Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 280/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.280
Ședința publică din 25 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1415/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții DIRECTORUL PENITENCIARULUI D E MAXIMĂ SIGURANȚĂ A și PENITENCIARUL D E MAXIMĂ SIGURANȚĂ A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise din partea reclamantului.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 18 februarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 25.02.2010, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 3 iulie 2009 reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pe pârâții Directorul PENITENCIARULUI D E Maximă Siguranță A și Penitenciarul cu Regim de maximă Siguranță A, solicitând să se constate tardivitatea emiterii Dispoziției de imputate nr. B 33373/27.05.2009; anularea dispoziției arătate și a măsurilor dispuse prin aceasta; repunerea lui în situația anterioară emiterii dispoziției, cu obligarea pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță la restituirea sumelor de bani reținute în baza ei; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1415/12.10.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arad a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul împotriva pârâților Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A și Directorul PENITENCIARULUI D E Maximă Siguranță pentru constatarea tardivității emiterii și anularea Dispoziției de imputare nr. B 33373/27 mai 2009, repunerea în situația anterioară și restituirea sumelor reținute
În ce privește tardivitatea emiterii de către directorul PRMS Aad ispoziție de imputare nr. B 3374/27.05.2009, susținerile reclamantului sunt neîntemeiate întrucât, termenul prevăzut de art. 76 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare, contrar susținerilor reclamantului, nu a început să curgă de la data de 24.04.2009, când a fost emisă Decizia nr. 32/24.04.2009, ci de la data de 11.05.2009 când a fost finalizată cercetarea administrativă și încheiat procesul verbal de către comisia numită în acest scop, prin Decizia zilnică nr. 80/27.04.2009.
Instanța a apreciat că operațiunea de constatare a pagubei presupune stabilirea cu certitudine a prejudiciului. Tocmai de aceea conducerea PRMS a dispus efectuarea cercetării administrative - procedură prealabilă absolut necesară în vederea emiterii dispoziției - de către cadre de specialitate din penitenciar, pentru stabilirea cu exactitate a pagubei, deoarece prin Decizia nr. 32/24.04.2009, la care se raportează reclamantul atunci când invocă tardivitatea emiterii decizie de imputare, a fost stabilită numai vinovăția lui și aplicată sancțiunea disciplinară a trecerii într-o funcție inferioară pentru abaterile săvârșite, conform art. 68 alin. 1. combinat cu art. 69 lit. a din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește fondul dispoziției, instanța a constatat că la baza emiterii ei au stat Decizia nr. 32/24.04.2009, în ce privește stabilirea vinovăției reclamantului și procesul verbal de cercetare administrativă nr. B 31040/11.05.2009, în ce privește stabilirea prejudiciului produs pârâtului PRMS, din care rezultă că paguba adusă de el pârâtului este de 800 lei, ca urmare a faptului că în calitate de conducător auto, în misiunile de transport al persoanelor private de libertate, din datele de 8, 18, 22 septembrie 2008, la întoarcerea de la Penitenciarelor C și T S, pe baza celor 8 BCF-uri pe care le-a ridicat, a declarat false alimentări cu carburant, la stația, jud. C-S, a autospecialei pe care o conducea, prezentând spre justificare ca dovadă pentru aceste operațiuni bonuri nefiscale care nu cuprindeau data și ora alimentării, iar raportat la orele de alimentare, timp și distanțe kilometrice, rezultă că alimentările nu au avut loc. În acest mod reclamantul a încălcat dispozițiile nr. 1541/C/2006, anexa 6 pct. 7, în sensul că nu a înscris imediat în foile de parcurs, după fiecare alimentare cu combustibil, datele necesare cerute de imprimat.
