Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2810/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2810
ȘEDINȚA PUBLIC DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECTOR
- - - -JUDECTOR
-- - -JUDECTOR
GREFIER-
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Direcția General de Asistenț Social și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistenț Social Și Protecția Copilului O, Președintele Consiliului Județean O și Consiliul Județean O, împotriva sentinței nr.143 din data de 17 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul fcut în ședința public au rspuns consilier juridic pentru recurentul pârât Consiliul Județean O și avocat pentru intimații reclamanți, -a, G, -a, Micli, a, V, Ttranu, lipsind recurenții pârâți Direcția General de Asistenț Social și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistenț Social Și Protecția Copilului O, Președintele Consiliului Județean
Procedura legal îndeplinit.
S-a prezentat referatul cauzei, artându-se c recursurile au fost declarate în termenul legal și sunt scutite de taxa de timbru.
Constatând cauza în stare de judecat s-a acordat cuvântul prții prezente pentru a pune concluzii asupra prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005- 17 decembrie 2005 și pe fondul cauzei;
Consilier juridic pentru recurentul pârât Consiliul Județean O, solicit admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiat, atât faț de Consiliul Județean O, cât și faț de Președintele Consiliului Județean Invoc prescripția dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 01.01.2005- 2006, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
Avocat pentru intimații reclamanți, solicit respingerea recursurilor, menținerea sentinței recurate ca fiind legal și temeinic. Cu privire la perioada prescripției dreptului la acțiune, las la aprecierea instanței, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Prin sentința nr. 143 din data de 17 februarie 2009, Tribunalul O l t, a admis în parte acțiunea formulat de reclamanții, -a, G, -a, Micli, a, V, Ttranu, în contradictoriu cu pârâtele: CONSILIUL JUDEȚEAN O, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN O, DIRECȚIA GENERAL DE ASISTENȚ SOCIAL ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚ SOCIAL ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, și cererea de intervenție formulat de intervenientul, și.
A dispus obligarea intimatelor la plata suplimentului postului și treptei de salarizare de câte 25 % începând cu anul 2005- februarie 2009 - funcție de perioada îndeplinirii calitții de funcționar public.
A respins petitoriul privind acordarea drepturilor bnești în continuare - ca neîntemeiat.
În considerentele sentinței s-a reținut c reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul intimatei conform adeverințelor depuse la dosar iar potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii intimata are obligația de a acorda salariaților si toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munc aplicabil și din contractele individuale de munc încheiate.
Pe de alt parte, funcționarii publici sunt salarizați în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999 - care reprezint Statutul funcționarilor publici - și au dreptul s primeasc pe lâng celelalte drepturi și cele dou sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare, în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din actul normativ anterior menționat, cele dou suplimente fiind introduse prin Legea nr.161/19.04.2003 și publicat în Monitorul oficial în data de 21.04.2003.
Prin art.44 din OG nr.92/2004, publicat în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevzut c la data intrrii în vigoare a acesteia, se suspend aplicarea dispozițiilor art.29 (devenit ulterior, prin republicare, art.31) din Legea nr.188/1999-R, suspendarea acestor dispoziții continuând conform OG nr.2/2006 pân la finele anului 2006, dup care nu s-a mai dispus în acest sens iar reclamanții nu au primit respectivele suplimente așa cum recunoaște și pârâtul prin întâmpinare.
Ca atare începând cu data de 23.11.2004 (când a intrat în vigoare OUG nr.92/2004) și pân la sfârșitul anului 2006, dreptul privind acordarea celor dou suplimente a fost suspendat îns suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivaleaz cu însși înlturarea dreptului respectiv, art.38 din Codul muncii prevzând în mod imperativ c drepturile persoanelor încadrare în munc nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțri sau limitri, ele fiind aprate de stat împotriva oricror înclcri, a manifestrilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
prevzute de art.31 alin.1 lit.c și d au fost doar suspendate prin actele normative respective, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului respectiv, situație în care suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivaleaz cu însși înlturarea lui cât vreme prin nici o dispoziție legal nu i-a fost înlturat existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege privitoare la acest drept.
Fiind de principiu c o norm legal, odat reglementat, trebuie s produc efectele, o soluție contrar ar însemna ca un drept prevzut de lege s devin pentru cealalt parte doar o obligație lipsit de conținut, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut de lege s fie lipsit de substanța sa și practic lipsit de valoare.
Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților fundamentale, pot prevede în art.1 din Protocolul adițional nr.1 c orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea drepturilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare fiind un drept de creanț și prin urmare, un bun în sensul Convenției menționate.
Ca atare este fondat acțiunea reclamanților privind acordarea suplimentelor respective - aferent perioadei începând cu 2005 și pân la data pronunțrii hotrârii - februarie 2009 în procent de câte 25 %, ce conform dispoz. art.1082 cod civil, urmeaz a fi actualizate funcție de indicele de inflație la data plții.
Respingerea petitoriului privind obligarea intimatelor la plata drepturilor bnești susmenționate - în continuare, subzist în inexistența elementelor certitudinii și lichiditții acestora, neputând fi cuantificat a priori cuantumul acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în cauz pârâții Direcția General de Asistenț Social și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistenț Social Și Protecția Copilului O, Președintele Consiliului Județean O și Consiliul Județean O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a artat c dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare este reglementat de art.31 lit.c și d din legea 188/1999 modificat, c printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordrii drepturilor respective și c neacordarea drepturilor se constituie într-o înclcare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția European a Drepturilor Omului.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabil în speț și situația de fapt, se rețin urmtoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea c aceste drepturi sunt prevzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
Au precizat reclamanții c aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar c ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamanților privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actual), pentru activitatea desfșurat funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baz, sporul pentru vechimea în munc, suplimentul postului, suplimentul corespunztor treptei de salarizare.
Prevederea legal privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendat prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres c la data intrrii în vigoare a acestui act normativ se suspend aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificrile ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), pân la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, pân la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acord funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de baz, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezult din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotriv în art.48 al acestui act normativ se arat c dispozițiile ordonanței se completeaz cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține c în componența salariilor funcționarilor publici trebuie s se regseasc suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispus prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform cruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plții suplimentelor, Curtea arat c:
Suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei sunt element component al salariului de baz al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul cruia salariile funcționarilor publici se pltesc înaintea oricror alte obligații de plat ale autoritții sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitri sau renunțri.
În art.37 alin.3 teza ultim din OG 6/2007, se prevede expres c orice limitare sau renunțare efectuat cu înclcarea acestui principiu este lovit de nulitate absolut.
Alturi de argumentele deduse din legislația național, Curtea arat c în speța de faț sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția European a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificrii Convenției de ctre România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede c orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale și c nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea European a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonom specific sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițial a textului:" orice persoan are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotrârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat c noțiunea de bun reglementat de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonom și în mod evident nu se limiteaz numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a artat c noțiunea de bun se refer la orice valoare patrimonial, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoan ar fi putut în mod efectiv și licit s le dobândeasc.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentat legislația național care reglementeaz compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a artat c în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alturi de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare.
Aceste dou elemente au conținut economic și, dac legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut s aib în patrimoniul su în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodic, reclamanta a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit s-l dobândeasc în mod efectiv.
Se constat c a avut loc o înclcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementrii internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Curtea apreciaz îns c, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamanților privind acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunztor treptei de salarizare începând cu anul 2005 - februarie 2009, având în vedere c, în ceea ce privește perioada 01.01.2005- 17.12.2005 a operat prescripția extinctiv, fiind depșit termenul general de prescripție de 3 ani prevzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe s curg de la data nașterii dreptului la acțiune, în speț la finalul anului când înceteaz suspendarea anual.
Curtea constat c faț de data introducerii acțiunii, 18.12.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunztor treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2005- 17.12.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu exist dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspend, reclamanții nefiind în nici unul din aceste cazuri.
Având în vedere cele expuse, se va admite recursul pârâtei, se va modifica sentința în sensul c se va admite în parte acțiunea și va fi obligat intimatele la plata celor dou suplimente începând cu data de 18.12.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Direcția General de Asistenț Social și Protecția Copilului O, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistenț Social Și Protecția Copilului O, Președintele Consiliului Județean O și Consiliul Județean O, împotriva sentinței nr.143 din data de 17 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Modific sentința în sensul c oblig intimatele la plata celor dou suplimente începând cu data de 18.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțat în ședința public de la 03 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | Judector, | Judector, |
Grefier, |
Red. Jud. C
Ex.2//10.06.2009
Jud. fond MTH.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Gabriel Viziru, Sanda Lungu
