Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2805/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2805
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- --JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței nr.1831/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant G, lipsind intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de ședință, după care;
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Recurentul reclamant G, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CU R E A:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1831 din 22 septembrie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, așa încât îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, potrivit alineatului 2, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar la alineatul 3 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
S-a reținut că nu se poate aplica reclamantului regimul juridic al salariaților decurgând din prevederile nr.HG281/1993, act normativ care se referă la salarizarea persoanelor din unitățile bugetare, aceste unități fiind indicate la art.1, respectiv unități de învățământ, unități de cercetare științifică fundamentală si avansată si de proiectare, unități de informatica, unități sanitare si de asistenta socială, unități de cultura, unități de sport, precum si alte unități finanțate de la bugetul public național.
A constatat tribunalul că legiuitorul nu a prevăzut prin nici unul din actele normative de reglementare a salarizării funcționarilor publici în anii 2005-2008 vreun "spor pentru fidelitate și solicitare neuropsihică și stres".
Tribunalul nu poate primi nici argumentul principial referitor la egalitatea de șanse ori la egalitatea de tratament, întrucât, în cauza dedusă judecății nu se conturează vreo asemenea inegalitate.
Astfel, de esența inegalității sau diferenței de tratament este, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca autoritatea statului să introducă distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauza de față, s-a reținut că situația în care se află reclamantul - de funcționari publici, investit cu autoritate de stat -, este diferită de situația salariaților ce-și desfășoară activitatea în baza unor contracte de muncă individuale în unitățile bugetare, iar în considerarea acestor statute diferite, reglementările și avantajele, inclusiv cele care caracterizează activitatea reclamantului, dar nu se regăsesc în favoarea altor categorii de persoane care muncesc.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală.
A invocat că sporurile cerute se circumscriu principiului dreptului de egalitate de șanse și de tratament prevăzut de Legea 53/2003, că potrivit art.94 din Legea 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție sau activitate remunerată sau neremunerată, cu consecința instituirii obligației de fidelitate față de instituție și interesele acesteia și că în mod eronat instanța face aprecieri asupra obligației de a fi evaluate performanțele sale profesionale, în condițiile în care este chemată să sancționeze refuzul de a acorda acest spor.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporurilor de stabilitate și fidelitate, complexitate și suprasolicitare neuropsihică, Curtea apreciază că acestea nu sunt datorate de către angajator, în măsura în care nu au fost prevăzute expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cazul funcției publice, deși există un acord de voință între persoana numită și instituția angajatoare, arătăm că pentru a se acorda aceste sporuri, așa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea 188/1999, este necesar să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr, dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauzele de fidelitate,stabilitate, complexitate și suprasolicitare neuropsihică, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea acestor drepturi de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor patru tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale, nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde aceste sporuri că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de fidelitate și stabilitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În aceeași situație se află și solicitarea privind acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și de complexitate a căror acordare constituie competența ordonatorului de credite.
Referirea la prevederile art. 16 din OG 2/2006 este irelevantă în cauză, deoarece sporul respectiv se acordă funcționarilor publici care desfășoară activități în cadrul autorităților și instituțiilor publice, unde funcționează instalații, generatoare de electromagnetice, de radio frecvență.
Ori nu este cazul, sau cel puțin nu s-a dovedit pe bază de măsurători că reclamanta s-ar afla într-una din situațiile menționate în textul de lege indicat mai sus.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor si prin urmare refuzul pârâtei privind acordarea sporurilor cerute către reclamanți este justificat.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței nr.1831/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/09.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
