Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 285/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.285
Ședința publică din 25.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Județeană de Statistică A împotriva sentinței civile nr.563 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.02.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și conform căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 25.02.2009, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la Tribunalul Arad sub nr.744.1/108/12 februarie 2007, și conexate în ședința publică din data de 13 martie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâta Direcția Județeană de Statistică A, solicitând modificarea Deciziilor emise de aceasta, nr. 40/31 iulie 2000, privindu-l pe, Deciziei nr.21/31 iulie 2000 privind-o pe și Deciziei nr. 37/31 iulie 2000 privind-o pe, având în vedere că prin aceste decizii au fost greșit încadrați în funcții de specialitate pe grade și trepte profesionale, conform OUG nr. 24/2000, fapt pentru care solicită încadrarea corectă și obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor salariale, potrivit încadrării corecte în funcție; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că deciziile le-au fost comunicate în data de 15 ianuarie 2007. Reclamantul arată că în conformitate cu anexa la OUG nr.24/2000, el trebuia încadrat în funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gardul I și nu inspector de specialitate categoria A, clasa II, gardul I, cum greșit s-a făcut prin decizie. Reclamanta arată că ea trebuia încadrată în funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gardul II și nu inspector de specialitate categoria A, clasa II, gardul I, cum greșit s-a făcut prin decizie, iar reclamanta arată că încadrarea sa trebuia făcută în funcția publică de referent categoria C, clasa I, gardul I și nu referent categoria C, clasa II, gardul I, cum greșit s-a făcut prin decizie.
Fiind nemulțumiți de încadrarea făcută de intimată aceștia au contestat deciziile, dar contestația le-a fost respinsă prin adresele nr. 59/26 ianuarie 2007 ( ) nr. 58/26 ianuarie 2007 ( ) și nr.54/26 ianuarie 2007 ( ).
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile OUG nr. 82/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 188/1999.
Prin întâmpinări, pârâta Direcția Județeană de Statistică Aas olicitat respingerea acțiunii reclamanților invocând, în primul rând, excepția prescripției dreptului la acțiune, în conformitate cu prevederile art.93 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 166 alin.1 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, cu motivarea că deși deciziile atacate, le-au fost comunicate reclamanților în anul 2007, ei au avut cunoștință despre modificările intervenite în încadrarea lor pe funcții publice încă din anul 2000, cu ocazia comunicărilor din data de 1 septembrie 2005 și lunar "a fluturașilor de salariu" din care rezultă atât salariul de încadrare cât și funcția publică deținută.
În al doilea rând, pârâta a solicitat respingerea acțiuni și pe fondul cauzei, cu motivarea că echivalarea dintre funcțiile publice pe categorii, clase și grade, prevăzute de Legea nr.188/1999 și funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prevăzute de OUG nr.24/2000, s-a realizat cu respectarea prevederilor în vigoare la acea dată. De asemenea, reclamanții nu au avut în vedere și prevederile Legii nr. 154/19998 și cele ale OUG nr. 192/2000, precum și faptul că, conform art. 22 alin. 2 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, funcțiile publice s-au stabilit cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Având în vedere strânsa legătură dintre aceste cauze, ele au fost conexate în instanță în ședința publică din 13 martie 2007.
Prin sentința civilă nr.888/27.03.2007,Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților în baza excepției de prescripție a dreptului la acțiune.
În urma atacării aceste hotărâri cu recurs,Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de reclamanți, prin Decizia civilă nr.704/13.09.2007, sentința fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare pentru soluționarea acțiunii în fond.
Împotriva pârâtei au formulat acțiune la data de 12.02.2007, în dosarul nr- și, în dosarul nr.751/108.2007, conexate la data de 13.03.2007 și au cerut pentru aceleași considerente modificarea Deciziilor nr.20/31.07.2000 privind pe reclamantul și încadrarea sa în funcția publică de consilier categoria A clasa I gradul II în locul încadrării în funcția de inspector de specialitate categoria A clasa II-a gradul I și a Deciziei nr.53/31.07.2000 privind pe reclamanta și încadrarea sa în funcția publică de referent categoria C clasa I gradul II în locul încadrării în funcția de referent clasa C, clasa II-a gradul I, cerând de asemenea obligarea pârâtei la recalcularea și plata diferențelor salariale potrivit încadrării corecte în funcție.
În dosarul nr- a fost pronunțată Sentința civilă nr.1006/ 10.04.2007, prin care acțiunea reclamanților a fost respinsă ca tardivă.
Prin Decizia civilă nr.766/R/26.09.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoaraa fost admis recursul reclamanților și, sentința fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare pentru a se soluționa în fond.
În rejudecarela termenul din 04.12.2007, dosarul nr-, a fost conexat la prezentul dosar.
