Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 28/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 28/R-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, A, A, G, C, C, împotriva sentinței nr.1140 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ și chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, recurenții- reclamanți prin avocat G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata- pârâtă V prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimații- reclamanți și intimatul- chemat în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea intimatului- chemat în garanție prin care se solicită comunicarea unei copii de pe motivele de recurs în vederea formulării apărării.
Curtea respinge cererea formulată și intimatul- chemat în garanție și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Av.Gh. având cuvântul pentru recurenții- reclamanți, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că reclamanții sunt toți funcționari publici, astfel că potrivit art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, aceștia au dreptul la sporurile privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sporuri care au fost însă suspendate prin acte normative succesive. Suspendarea exercițiului dreptului operează însă numai pentru cazuri expres și limitativ prevăzute de textul art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, care nu se regăsesc în cauză. Cuantumul de 25% al celor două sporuri, poate fi aplicat prin analogie cu funcționarii publici din domeniul auditului intern și controlului financiar preventiv, pentru care sunt prevăzute aceste cuantumuri în Legea nr.119/1999.
În cazul în care instanța de fond nu era de acord cu cuantumul celor două sporuri ar fi trebuit să facă aplicarea Regulamentului de acordare a sporurilor la salariile de bază, pe care îl depune în copie la dosar și în nici un caz nu ar fi trebuit să respingă acțiunea.
Depune de asemenea, o serie de hotărâri judecătorești, ca practică judiciară.
Av. având cuvântul pentru intimata- pârâtă V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că dispozițiile legale nu reglementează cuantumul celor două sporuri și nici nu se pot acorda prin similitudine cu cele prevăzute de legile speciale care reglementează salarizarea din domeniul auditului intern și controlului financiar preventiv. Mai mult, sporurile de 25% nu pot fi acordate tuturor funcționarilor publici la mod unitar și egal, acestea se acordă în funcție de performanțele fiecăruia.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.1140 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții:, -, G, G, C, C, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 29 mai 2008, reclamanții, -, G, G, C, C, au solicitat obligarea AUTORITĂȚII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ V () la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sub motiv că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei și potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, aceștia au dreptul la suplimentele arătate în procent de 25% fiecare și că, potrivit art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, că suspendarea plății acestor drepturi este contrară textelor arătate, iar limitarea drepturilor este lovită de nulitate.
Tribunalul a mai constatat că pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece drepturile solicitate de reclamanți au fost suspendate pe perioada 2004-2006, iar începând cu 01.01.2007, OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu mai face referire la suplimentul postului și la cel al treptei de salarizare.
De asemenea,tribunalula mai constatat că pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice, pentru ca acesta, în calitate de ordonator principal de credite, să garanteze plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că cererea reclamanților este nefondată, deoarece art.31 din Legea nr.188/1999, republicată în anul 2007, prevede suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ca elemente ce alcătuiesc salariul; că potrivit art.29 alin.3 din aceeași lege, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici; și că, până în prezent, în lipsa acestei legi, salarizarea funcționarilor publici a fost făcută în temeiul Ordonanței de Guvern emisă anual, respectiv OUG nr.92/2004, pentru anul 2005, OUG nr.2/2006, pentru anul 2006 și OG nr.6/2007, pentru anul 2007, acte normative în care au fost enumerate sporurile acordate funcționarilor publici, dar cele două suplimente solicitate de reclamanți nu au fost prevăzute în aceste acte normative, iar în art.31 din Legea nr.188/1999 nu a prevăzut cuantumul acestora.
Tribunalul nu a putut reține ca fiind legală și temeinică aplicarea procentului de 25% pentru sporurile pretinse de reclamanți, prin analogie cu procentul de 25%, acordat altor categorii de funcționari publici prin art.9 pct.7 din Legea nr.119/1999, republicată și art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002, primul text referindu-se la sporul pentru complexitatea muncii de până la 25% acordat prin decizia internă a conducătorului entității publice, persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu, iar potrivit celui de-al doilea text, sporul pentru complexitatea muncii de 25% se acordă auditorilor interni. În concluzie, tribunalul a decis că nici una din regulile arătate mai sus nu poate fi aplicată prin similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare.
La 21 noiembrie 2008, reclamanții, -, G, G, C, C, au declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că soluția instanței de fond este nelegală întrucât suspendarea aplicării dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, prin legi succesive, a încetat la 31 decembrie 2006, astfel că funcționarii publici pot solicita plata drepturilor salariale reprezentând sporurile arătate mai sus, iar acordarea prin analogie a sporului de 25% din salariul de bază aplicat altor categorii de funcționari publici nu este exagerată.
În drept, recurenții au invocat textul art.3 Cod civilă, potrivit căruia, susțin recurenții, judecătorul nu poate refuza să judece sub cuvânt că legea nu ar prevede sau că ea este întunecată ori neîndestulătoare.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile recurenților, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. Curtea constată că singurul motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea a fost lipsa textului de lege care să prevadă cuantumul sporurilor solicitate de reclamanți.
Rațiunea tribunalului, care a respins acțiunea pentru motivul arătat mai sus, este justă.
În adevăr,în drept, potrivit art.31 lit.c din Legea nr.188/1999,funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului; și lit.d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așa cum se observă, textul este incomplet, întrucât nu prevede cuantumul acestor suplimente.
În lipsa regulii legale privind cuantumul suplimentelor la salariu, instanțele de judecată nu pot obliga instituțiile publice în cadrul cărora își desfășoară activitatea funcționarii publici, la plata acestora pentru că, potrivit art.4 Cod civil,judecătorilor le este interzis să dispună pe cale de dispoziții generale și reglementarea asupra cauzelor ce sunt supuse.
Așa fiind, din acest text rezultă expres interdicția pentru judecător de a se substitui legiuitorului reglementând relațiile sociale, indiferent de natura lor.
În adevăr, în cazul în care instanța ar stabili că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale reprezentând suplimentele solicitate de aceștia în cuantum de 25% sau într-un alt procent, ea s-ar substitui legiuitorului deși textul de mai sus interzice o astfel de putere.
De altfel, un astfel de comportament al judecătorului ar încălca și principiul separației puterilor în stat prevăzut de art.1 alin.4 din Constituție.
2. Nu poate fi reținută critica recurenților potrivit căreia judecătorii ar refuza să judece acest litigiu dacă ar respinge acțiunea pe motiv că legea nu prevede cuantumul suplimentelor.
În realitate, această critică este greșită deoarece judecătorul a respins acțiunea pentru că pretenția reclamanților este nefondată, dreptul subiectiv prevăzut de lege fiind afirmat doar de principiu, fără să îi fie precizat cuantumul lui, și nu pentru că legea ar fi neclară.
În concluzie, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, G, A, A, G, C, C, împotriva sentinței nr.1140 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ și chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
.
Grefier,
03.02.209
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
