Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 285/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 285/
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare a deciziei nr. 479 din 06.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, formulată de contestatorul INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, cu sediul în-, jud.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 22.04. 2008.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, prin reprezentanții săi legali, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 479/06.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI, în temeiul dispozițiilor art. 318-321 Cod procedură civilă.
În motivare contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 479/06.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, în sensul că prin sentința civilă nr. 2038/21.09.2007, instanța de fond a obligat pârâta G să plătească către toți reclamanții sporul de fidelitate pe anul 2005 deși la dosarul cauzei s-a depus un tabel emis de Biroul Management Resurse Umane al G din cuprinsul căruia rezultă că vechimea în muncă a reclamanților în cadrul este diferită și deci și sporul se acordă în mod diferențiat, în funcție de perioada exercitării funcției publice.
Există reclamanți care nu beneficiază de spor de fidelitate deoarece au fost angajați în anul 2006.
Aceeași situație apare și în cazul primelor de concediu ce urmează să fie acordate lucrătorilor G ce au calitatea de reclamanți în prezenta cauză. În acest sens, o parte din reclamanți au fost angajați în cursul anilor 2005 și 2006 și, prin urmare,beneficiază de prima de concediu numai pentru perioada în care și-au desfășurat activitatea în cadrul
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții A, HG, A, au chemat în judecată pe pârâtele INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând spor de fidelitate pentru anul 2005 și plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 - 2006.
Prin sentința nr. 2038/21.09.2007 Tribunalul Galația admis acțiunea reclamanților A, HG, A, și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, că potrivit art. 6 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor acestora li se acordă un spor de până la 20% din salariul de bază, calculat în raport cu vechimea în specialitate - ulterior prin art. 2 din OUG 118/2++4 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 6 din OG 38/2003 pentru anul 2005.
Art. 37 al. 2 din OG 38/2003 prevăd că la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază în luna anterioară plecării în concediu. Prin art. 7 al. 3 din. 519/2003, art. 8 al. 7 din. 511/2004 și art. 5 al. 5 din. 379/2005 s-a dispus suspendarea succesivă a aplicării normelor referitoare la acordarea sporului de fidelitate și primelor de vacanță.
Instanța de fond a avut în vedere însă art. 56 și 74 din leg. 24/2000 privitoare la tehnice legislativă și a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G invocând motive de nelegalitate ce constau în justa aplicare a legii, se susține că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare cum este o primă de concediu este lăsată la latitudinea legiuitorului care este în drept să-l acorde, modifice ari înceteze sau să stabilească perioada de timp în care se poate acorda. S-a invocat și lipsa competenței materiale a Tribunalului dea soluționa în primă instanță lipsa plângerii prealabile.
Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la prima de vacanță și sporul de fidelitate s-au născut prin lege ca drepturi subiective afectate de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță și sporuri, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță și sporul, fac parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea nr.511/2004 și art. 5 pct. 5 din Legea nr. 379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Referitor la lipsa de competență materială a Tribunalului se precizează că reclamanții se află în raporturi de serviciu cu recurenta, astfel că devin incidente dispozițiile. 188/1999.
În ce privește lipsa plângerii prealabile, art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu prevede efectuarea ei în cazul refuzului unei autorități publice de a îndeplini obligația sa pozitivă.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu au fost primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis în greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Față de cele expuse, Curtea constată că motivele invocate de contestatoare nu se regăsesc printre motivele enumerate expres de art. 318 Cod procedură civilă, instanța de recurs făcând o analiză completă și critică a tuturor motivelor de recurs invocate.
Curtea nu poate analiza în cadrul cererii de față aceleași motive care vizează fondul cauzei și care au fost avute în vedere și asupra cărora instanțele s-au pronunțat.
Aspectele vizând perioada de acordare a drepturilor respective, invocate de contestatoare vizează procedura de executare, aceasta având posibilitatea de a le acorda în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare a deciziei nr. 479 din 06.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, formulată de contestatorul INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, cu sediul în-, jud. G, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /21.05.2008
Tehnored. /2 Ex./22.05.2008
Recurs:
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