Prin precizările depuse la termenele din 04.12.2007 și 08.01.2008, reclamanții au cerut anularea Deciziilor nr.40/31.07.2000; nr.21/31.07.2000; nr.37/31.07.2000; nr.20/31.07.2000; nr.53/31.07.2000, încadrarea în funcțiile menționate în acțiunea introductivă, acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru funcțiile respective de la 31.07.2000 până la reîncadrarea efectivă și efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetele de muncă.
Pârâta prin precizările și completările la întâmpinare depuse la data de 05.11.2007și 03.12.2007 a cerut respingerea acțiunilor ca neîntemeiate, cu motivarea că în perioada 2000-2003 reclamanții nu au fost prejudiciați material, întrucât legislația nu a permis modificarea funcțiilor și implicit nici a salariilor ci doar indexarea salariilor.
În cauză a fost efectuată expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr.563 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, și.
A anulat Decizia nr.40/31.07.2000 emisă de pârâta Direcția Județeană de Statistică A privind pe și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii privind reîncadrarea reclamantului în funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gradul I și să modifice în mod corespunzător reîncadrării toate deciziile subsecvente Deciziei nr.40/31.07.2000 emise până la data reîncadrării efective pentru punerea lor de acord cu noua decizie.
A anulat Decizia nr.21/31.07.2000 emisă de pârâta Direcția Județeană de Statistică A privind pe și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gradul III și să modifice în mod corespunzător reîncadrării toate deciziile subsecvente Deciziei nr.21/31.07.2000 emise până la data reîncadrării efective pentru punerea lor de acord cu noua decizie.
A anulat Decizia nr.37/31.07.2000 emisă de pârâta Direcția Județeană de Statistică A privind pe și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică de referent categoria C, clasa I, gradul I și să modifice în mod corespunzător reîncadrării toate deciziile subsecvente Deciziei nr.37/31.07.2000 emise până la data reîncadrării efective pentru punerea lor de acord cu noua decizie.
A anulat Decizia nr.20/31.07.2000 emisă de pârâta Direcția Județeană de Statistică A privind pe și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii privind reîncadrarea reclamantului în funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gradul II și să modifice în mod corespunzător reîncadrării toate deciziile subsecvente Deciziei nr.20/31.07.2000 emise până la data reîncadrării efective pentru punerea lor de acord cu noua decizie.
A anulat Decizia nr.53/31.07.2000 emisă de pârâta Direcția Județeană de Statistică A privind pe și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică de referent categoria C, clasa I, gradul II și să modifice în mod corespunzător reîncadrării toate deciziile subsecvente Deciziei nr.53/31.07.2000 emise până la data reîncadrării efective pentru punerea lor de acord cu noua decizie.
A obligat pârâta să efectueze cuvenitele rectificări în carnetul de muncă ale reclamanților, respectiv emiterea unei adeverințe pentru reclamanta privind rectificările ce se impun în vederea recalculării pensiei.
A obligat pârâta la plata diferențelor salariale în sume nete conform calculelor din expertiza contabilă judiciară (ce au fost actualizate de expert cu indicele de inflație până la data de 31.12.2007), de care au fost lipsiți reclamanții prin încadrarea eronată pe funcții în data de 31.07.2000, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează: - 15.788 lei; - 5.987 lei; - 8.575 lei; - 11.870 lei și - 6.010 lei.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3.000 lei.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că prin nr.OUG82/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici s-au stabilit funcțiile publice pentru fiecare autoritate sau instituție publică, realizându-se o echivalare în acest sens.
Astfel, potrivit art. IV lit. a din nr.OUG82/2000, primele 4 grade, respectiv clasa I - gradele 1-3 și clasa a II-a gradul 1, ale funcționarilor publici prevăzute la cap. II lit. B, Cap. III lit. B și Cap. IV lit. B din anexa la Legea nr.188/1999 se echivalează cu gradele 1 - III, respectiv treptele 1 - III, după caz, prevăzută în anexa nr.1 și Cap. I din anexa nr. II la.OUG nr.24/2000.
Ca urmare, o corectă interpretare a art. IV din nr.OUG82/2000 presupune următoarele echivalări:
1) Categoria A - studii superioare de lungă durată
Funcții de specialitate pe grade Funcții publice pe clase și grade
- Inspector de specialitate - Consilier clasa I gradul 1
- Inspector de specialitate II - Consilier clasa I gradul 2
2) Categoria C - studii medii
Funcții de specialitate pe trepte Funcții publice pe clase și grade
- I - clasa I gradul 1
- I - clasa I gradul 2
În aplicarea prevederilor nr.OUG80/2000, pârâta a echivalat funcția deținută de reclamantul, aceea de inspector de specialitate I A cu funcția publică de inspector de specialitate categoria A clasa II gradul 1 prin Decizia nr.40/31.07.2000, prin Decizia nr.37/31.07.2000, funcția publică deținută de reclamanta de referent 1 fost echivalată cu funcția de referent categoria C clasa II gradul 1; prin Decizia nr.21/31.07.2000 funcția publică deținută de reclamant de inspector de specialitate II a fost echivalată cu funcția de inspector de specialitate categoria A clasa II gradul 1; prin Decizia nr.20/31.07.2000 funcția publică deținută de reclamantul de inspector de specialitate clasa II gradul 1 fost echivalat cu funcția publică de inspector de specialitate categoria A clasa II gradul 1, iar prin Decizia nr.53/31.07.2000 funcția publică deținută de reclamanta de referent treapta 1 fost echivalată cu funcția publică de referent categoria C clasa II gradul 1.
