Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 280/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 280/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Lorența
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 89/CA din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 11.08.2008, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Direcția Fiscală B solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să aloce, să calculeze și să plătească către reclamantă drepturile bănești reprezentând " indemnizație de dispozitiv " în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2005 până la 25.07.2007, data încetării raporturilor de serviciu, obligarea pârâtei la plata sumei actualizate cu rata inflației, să consemneze în carnetul de muncă al reclamantei această indemnizație de dispozitiv ca și dreptul salarial, fără cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarul nr- a Tribunalului Brașov în care instanța a pronunțat sentința civilă nr. 89/CA/28.01.2009, prin care s- admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 14 noiembrie 2005.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B, și în consecință;
A fost obligată intimata să aloce, calculeze și plătească către reclamantă drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 14 noiembrie 2005 și până la data de 14 septembrie 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective. A fost obligată pârâta să consemneze în carnetul de muncă al reclamantei a drepturilor acordate, respingându-se restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Fiscale,începând cu data de 01.01.2005 potrivit cărții de muncă,iar pe perioada 14.09.2006 -25.07.2007 a beneficiat de concediu fără plată (filele 8- 11 din dosar).
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr.138/1999, iar prin Ordinul nr. 496/28 iulie 2003 emis de la pct. 31.1 se arată că: " prin personalul civil în sensul prezentului Ordin, se înțelege, funcționari publici și personalul contractual din ". Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( legea nr. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiară doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
Prin art. 13 din Legea nr. 138/1999 se prevede că indemnizația de dispozitiv este de 25 % din salariul de bază și se acordă lunar.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că angajaților civili din beneficiară de toate drepturile salariale stabilite prin Legea nr.138/1999 iar angajații din domeniul administrației publice în speță, reclamanta - beneficiază doar de indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază.
Instanța a reținut totodată că prin prevederile legale menționate nu se face distincție între categoriile de personal care funcționează în cadrul administrației publice ori între diferitele instituții ale administrației publice
Având în vedere aceste considerente instanța a admis acțiunea în parte ca fiind întemeiate sub aspectul indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază actualizate cu rata inflației, începând cu data de 14.11.2005 și până la data de 14.09.2006, data rămânerii în concediu fără plată.
În ce privește acordarea acestor drepturi pentru perioada 01.01.2005-14.11.2005 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958 care s-a împlinit la data de 14.11.2005 față de momentul promovării acțiunii la data de 14.11.2008.
Față de aceste considerente a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrise drepturile solicitate de reclamantă anterioare datei de 14 noiembrie 2005.
Relativ la pretenția reclamantei de acordare a drepturilor pentru perioada cât s-a aflat în concediu fără plată instanța a respins această pretenție ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit prevederilor legale precizate această indemnizație se acordă personalului civil aflat în activitate în domeniul administrației publice locale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B, criticând-o pentru nelegalitate de netemeinice, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, iar în consecință respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Sentința Tribunalului Brașov este nelegală deoarece a acordat reclamantei indemnizație de dispozitiv în baza prevederilor Legii nr. 138/1999 coroborat cu prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, susținând că aceste prevederi legale nu se pot aplica funcționarilor publici din administrația publică.
O altă critică adusă sentinței atacate, are ca temei de drept prevederile Legii nr. 50/2002 privind finanțele publice, potrivit căruia nu se pot face cheltuieli cu altă destinație decât cele cuprinse expres în lege și că în lipsa unor prevederi legale, a sumelor care nefiind cuprinse în buget, ele nu pot fi plătite de pârâtă, neexistând o bază legală.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă dispozițiile Legii 138/1999 ale Ordinului MAI nr. 496/2003.
În cauză, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă nr. 89/CA/28.02.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs, constată recursul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Din verificările întregului probatoriu de la dosar, raportat la prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999 și la prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, art.9 pct.2 și 3 din acest ordin, se constată că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Referitor la criticile formulate de pârâta Direcția Fiscală B prin recursul declarat în cauză, instanța constată că niciuna din cele două critici nu sunt întemeiate și legale, deoarece:
În cauză reclamanta a avut calitate de funcționar public pe perioada pentru care instanța a obligat pârâta să-i calculeze, să-i plătească drepturile bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv.
În esență se constată că prevederile Legii 138/1999 și ale ordinului MAI nr. 496/2003 sunt aplicabile în speță, aspect corect soluționat de instanța de fond prin sentința dată.
Ca atare, prima critică din recurs, se va înlătura ca neîntemeiată și nelegală.
Referitor la cea de-a doua critică de recurs în sensul că nu pot fi efectuate plăți de pârâtă, privind aceste drepturi bănești, pentru motivul că sumele necesare, nu au fost prevăzute, cuprinse în bugetul local, invocând prevederile legii nr.500/2002, instanța de recurs, apreciază că atâta timp cât dreptul reclamantei este un drept legal, justificat, nu se poate reține faptul că nu i se pot plăți drepturile bănești pentru motivul că nu au fost cuprinse în buget, deoarece aceste sume trebuie efectiv achitate, iar bugetul poate fi rectificat, suplimentat.
Ca atare și această critică de recurs, se va înlătura ca neîntemeiată și nelegală.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de recurs constată că recursul este nefondat, iar în cauză nefiind incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sens în care în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală B, împotriva sentinței civile 89/CA/28.01.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.04.2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./16.04.2009
Dact./22.04.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
