lucrează în structura Ministerului Muncii din 1980, astfel că nu poate să-și mai modifice domeniul de activitate.
Este adevărat că în practica judiciară s-au interpretat disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că sesizarea reclamantei adresată autorității publice emitente a actului administrativ contestat sau celei ierarhic superioare anterior nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă, esențial fiind ca din cuprinsul său să rezulte că a fost formulată în vederea revocării actului administrativ în cauză.
Or,Curteaapreciază că din cererea aflată la dosar nu reiese o asemenea voință, solicitarea reclamantei de repartizare pe un post corespunzător pregătirii profesionale putând fi interpretată dimpotrivă ca o achiesare tacită la ordinul privind încetarea raportului de serviciu.
Art. 109 al. 2 Cod procedură civilă prevede că "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Cum în cauza de față reclamanta nu a făcut această dovadă,Curteaconstată că este incidentă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepție de fond, peremptorie, dirimantă, care atrage sancțiunea respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind anulareaOrdinului nr. 192 din 24 aprilie 2009,precum și a capetelor de cerere accesorii acestuia, vizând acordarea despăgubirilor și reintegrarea în funcție, devenind inutilă analizarea criticilor de nelegalitate.
Referitor la capetele de cerere prin care reclamanta a contestat refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererilor înregistrate sub nr. 1866 din 12 mai 2009 și respectiv sub nr. 8479 din 29 iunie 2009, Curtea reține următoarele:
Solicitările reclamantei cuprinse în aceaste cereri au privit repartizarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B (63 dosar), respectiv încadrarea pe perioadă determinată în cadrul aceleiași instituții (77 dosar).
Potrivit art. 99 al. 5 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se dispune eliberarea din funcția publică ca urmare a reorganizării activității autorității sau instituției publice, prin reducerea postului ocupat, această autoritate are obligația ca în perioada de preaviz să pună la dispoziție funcționarilor publici funcții publice vacante corespunzătoare.
Art. 99 al. 6 stipulează că atunci când nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, aceasta are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante.
Prin adresa nr. 9568 din 12 mai 2009 a Direcției Resurse Umane și Salarizare din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (fila 111 dosar), s-a transmis lista funcțiilor publice vacante comunicate de ANFP.
Din cuprinsul acestei liste (112 dosar) rezultă că în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B nu erau la data respectivă funcții publice vacante.
În accepțiunea art. 2 al. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004, constituie refuz nejustificat de a soluționa o cerere exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Potrivit art. 2 al. 1 lit. "n" din Legea contenciosului administrativ, prin exces de putere se înțelege exercitarea drepturilor de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Cum în speță refuzul pârâtei de a da curs cererii reclamantei din 12 mai 2009 a fost determinat de inexistența funcțiilor publice vacante în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B, Curtea apreciază că acestea nu are caracter nejustificat.
În ce privește faptul că reclamanta nu a fost încadrată pe perioadă determinată în cadrul aceleiași instituții, astfel cum a solicitat prin cererea înregistrată la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B cu nr. 8303 din 25 iunie 2009 și înaintată pârâtei spre soluționare cu adresa nr. 8479 din 29 iunie 2009,Curteaconstată că la data respectivă expirase termenul de preaviz, reclamanta fiind eliberată din funcția publică ocupată, astfel încât făcea parte conform art. 105 al. 1 din Legea nr. 188/1999 din corpul de rezervă, fiind relevant faptul că nu își manifestase în mod expres voința în acest sens.
Conform art. 104 al. 6 și 7 din Legea nr. 188/1999 republicată, redistribuirea funcțiilor publice din corpul de rezervă se dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conducătorii autorităților și instituțiilor publice având obligația de a numi funcționarii publici redistribuiți cu caracter permanent sau temporar.
Aliniatul 8 din același act prevede posibilitatea funcționarilor publici de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a contesta refuzul conducerii autorităților și instituțiilor publice de încadrare în condițiile art. 7.
În prezenta cauză nu a fost emis de președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici un ordin de redistribuire a reclamantei, astfel încât condițiile pârâtei nu putea proceda la numirea acesteia nici măcar cu caracter temporar pe un post vacant, împrejurare față de care nu este dat refuzul nejustificat de soluționare a cererii înaintate cu nr. 8479 din 29 iunie 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus,Curteaurmează a respinge ca nefondate capetele de cerere vizând refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a celor 2 cereri formulate de reclamantă, la 12 mai 2009 și respectiv 25 iunie 2009.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârâta Agenția Națională pentru ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B, sector 4,--22 cu privire la cererea reclamantei, domiciliată în municipiul B, Calea Națională, nr. 87,. 13,. B,.6, județul B de anulare a Ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009.
Respinge acest capăt de cerere și cererile accesorii lui ca inadmisibile.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererilor înregistrate sub nr. 1866 din 12 mai 2009 și respectiv sub nr. 8479 din 20 iunie 20098.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 decembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red. --- -
4 ex./16.02.2010
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț
