Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 278/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.278
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu Dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, -, C, -, -, -, -, -, în calitate de funcționari publici, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,- ( sediul Regiunea Sud- B) împotriva sentinței nr.375//25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurenta lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este la primul termen, motivat, timbrat, după care;
Nemafiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta în numele și pentru ceilalți reclamanți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, de la 01 ianuarie 2007 până la 01 octombrie 2008, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective, precum și plata acestora pe viitor către fiecare reclamant, ținând cont de perioada exercitării funcției publice.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanții, C, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Intermediar Regional pentru programul pentru Dezvoltarea Umane Regiunea Sud-, obligarea acestuia să acorde fiecărui reclamant ținând cont de perioada exercitării funcției publice suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente perioadei 1 ianuarie 2007 - 1 octombrie 2008 și în continuare actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
In motivare s-a arătat:
Prin cererea înregistrată la Intermediar Regional pentru Programul pentru Dezvoltarea Umane - Regiunea Sud- B sub nr. 4013/15.09.2008 au solicitat instituției să acorde fiecărui funcționar public ținând cont de perioada exercitării funcției publice în cadrul instituției, drepturile salariale menționate mai sus, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Prin adresa nr. 4498/15.10.2008 pârâta a respins solicitarea fapt ce a legitimat prezenta acțiune.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute în art. 31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (art. 29 înainte de republicare) articol din lege care menționează că " pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006 aplicarea acestor prevederi legale referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost suspendat succesiv până la data de 31.12.2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 însă, ulterior respectiv de la data de 01.01.2007, nu a mai fost emis nici un act normativ care să reglementeze suspendarea.
Mai mult decât atât, prin Ordonanța nr. 6/24.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și a altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 la art. 48 se prevede că "prezenta ordonanță se completează cu prevederile legii 188/1999 republicată, precum și dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Deși de la data de 01.01.2007 sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare potrivit art. 31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999, de drept, fără nici o condiționare, cu toate acestea pârâta nu a plătit funcționarilor publici drepturile salariale lunare constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In virtutea principiului enunțat la art.1 al.5 din Constituția României "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" consideră că sunt îndreptățiți să beneficieze de totalitatea drepturilor salariale astfel cum acestea sunt prevăzute de lege a fi acordate funcționarilor publici.
In susținerea celor de mai sus se invocă și prevederile art. 38 din Codul Muncii potrivit cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate" precum și prevederile art. l40 al.2 lit.c potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Totodată, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Refuzul de plată a drepturilor salariale stabilite prin lege contravine și prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României potrivit cărora "exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice a drepturilor cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea piate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător dreptei de salarizare, constituie un drept de remunerare a muncii ce intră în conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare. S-au arătat următoarele:
In perioada 2004-2006 acordarea drepturilor prevăzute în art. 31 lit.c din Legea 188/1999 a fost suspendată prin următoarele acte normative: OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și OG ne. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Ulterior, neacordarea acestor suplimente a reprezentat o practică unitară la nivelul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse și instituțiilor care funcționează în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acestuia.
Deși Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în art. 31 al.1 lit.c și d prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, și la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, totuși al.3 din același articol menționează că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Până în prezent nu a fost adoptată o asemenea lege care să reglementeze plata acestor suplimente, cuantumul și modul lor de acordare precum și sursele de finanțare din care se vor plăti.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, aspect necontestat de pârât.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4013/15.09.2008 la pârâtă, au solicitat acordarea drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2007 la zi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin adresa nr. 4498/2008 pârâta aduce la cunoștință reclamanților că nu poate da curs acestor solicitări.
Potrivit art. 31 al.1 lit. c,d, din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Deși textul de lege face referire la drepturile solicitate de reclamanți nu stabilește și cuantumul acestora.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 al.1 lit.c,d din Legea 188/1999.
In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului acordarea acestora presupune pe de o parte obligarea angajatorului la plata unei sume de bani imposibil de calculat.
