Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 279/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.279
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu Dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.401//10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, și părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Prin actiunea inregistrata sub nr- la Tribunalul Brăila reclamantii, ( ) au solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel G, Tribunalul B si Ministerul Economiei si Finantelor Publice obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, calculate si platite incepand cu data de 01.04.2004 si pana la data pronuntarii hotararii, respectiv pana la data incetarii raporturilor de serviciu pentru cei plecati din institutie, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca aceste sporuri sunt prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea 188 / 1999 privind statutul functionarilor publici, republicata.
In forma initiala a acestui act normativ aceste sporuri nu erau prevazute, insa ulterior prin modificarea intervenita prin Legea 163 / 2003 ( cu aplicare de la 01.01.2004 ) au fost prevazute de dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si d mentinute ca urmare a republicarii de art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea 188 / 1999.
Prin OG92 / 2004 prevederile referitoare la acordarea suplimentului postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate in perioada 2004 - 2006 insa nu au fost abrogate, astfel incat dupa incetarea suspendarii ele ar fi trebuit sa fie acordate.
Odata cu Legea 215 / 2006 prevederile privind acordarea acestor sporuri au reintrat in vigoare incepand cu data de 01.01.2007.
In drept reclamantii a invocat dispozitiile codului muncii, dispozitiile Legii 188 / 1999, republicata si ale Legii 554 / 2004.
Legal citati paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel G si Ministerul Economiei si Finantelor Publice au depus la dosar intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
Paratul Ministerul Justitiei a invocat pe cale de exceptie lipsa calitatii procesual pasive in aceasta cauza motivand ca intre angajatii Tribunalului B si Ministerul Justitiei nu exista nici un raport juridic.
Pe fond sustine netemeinicia actiunii intrucat nu exista temei de drept pentru acordarea drepturilor banesti solicitate de reclamanti, acestia aflandu-se in imposibilitatea de a realiza prin intermediul unei actiuni in justitie o creanta al carei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil.
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice B prin intampinarea formulata a invocat de asemenea lipsa calitatii sale pocesual pasive dat fiind faptul ca nu are raporturi juridice directe cu reclamantii, neavand calitatea de angajator al acestora. Astfel ca in lipsa raporturilor de munca cu reclamantii nu poate fi obligat la plata drepturilor pretinse prin actiunea principala.
Față de cele sustinute prin intampinare de catre paratul Ministerul Justitiei privind lipsa temeiului legal care sa cuantifice drepturile banesti solicitate reclamantii au inteles sa-si restranga actiunea precizand ca inteleg sa renunte la cuantificarea sumelor reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Examinand actele si lucrarile dosarului in temeiul art. 137 pr. civ. instanta s-a pronunțat mai intai asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocate de Ministerul Justitiei pe care a respins-o intrucat acesta are competenta elaborarii unor eventuale proiecte de buget si de rectificare bugetara in calitatea sa de ordonator de credite.
Analizand exceptia invocata de paratul Ministerul Economiei si Finantelor privind lipsa calitatii procesuale pasive instanta admis-o intrucat intre acesta si reclamanti nu exista nici un fel de raporturi juridice. Neavand calitatea de angajator nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate.
In ceea ce priveste fondul cauzei Tribunalul a retinut urmatoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretense prin actiune il constituie dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si din Legea 188 / 1999, modificata care in forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici din Legea 161 / 2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea 188 / 1999 si care prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut si data aplicarii acestora, respectiv 01.01.2004.
Prin urmare instanta considera ca sporurile cerute prin actiune sunt intemeiate intrucat legiuitorul le-a prevazut expres in lege din acel moment, nefiind lasate la aprecierea ordonatorilor de credite si urmand a fi aplicate direct in baza legii.
In ceea ce priveste efectul suspendari sporurilor prin ordonantele succesive emise in perioada 2004 - 2006 instanta constata ca dreptul in sine nu a fost abrogat, reintrand in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24 / 2000 privind tehnica legislativa.
Lipsa prevederii acestor sporuri prin OG6 / 2007 privind salarizarea functionarului public pentru anul 2007 nu poate conduce automat la concluzia ca aceste sporuri nu mai sunt datorate sau ca ele au fost abrogate intrucat dispozitiile unei ordonante nu pot inlatura o prevedere a legii in vigoare, abrogarea putand fi realizata doar printr-un act normativ cel putin de acelasi nivel.