Susținerile pârâtei că echivalarea funcțiilor publice conform art.IV lit.a din nr.OUG82/2000 trebuia să se facă prin analogie cu prevederile art.4 lit.b care sunt mai explicite și că nu toate încadrările în funcții de execuție grad 1 trebuie automat echivalate la categoria A clasa I gradul 1, ci în egală măsură trebuia să existe posibilitatea echivalării și la clasa I gradul II sau clasa II gradul I, exced prevederilor legale și ca urmare au fost respinse.
Raportat la prevederile art.4 lit. a din nr.OUG82/2000, instanța apreciază că numirea reclamanților în funcțiile publice stabilite prin deciziile atacate este greșită, încadrarea corectă a reclamantului fiind cea de consilier categoria A clasa I gradul 1; pentru reclamanta încadrarea corectă este cea de referent categoria C clasa I gradul 1; pentru reclamanta încadrarea corectă este cea de consilier categoria A clasa I gradul 3; pentru reclamantul încadrarea corectă este cea de consilier clasa I gradul 2, iar pentru reclamanta încadrarea corectă este cea în funcția de referent categoria C clasa I gradul 2.
În consecință, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a dispus anularea deciziilor de numire în funcție a reclamanților, urmând ca pârâta să emită noi decizii de numire în funcțiile stabilite de instanță începând cu data de 31.07.2000, decizii ce vor fi înscriși în carnetele de muncă ale reclamanților, pentru reclamanta eliberându-se adeverință cu această mențiune.
Întrucât prin încadrarea greșită în funcții, reclamanții au fost prejudiciați, în temeiul art.161 (4), art.292 (1), art.295 (2) Codul Muncii și art.1082 Cod civil, instanța a obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând diferențele salariale pentru perioada 31.07.2000-31.12.2007 actualizată cu indicele de inflație conform raportului de expertiză contabilă după cum urmează: - 15.788 lei; - 5.987 lei; - 8.575 lei; - 11.870 lei și - 6.010 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a formulat-o, iar efectuarea expertizei a fost dispusă la cererea reclamanților, fără a fi pusă în discuția pârâtei, astfel încât hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută, deoarece dispozitivul trebuie să cuprindă rezolvarea tuturor capetelor de cerere.
Referitor la excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru plata diferențelor salariale de care au fost lipsiți reclamanții prin încadrarea eronată pe funcții, consideră că pentru perioada 2000-2004 intervenit prescripția, conform art.166 din Codul Muncii.
Referitor la expertiza judiciară efectuată în cauză, pârâta consideră inutilă această probă în privința stabilirii corecte pe funcție a reclamanților de către expert, fiind o problemă de drept pentru care instanța nu avea nevoie de părerea unui expert. Or, la stabilirea onorariului de expert s-au avut în vedere ambele obiective ale expertizei.
Pârâta recurentă mai susține că în considerentele sentinței, instanța de fond nu motivează admisibilitatea expertizei dispuse în cauză, ce obiective a avut această expertiză, dacă obiecțiunile pe care le-a formulat au fost respinse sau nu, ori de ce nu au fost avute în vedere, întrucât astfel consideră că i s-au adus prejudicii privind dreptul la apărare. Mai mult, arată pârâta recurentă, calculele contabile precum și actualizările sunt eronate.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția Județeană de Statistică A prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții, funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică A, au solicitat Tribunalului Arad în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică A, anularea Deciziilor emise de această pârâtă și prin care au fost greșit încadrați în funcții de specialitate pe grade și trepte profesionale, conform Ordonanței de Urgență nr. 24/2000, solicitând încadrarea corectă și obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor salariale, potrivit încadrării corecte în funcție.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, a anulat deciziile respective și a obligat pârâta la plata diferențelor salariale în sume nete conform calculelor din expertiza contabilă judiciară (ce au fost actualizate de expert cu indicele de inflație până la data de 31.12.2007), de care au fost lipsiți reclamanții prin încadrarea eronată pe funcții în data de 31.07.2000, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează: - 15.788 lei; - 5.987 lei; - 8.575 lei; - 11.870 lei și - 6.010 lei.