Având în vedere că, față de constatările din decizie și procesul verbal de cercetare administrativă, reclamantul nu a adus alte probe prin care să dovedească contrariul, instanța a respins acțiunea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, privind constatarea tardivității emiterii și anularea dispoziției contestate, cu repunerea lui în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea pârâtului să-i restituie sumele de bani reținute.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul - solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței civile nr.1415/12.10.2009 pronunțata de Tribunalul Arad,Secția Contencios Administrativ și Fiscal și Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în temeiul art. 312 alin.1,2 Cod procedură civilă iar pe fond solicită admiterea acțiunii în contencios administrativ și,pe cale de consecința constatarea tardivității emiterii Dispoziției Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranța A de imputare nr. B 33373/27.05.2009, în temeiul art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 modificată și completată; anularea Dispoziției Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranța A de imputare nr. B 33373/27.05.2009 și a măsurii dispuse prin aceasta-imputarea sumei de 800 lei reținută în sarcina reclamantului, în temeiul art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 modificată și completată; repunerea părților în situația anterioară emiterii Dispoziției de imputare nr. /27.05.2009 de către Directorul Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranța A, cu obligarea pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranța A la restituirea sumelor de bani reținute reclamantului în baza dispoziției atacate, în temeiul art. 18 din Legea nr.- modificată și completată.
În motivare se arată că, prin Sentința civila nr.1415/2009 Tribunalul Arad, Secția Contencios Administrativ și Fiscal și Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea în contenciosul administrativ prin care a solicitat anularea Dispoziției Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranța A de imputare nr. B 33373/27.05.2009 și repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei dispoziții.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a apreciat că excepția tardivității emiterii Dispoziției Directorului Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranța A de imputare nr. B 33373/27.05.20009 este nefondată prin raportare la dispozițiile art.68 alin. 1 coroborat cu art.69 lit. a) din Legea nr.293/2004 modificată și completată.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 70 alin.1 lit. a) și alin.2 din Legea nr.293/2004 modificată și completată și momentul de la care a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut în aceste texte de lege pentru emiterea dispoziției de imputare.
In mod greșit instanța de fond a apreciat că termenul prevăzut de art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 a început să curgă de la data de 11.05.2009,data când a fost finalizată cercetarea disciplinară a recurentului și a fost încheiat Procesul verbal de către comisia numită în acest scop, prin Decizia nr.80/27.04.2009.
A fost cercetat disciplinar ca urmare a notei de sesizare adresată Comisiei de disciplină a funcționarilor publici cu statut special din cadrul Penitenciarului Arad înregistrata sub nr. / din 16.02.2009, cercetarea disciplinară fiind finalizată prin emiterea Deciziei nr. 32/24.04.2009 a Directorului Penitenciarului Arad. Fapta pentru care a fost cercetat disciplinar este aceeași cu fapta care a avut ca și urmare emiterea Dispoziției de imputare. Din cuprinsul Deciziei nr.32/24.04.2009 a Directorului Penitenciarului Arad, prin care mi s-a aplicat sancțiunea disciplinara, rezultă ca sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzuta de art. 60 alin.1 coroborat cu art. 61 lit. g) din Legea nr. 293/2004 modificată și completată.
Potrivit art. 61 lit. g) din lege "Sunt abateri disciplinare următoarele fapte (lit. g) g) producerea de pagube materiale unității din care face parte sau patrimoniului Administrației Naționale a Penitenciarelor"
Pornind de la obiectul cercetării disciplinare-fapta cauzatoare de pagube unității, și coroborându-l cu dispozițiile art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004, rezultă că legalitatea emiterii Dispoziției de imputare nr. B 33373/27.05.2009 sub aspectul respectării termenului imperativ de 30 de zile, trebuia a fi analizată prin raportare la data la care Comisia de disciplina din cadrul Penitenciarul Arada fost sesizată și nicidecum prin raportare la data la care a fost emis Procesul verbal de cercetare administrativă nr. B 31040 prin care a fost constatată paguba, respectiv 11.05.2009, așa cum se susține de către instanța de fond.