Avand insa in vedere ca legislatia in vigoare cu privire la salarizarea functionarilor publici, nu reglementeaza nivelul cuantumului acestor drepturi si cum acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar, in lipsa unei prevederi legale exprese precum si cererea reclamantilor prin care si-au restrans actiunea renuntand la cunatificarea drepturilor solicitate, instanta, in temeiul disp. art. 18 din Legea 554 / 2004 a admis actiunea astfel cum a fost restransa, urmand a obliga paratele Ministerul Justitiei, Curtea de Apel G, Tribunalul B sa plateasca reclamantilor drepturile banesti prevazute de lege, reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare incepand cu data de 01.01.2004 si pana la data pronuntarii sentintei, respectiv data incetarii raporturilor de serviciu pentru cei plecati din institutie, insa nu si pe viitor intrucat creanta nu indeplineste cele 3 conditii: certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta putand fi influentata de modificarile legislative ulterioare sau de raporturile de serviciu dintre parti.
Totodata a fost admisă si cererea privind reactualizarea acestei sume cu indicele de inflatie la data platii efective conform disp. art. 1082 cod civil.
Împotriva sentinței nr.401/2008 a Tribunalului Brăila în termen legal au declarat recurs pârâtele Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI se arată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr.188/1999, Legea nr.161/2003, Legea nr.92/2004, nr.OG2/2006.
Astfel, dispozițiile art.29 alin.1 lit.c și d, devenit ulterior art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată au fost suspendate succesiv, astfel încât funcționarii publici nu au beneficiat de aceste sporuri, astfel încât neexistând cadrul legal pentru acordarea lor, pârâta nu a încălcat actele normative referitoare la suspendare.
Ulterior datei de 01.01.2007 drepturile bănești solicitate nu au fost prevăzute în legea de salarizare a funcționarilor publici.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Justiției și Libertăților se arată că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Astfel, potrivit art.10 lit.n din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/22.09.2005 publicat în Monitorul Oficial nr.958/28.10.2005, " Președintele curții de apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activității curții, precum și atribuții de coordonare și control privind administrarea curții de apel și a instanțelor din circumscripție, după cum urmează.
n) numește personalul auxiliar de specialitate și personalul din departamentul economic-financiar și administrativ al curții de apel și al instanțelor din circumscripția acesteia, aprobă transferul, delegarea, detașarea și dispune promovarea și aplicarea sancțiunilor disciplinare pentru aceste categorii de personal, în condițiile legii".
Totodată, potrivit art.44 din Legea nr.304/2004, cu modificările ulterioare, Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite".
Salarizarea reclamanților din cauza de față, a fost stabilită prin decizie a președintelui Curții de apel potrivit nr.OG6/2007.
În acest sens art.31 din același act normativ situat în capitolul 3, Litigii, se prevede, " (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarului public.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de autoritate ori instituție publică sau, după caz, cu avizul reprezentanților funcționarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.1 persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii".
Având în vedere că reclamanții sunt încadrați la Tribunalul Brăila, instituție cu personalitate juridică și al cărui președinte este ordonator terțiar de credite potrivit art.44 din Legea nr.304/2007, ordonatorul de credite care le stabilește salariile și care soluționează contestațiile în cazul în care aceștia își manifestă o nemulțumire în acest sens este Curtea de APEL GALAȚI.
Ministerul Justiției, potrivit nr.HG83/2005 de organizare și funcționare a acestuia, nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului din departamentele economice-financiare și administrative ale instanțelor judecătorești, astfel încât nu se poate reține în sarcina acestuia vreo culpă în ce privește stabilirea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Singurele motive pe care le reține tribunalul în motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției au în vedere faptul că acesta are "competența elaborării unor eventuale proiecte de buget și de rectificare bugetară în calitatea sa de ordonator de credite".
Ministerul Justiției nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții care funcționează la instanțe și a căror numire se face de către președintele instanței. Or, calitatea de ordonator de credite nu este echivalentă cu aceea de angajator. În același timp, instanța trebuia să observe că nestabilirea unor criterii de determinare a cuantumului drepturilor salariale solicitate nu este imputabilă Ministerului Justiției.
