Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 285/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.285/CA
Ședința publică din data de 25 iunie 200.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin direcția generală a finanțelor publice C, cu sediul în C, str.-. - nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.129/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în C,-,.1,.A,.1,.47, jud.C, intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ - cu sediul în B, sect.1, nr.1A și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - cu sediul în C,-, județ C și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat de este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 actualizat cu coeficientul de inflație.
Reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C
În conformitate cu art.6 din nr.OG 38/2003 beneficia de un spor de fidelitate în cuantum de 20% raportat la vechimea în muncă.
Acest drept a fost suspendat pe anul 2005 conform art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea dreptului. În anul 2006 acordarea acestui drept a fost reluată.
În drept invocă art.41 din Constituție, art.28 lit.e din Legea nr.360/2001, art.6 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, art.18 Codul muncii, nr.OG9/2000, Decizia XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La 28.10.2008 Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005 și până la data introducerii cererii aferentă anului 2005 invocând art.47 din nr.OG38/2003.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor motivat de faptul că instituția pârâtă este finanțată în întregime de la bugetul de stat, iar potrivit nr.HG386/2007 bugetul este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de pârât, a formulat la 04.11.2009 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa în prezenta cauză întrucât este un terț în raportul de muncă.
Ministerul Internelor și Reformei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La 22.01.2009 pârâta a arătat că reclamanta a avut calitatea de funcționar public și că nu a primit drepturile salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Prin încheierea din 12.02.2009 instanța, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă, a unit excepția prescrierii și excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei Finanțelor cu fondul cauzei.
Prin sentința 129/12.02.2009 Tribunalul Constanțaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, s-a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C către reclamantă la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative la alocarea fondurilor necesare plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a reținut că între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de muncă, iar în litigiile de muncă, părți pot fi doar salariații, angajatorii, sindicatul sau patronatul.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă apreciindu-se că nu s-a împlinit termenul de prescripție întrucât, dreptul dedus judecății fiind suspendat în anul 2005, prescripția a început să curgă de la 01.01.2006.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, potrivit art.6 din nr.OG38/2003, reclamanta beneficia de un spor de fidelitate.
Prin nr.OG118/2004 acordarea acestui spor a fost suspendat pentru anul 2005, fiind reluat în anul 2006.
Acest drept nu a fost înlăturat de legiuitor prin nr.OG118/2004, iar garantarea realizării lui este conform cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Având în vedere și Decizia XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia suspendarea unui drept nu înseamnă stingerea ori pierderea lui în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, instanța a apreciat întemeiate pretențiile reclamantei.
Reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor gestionează bugetul de stat, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite, este finanțat în întregime de la bugetul de stat, tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a obligat chematul în garanție către Ministerul Internelor și Reformei Administrative la acordarea fondurilor necesare plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor invocând excepția lipsei calității procesual pasive în cererea de chemare în garanție.
Susține recurentul că, potrivit art.35 și 36 din Legea nr.500/2002, doar întocmește proiectul de buget, Parlamentul fiind cel care aprobă și nicidecum Ministerul Finanțelor.
Proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite iar în speță propunerea trebuia să o facă Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nicio obligație de garanție.
Analizând legalitatea sentinței recurate din prisma acestor critici, Curtea apreciază întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
La judecata în fond a cauzei pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor susținând că în bugetul aprobat pentru anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate.
A susținut pârâtul că fiind o instituție finanțată în întregime de la bugetul de stat, iar bugetul este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, chematul în garanție trebuie să vireze sumele necesare efectuării plăților.
Potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.500/2002: "Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an."
Art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a corela acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea bugetului general anual de execuție.
În consecință, obligația de plată a drepturilor bănești respective revine instituției cu care reclamantul are raporturi juridice, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice cu persoana care solicită plata drepturilor bănești respective, el nefiind obligat în mod direct la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către reclamanți.
Potrivit dispozițiilor art.34 din Legea nr.500/2002 ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii trei ani însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În jurisprudență s-a reținut că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție și despăgubire și revine în principiu tuturor acelora ce transmit altora cu drept subiectiv dacă atare transmisiune se face cu titlu oneros.
Prin urmare, obligația de garanție sau de despăgubire ce justifică incidența instituției desemnate există numai în materie contractuală, dar și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor să fie cu titlu oneros.
Față de cele arătate Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în cererea de chemare în garanție, respingând în consecință această cerere ce a fost formulată de Ministerul Administrației și Internelor. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursuldeclarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin direcția generală a finanțelor publice - cu sediul în C, str.-. - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.129/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în C,-,.1,.A,.1,.47, județ C, intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ - cu sediul în B, sector 1, nr.1A și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - cu sediul în C,-, jud.C și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,-.
Modifică în parte hotărâreaîn sensul că respinge cererea de chemare în garanție pentru lipsă calitate procesuală.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.
pt. Președinte aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă, Vicepreședinte instanță - | pt.judecător - aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă, Vicepreședinte instanță - | Judecător |
pt. grefier, - - aflată în o, semnează cf. art.261 (2) Cod pr.civilă Prim grefier |
Jud. fond:
Red.dec.jud. MC
4 ex/26.08
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Monica Costea