Totodată instanța nu are competența de a se substituit legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Față de aceste considerente instanța a respins cererea ca nefondată.
Împotriva sentinței nr.375/2008 a Tribunalului Brăila, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Deși în motivarea hotărârii se arată că "potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare", instanța respinge ca nefondată cererea, fără a arăta temeiul legal în baza căruia poate adopta o asemenea soluție.
Dimpotrivă, fie instanța nu a vrut, fie nu a putut să observe că această acțiune este fondată chiar pe norma legală invocată.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii.
Se arată în motivarea hotărârii că "deși textul de lege face referire la drepturile solicitate de reclamanți nu stabilește și cuantumul acestora". "totodată instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Dimpotrivă, fie instanța nu a vrut, fie nu a putut să observe că această situație nu poate fi reglementată, cel puțin pentru trecut, nici de legiuitor și nici de executiv, atâta timp cât Constituția României prevede că "legea dispune numai pentru viitor", astfel că se impune în situația în care, deși dreptul este recunoscut, nu pot beneficia de el, angajându-se la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socio-profesionale.
Totodată, este de principiu ca o normă legală odată reglementată trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Motivarea instanței că nu există dispoziții date în aplicarea art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, înseamnă o încălcare esențială a principiului legalității, echivalând cu o denegrare de dreptate.
Ținând cont că Legea nr.188/1999 este o normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat, refuzul organului de jurisdicție, de ocroti dreptul recunoscut de lege, duce la încălcarea atât a principiului enunțat în art.1 alin. 5 din Constituția României care prevede că: "în România, respectarea Constituției, supremației sale și a legilor este obligatorie" cât și a prevederilor art.124 alin.1 din Legea fundamentală care prevede că "justiția se înfăptuiește în numele legii".
Mai mult decât atât, neacordarea acestor drepturi salariale, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul bugetar ar exista, pe de o parte, funcționari publici care beneficiază de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și, pe de altă parte, funcționari publici cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ( Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări"), ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și ale art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În situația dată, în care angajatorul refuză plata acestor drepturi iar legislativul și executivul nu au posibilitatea de a emite reglementări cu aplicare retroactivă, singura cale prin care s-ar putea pune în executare prevederile legale, de la data nașterii dreptului, a rămas cea judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Având în vedere că pârâta nu a fost de acord cu o negociere a cuantumului drepturilor solicitate, exprimându-și în mod clar refuzul de a le acorda, Curtea urmează a stabili obligația de plată pârâtei în cuantumul solicitat de reclamanți.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate, sau netemeinicie a sentinței respective, de natură fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, C, -, -, -, -, -, în calitate de funcționari publici, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,- ( sediul Regiunea Sud- B) împotriva sentinței nr.375//25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.375//25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți și obligă pârâta Intermediar Regional pentru Programul Dezvoltarea Umane - Regiunea Sud- B la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2007, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 12 Martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VD/24.03.2009
Tehno ZE/24.03.2009
ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ,
Recursul reclamanților ar trebui respins, apreciind ca fiind legala soluția pronunțată de prima instanță pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și o justă apreciere a legii, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Tribunalul a observat în mod just că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata sporurilor salariate solicitate interpretând greșit legea.
Potrivit art. 29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii au dreptul, printre altele, la suplimentul postului (lit. c) și la suplimentul gradului (lit.d).
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 cu modificările ulterioare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 menționează în art. XII că ea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58/1 și ale art. 60/1 lit. b care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr. 6/2007 prevedea la art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. La data pronunțării sentinței tribunalului însă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a depus un proiect de act normativ în această privință, care să constituie temeiul acordării acestor sporuri salariale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, atribuțiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să la înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În speță nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privința primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază în prezenta opinie separată că în temeiul art. 312 alin. 2 proc.civ. recursul declarat în cauză trebuie respins ca nefondat.
JUDECĂTOR,
Dr.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Ioan Apostu