Finalizarea cercetării disciplinare a avut loc la data de 24.04.2009, odată cu emiterea Deciziei nr.32/24.04.2009 a Directorului Penitenciarului Arad prin care i s-a aplicat o sancțiune disciplinară și în care se face referire la dispozițiile art. 61 lit. g) din Legea nr.293/2004 modificată și completată. Chiar dacă s-ar raporta la data la care a fost emisă decizia de aplicarea a sancțiunii disciplinare, emiterea Dispoziției de imputare nr. B 33373/27.05.2009 a fost realizată cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 modificată și completată întrucât Decizia nr. 32 /24.04.2009 a fost emisă la data de 24.05.2009, iar Dispoziția de imputare a fost emisă la data de 27.05.2009.
Cu toate acestea și omițând să analizeze că obiectul cercetării disciplinare l-a reprezentat aceeași faptă prin care se susține ca ar fi cauzat pagube unității, instanța de fond a apreciat în mod greșit ca termenul de 30 de zile prevăzut de art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 a început să curgă de la data de 11.05.2009, data la care a fost finalizată cercetarea administrativă.
Termenul prevăzut de art. 70 alin.2 din Lege nr.293/2009 este un termen de decădere în care directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau directorii unităților penitenciare sunt obligați să emită dispoziția de imputare.
Având în vedere aceste argumente, apreciază că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 pentru emiterea dispoziției de imputare a început să curgă cel mai târziu de la data de 24.04.2009, data la care a fost finalizată cercetarea sa disciplinară și a fost emisă Decizia nr.32/24.04.2004 a Directorului Penitenciarului Arad și s-a împlinit la data de 24.05.2009.
Atât timp cât Dispoziția de imputare nr. B 33373/27.05.2009 a fost emisă la data de 27.05.2009, este evident că a fost emisă tardiv, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 70 alin.2 din Legea nr.293/2004 modificată și completată și se impunea ca excepția tardivității invocata prin acțiunea introductiva de instanța trebuia admisă ca atare.
Al doilea motiv de recurs ar fi acela că, instanța de fond nu a analizat incidența în speța dedusă judecații a dispozițiilor cuprinse în Anexa nr.12 și în Anexa nr. 38 din Ordinul Ministrului Justiției nr.1541/C/21.06.2006 și nu motivat respingerea apărărilor invocate în acțiunea introductivă de instanță cu privire la fondul dispoziției de imputare, încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin.5 și cele ale art.261 alin.1 pct.5 Cod proc. Civilă.
Conform dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde (pct.5) motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor.
Instanța de fond nu a motivat în niciun fel motivele pentru care a înlăturat apărările reclamantului descrise în acțiunea introductivă de instanță, privind incidența în speța dedusă judecații a dispozițiilor Anexei nr.12 și ale Anexei nr.38 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1541 /C/21.06.2006
Cu toate ca in Decizia nr.32/24.04.2009 prin care mi s-a aplicat o sancțiune disciplinara se retine ca am ridicat 8 (opt) F - uri (bonuri valorice de consum carburanți ), menționate în fila 4 cu elementele de identificare, a căror valoare nominala este de 50 lei/bon, prin Dispoziția de imputare mi-a fost imputată suma de 800 lei, adică contravaloarea a 16 F- uri.
Din cuprinsul Anexei nr.12 la nr. 1541/C/2006 rezultă că certificarea tuturor operațiunilor efectuate cu și în baza bonurilor valorice este realizata de către contabilul sectorului auto, numit prin decizie pe unitate.
Așa cum a arătat și în fața Comisiei de disciplină, a completat toate rubricile foilor de parcurs în cazul deplasărilor în afara județului A, a predat foile de parcurs însoțite de toate documentele justificative contabilului sectorului auto. Acesta nu i-a returnat niciodată documentele pe motiv ca nu sunt bine întocmite sau că lipsesc elemente de identificare de pe ele.Nu s-a făcut nicio referire la lipsa unor elemente de pe bonurile de casă atașate foilor de parcurs, iar completarea acestora nu îi revine.