Din analiza dispozițiilor Legii nr.188/1999, rezultă că atribuții în ceea ce privește elaborarea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici revin Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.22 din Legea nr.188/1999:
"(1) Agenția Națională a Funcționarilor Publici are următoarele atribuții:
(.)
elaborează și avizează proiecte de acte normative privind funcția publică și funcționarii publici;
monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice;
elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităților și instituțiilor publice, privind funcțiile publice, precum și instrucțiuni privind aplicarea unitară legislației în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici;
elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici;
stabilește criteriile pentru evaluarea activității funcționarilor publici -".
Pe de altă parte, față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată și văzând totodată perioada pe care se întind pretențiile, instanța trebuia să verifice incidența excepției prescripției dreptului material la acțiune față de dispozițiile art.18 și celelalte din Decretul nr.167/1958. Potrivit art.18 anterior menționat "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris".
Pe fondul cauzei hotărârea instanței este criticabilă sub următoarele aspecte:
Cu privire la temeiul legal al pretențiilor reclamanților, instanța admite faptul că cele două sporuri în discuție au fost suspendate succesiv prin dispozițiile art.44 din OUG nr.92/2004 și ale art.48 din OG 2/2006, însă susține că niciunul din aceste acte nu face vrei referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendare. De asemenea, admite faptul că acestea nu sunt determinate prin dispoziții legale.
Referitor la această situație, se pune problema aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 din legea nr.188/1999 republicată, la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici, astfel că Statutul acestora reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei, drepturile și obligațiile acestora, context în care se definește doar structura salariului, fără să se stabilească în mod concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, astfel că procentul de 25% pe care l-au solicitat intimații reclamanți este arbitrar și fără susținere legală.
De altfel, instanța de fond nici nu se pronunță în privința procentului și obligă numai la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare fără analiza și posibilitatea realizării acestor drepturi care nu sunt prevăzute și deci nu sunt determinate în actul normativ de stabilire a drepturilor salariale. Oricum, împrejurarea că intimații reclamanți au renunțat la procentele indicate în cuprinsul acțiunii nu justifică soluția instanței de fond care obligă la plata unor "drepturi bănești" imposibil de determinat. De altfel, chiar Tribunalul reține în hotărâre că renunțarea intimaților-reclamanți la cuantificarea sumelor ce datorează lipsei temeiului legal care să cuantifice drepturile solicitate. Tot instanța apreciază mai departe în considerente, în mod contradictoriu, că "sporurile cerute prin acțiune sunt întemeiate întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și urmând a fi aplicate direct în baza legii".
Totodată, amintește jurisprudența Curții Constituționale, în motivarea deciziilor pronunțate cu privire la prima de concediu ( nr.214/2005, 37/2005, 148/2005, 37/2005) unde s-a statuat în esență că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă".
Aceeași situație juridică și faptică se regăsește și în acest caz, în care aceste drepturi salariale suplimentare - suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - nu constituie drepturi constituționale fundamentale, și ca atare legiuitorul este îndreptățit să le modifice, să le abroge sau să le stabilească perioada de acordare.
A admite posibilitatea valorificării acestor drepturi suplimentare ce au fost legal suspendate, în aceste condiții, înseamnă a lipsit de utilitate și a nega definirea teoretică a instituției suspendării.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Justiției și Libertăților cu motivarea pertinentă că aceasta are calitatea de ordonator de credite în raport cu reclamanții.
În ceea ce privește fondul, în mod corect acțiunea a fost admisă.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse în temeiul art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.401//10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IRE VO CABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VD/24.03.2009
Tehno ZE/24.03.2009
ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ,
Recursul autorității pârâte ar trebui admis, apreciind ca fiind nelegala soluția pronuntată de prima instanță pentru următoarele considerente:
Printr-o incorectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și o injustă apreciere a legii, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală a cărei reformare se impune.
Tribunalul a reținut în mod injust că reclamanții ar fi îndreptățiți la plata sporurilor salariate solicitate interpretând greșit legea.
Potrivit art. 29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii au dreptul, printre altele, la suplimentul postului (lit. c) și la suplimentul gradului (lit.d).
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 cu modificările ulterioare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 menționează în art. XII că ea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 58/1 și ale art. 60/1 lit. b care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr. 6/2007 prevedea la art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. La data pronunțării sentinței tribunalului însă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a depus un proiect de act normativ în această privință, care să constituie temeiul acordării acestor sporuri salariale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, atribuțiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să la înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În speță nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privința primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază în prezenta opinie separată că în temeiul art. 312 alin. 2 proc.civ. recursul declarat în cauză trebuie admis cu consecința modificării în tot a sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Judecător,
Dr.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Ioan Apostu