Decizia de aplicarea a unei sancțiuni disciplinare care sta la baza emiterii dispoziției de imputare este contradictorie și în privința consumului maxim de combustibil pe perioada de iarna. Consumul poate fi influențat de numeroși factori: condițiile de trafic. Condițiile meteo, încărcătura, maniera de șofat a conducătorului auto. De altfel,chiar în Anexa nr.38 din nr. 1541/C/2006 sunt stabilite mai multe criterii și modalități de calcul după care se realizează determinarea normei de consum carburanți.
Prevederile Anexei nr.38 au fost ignorate de către membrii Comisiei de disciplina și ulterior de Directorul Penitenciarului Arad la momentul emiterii dispoziției de imputare și nu au fost analizate de instanța de fond.
Examinând recursul de față, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 Cod proc civ, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul-recurent a solicitat pronuntarea unei hotărâri prin care să se constate tardivitatea emiterii Dispoziției de imputate nr. B 33373/27.05.2009 și să se dispună anularea dispoziției arătate și a măsurilor dispuse prin aceasta, precum și repunerea lui în situația anterioară emiterii dispoziției, cu obligarea pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță la restituirea sumelor de bani reținute în baza ei.
Curtea constată că la data de 03.06. 2009 i-a fost comunicată reclamantului-recurent Dispoziția Directorului Penitenciarului cu Regim de maximă Siguranță nr. B 33373/27.05.2009 prin care i-a fost imputată suma de 800 lei reprezentând paguba produsă prin nedeclararea, conform realități, a consumului de motorină aferent mijlocului de transport pe timpul efectuării misiunilor operative.
Reclamantul apreciază dispoziția de imputare ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 70 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, modificată și completată și cu ignorarea dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 12 și Anexa 38 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1541/C din 21.06.2006. Susține că a fost cercetat disciplinar urmare notei de sesizare adresată Comisiei de disciplină a funcționarilor publici înregistrată sub nr. B 1999/ din 16.02.2009, cercetarea disciplinară fiind finalizată prin emiterea Deciziei nr. 32/24.04.2009 a Directorului Penitenciarului Arad, iar abaterea este aceeași pentru care s-a emis dispoziția contestată. Fapta, care a avut ca rezultat paguba produsă unității a fost semnalată Comisiei de disciplină la data de 16.02.2009 și chiar dacă se ia în considerare momentul finalizării cercetării disciplinare, 24.04.2009, emiterea Deciziei de imputare nr. B 33373/27.05.2009 s-a realizat cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 70 alin. 2 din Legea nr. 293/2004.
Curtea constată că motivele invocate de reclamantul-recurent în sensul că administrația nu a emis decizia de imputare în termenul legal nu sunt întemeiate.
In acest sens amintim dispozițiile art. 76 din Legea nr.293/2004 care reglementează răspunderea patrimoniala a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, articol in care se învederează ca aceasta răspundere se angajează în următoarele situații:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție în patrimoniul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităților din subordinea acesteia;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.
Curtea constată că în alineatul 2 al aceluiași articol se arată că repararea pagubelor aduse Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților de penitenciare în situațiile prevăzute mai sus, în alineatul 1 se dispune prin emiterea de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor ori de către directorii unităților de penitenciare a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiției și libertăților cetățenești. Curtea constată însă că dreptul de a emite dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
În cauza de față termenul prevăzut de art. 76 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare, contrar susținerilor reclamantului, nu a început să curgă de la data de 24.04.2009, când a fost emisă Decizia nr. 32/24.04.2009, ci de la data de 11.05.2009 când a fost finalizată cercetarea administrativă și încheiat procesul verbal de către comisia numită în acest scop, prin Decizia zilnică nr. 80/27.04.2009.
Curtea constată că prin Decizia nr. 32/24.04.2009, la care se raportează reclamantul atunci când invocă tardivitatea emiterii decizie de imputare, a fost stabilită numai vinovăția lui și aplicată sancțiunea disciplinară a trecerii într-o funcție inferioară pentru abaterile săvârșite, conform art. 68 alin. 1. combinat cu art. 69 lit. a din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.
In privința fondului cauzei dedusa judecații, Curtea constată că decizia ce face obiectul prezentului litigiu și a cărei anulare se solicită a fost emisă ca urmare a mențiunilor reținute in Decizia nr. 32/24.04.2009, în ce privește stabilirea vinovăției reclamantului și procesul verbal de cercetare administrativă nr. B 31040/11.05.2009, prin care se stabilit ca prejudiciul produs de către recurent intimatului PRMS, este în cuantum de 800 lei. In acest din urma document sunt prezentate în mod detaliat toate alimentările cu combustibil efectuate de către reclamantul-recurent, cu indicarea locației, datei și orei efectuării acestora, distanța dintre orașele vizate de transporturile efectuate și neconcordantele sesizate de către comisia de cercetare administrativă( filele32-35).
Curtea constată că în același procesul-verbal mai sus menționat s-a motivat și modul de cuantificare al prejudiciului reținut a fi plătit de către recurentul-reclamant.
In ceea ce privește susținerile recurentului ca instanță de fond a analizat cererea dedusă judecații prin raportare doar la susținerile pârâtului, Curtea constată că prima instanța a pronunțat soluția prin raportare directa la actele în baza cărora a fost emisă decizia de imputare a cărei anulare se solicită, la dosarul de fond existând depus întreg dosarul administrativ avut în vedere de pârâtul-intimat în adoptarea documentelor ce fac obiectul prezentului litigiu.
Curtea constată că prima instanță în considerentele sentinței pronunțate a analizat dispozițiile legale invocate de către reclamantul-recurent din cuprinsul nr.1541/C/2006, reținând în motivare că reclamantul a încălcat dispozițiile din anexa 6 pct. 7 din actul normativ menționat, în sensul că nu a înscris imediat în foile de parcurs, după fiecare alimentare cu combustibil, toate datele necesare cerute de imprimat, cu excepția seriilor bonurilor valorice anterior plecării în cursă, împreună cu data și cantitatea alimentată, omițând însă celelalte mențiuni imperative, prevăzute de legiuitor. Prin urmare, menționăm că în acord cu dispozițiile pct.7 din anexa 36 din nr.1541/C/2006, "după efectuarea alimentarii, fiecare conducător de autovehicul are obligația să înscrie în foaia de parcurs la rubricile prevăzute, data, valoarea, cantitatea de carburant introdusa și seriile și numerele bonurilor folosite și va semna pentru confirmare în coloana destinată acestui scop, fiind răspunzător de folosirea legală a bonurilor care i-au fost distribuite".
In ceea ce privește cuantumul prejudiciului, Curtea constată că în procesul-verbal încheiat la data de 11.05.2009 s-a făcut mențiunea ca la fiecare cursă precizată în documentul menționat există o valoare de 200 lei(ce reprezintă contravaloarea a 4 BCF-uri, întrucât 1 BCF reprezintă 50 lei) și sunt în total 8 curse, deci un total de 1600 lei( fila 35 dosar fond).
Astfel fiind, în ceea ce privește afirmațiile recurentului, atât din cererea de chemare în judecată, cât și din cererea de recurs, Curtea constată că acestea nu sunt susținute de nici un mijloc de probă.
Reținând cele expuse, văzând și dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursul promovat ca fiind neîntemeiat.
Constatând culpa procesuala a reclamantului in promovarea recursului, față de dispozițiile art. 274 Cod proc civ, Curtea va respinge cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul - în contradictoriu cu intimații Directorul PENITENCIARULUI D E Maximă Siguranță A și PENITENCIARUL D E Maximă Siguranță A împotriva sentinței civile nr. 1415/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Red. DD-11.03.2010
Tehnored LM.-11.03.2010
5expl/SM/emis 3 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