Direcția Județeană de Statistică Aac riticat concluziile expertizei contabile, invocând și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților.
Curtea constată în primul rând, că Direcția Județeană de Statistică nu a contestat prin cererea de recurs soluția instanței de fond referitoare la anularea deciziilor de încadrare în funcția publică, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 316 și 295 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea nu va examina legalitatea soluției de anulare a deciziilor de încadrare în funcția publică a reclamanților, această soluție nefiind contestată de recurentă.
Cât privește criticile aduse de recurentă cu privire la modul de efectuare și la concluziile expertizei contabile, Curtea observă că Direcția Județeană de Statistică a considerat inutilă această expertiză și a invocat calculul greșit al sumelor pretins datorate reclamanților cu titlul de drepturi salariale restante.
Curtea subliniază că, în condițiile în care reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata sumelor datorate acestora cu titlul de drepturi salariale restante, ca urmare a greșitei încadrări în funcția publică, expertiza contabilă era necesară în vederea calculării cuantumului sumelor respective.
În ceea ce privește pretinsul calcul greșit al acestor sume prin expertiză, Curtea observă că această susținere nu a fost justificată de recurentă, astfel încât nu poate fi luată în considerare, nefiind întemeiată.
De asemenea, recurenta nu a dovedit care a fost vătămarea care i-a fost pricinuită prin respingerea de către instanța de fond a obiecțiunilor la expertiză și prin nemotivarea admiterii probei expertizei de către instanța de fond.
Cu privire la aceste motive de nulitate Curtea subliniază că, ntrucât Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu cuprinde dispoziții privind regimul nulității, instanța reține aplicabilitatea în cauză - față de dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora"dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei" -a dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Acest text legal reglementează regimul juridic general al nulității, regim conform căruia actele juridice întocmite cu nerespectarea legii se anulează numai în cazul în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor persoanei în cauză iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Din acest punct de vedere, instanța reține că nerespectarea legii nu poate fi admisă ca o condiție suficientă în anularea actului administrativ atacat, dacă nu se dovedește atât vătămarea, cât și imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desființarea acelui act.
Reținând aplicabilitatea art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă în cauză, instanța subliniază că orice pretinsă nelegalitate a sentinței civile recurate atrage nulitatea acestui act numai în măsura în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor reclamantului, iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
De aceea, în condițiile în care recurenta nu a dovedit care a fost vătămarea care i-a fost pricinuită prin respingerea de către instanța de fond a obiecțiunilor la expertiză și prin nemotivarea admiterii probei expertizei de către instanța de fond, Curtea nu poate reține temeinicia acestei cereri de desființare a hotărârii instanței de fond.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, Curtea observă că reclamanții au solicitat iar instanța de fond a obligat pârâta la plata diferențelor salariale de care au fost lipsiți reclamanții prin încadrarea eronată pe funcții din data de 31.07.2000, actualizate până la data de 31.12.2007, în condițiile în care aceștia au sesizat instanța de fond la data de12.02.2007.
În această privință, Curtea subliniază că - în raport cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz,în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice"- sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Sub acest aspect, este irelevantă împrejurarea că Legea contenciosului administrativ prevede că termenul pentru atacarea în justiție a actului administrativ nelegal curge de la data comunicării actului respectiv, deoarece această reglementare vizează capătul principal al cererii reclamanților, respectiv cel referitor la anularea deciziilor de încadrare.
Cât privește termenul de prescripție privind sumele datorate cu titlul de drepturi salariale, art. art. 166 alin. 1 din Codul muncii precizează că acțiunea se prescrie "n termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate", așadar de la momentul la care reclamanții trebuiau să primească aceste sume de bani.
În condițiile în care reclamanții au acționat pârâta în justiție doar la data de de12.02.2007, Curtea constată că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune cu privire la sumele datorate de pârâtă pentru perioada anterioară datei de 12.02.2004, respectiv cu trei ani anterior sesizării instanței de fond.
Având în vedere și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, privitor la prescripția extinctivă, conform cărora " dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege", Curtea constată că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, respingând în mod nefondat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților,
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Județeană de Statistică A împotriva sentinței civile nr. 563/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților cu privire la cererea de acordare a drepturilor salariale pentru perioada anterioară datei de 12.02.2004.
În consecință, Curtea va admite în parte acțiunea reclamanților, în sensul că respinge cererea reclamanților de acordare a drepturilor salariale aferente perioadei anterioare datei de 12.02.2004.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Județeană de Statistică A împotriva sentinței civile nr. 563/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 563/22.09.2008 a Tribunalului Arad în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților cu privire la cererea de acordare a drepturilor salariale pentru perioada anterioară datei de 12.02.2004.
Admite în parte acțiunea reclamanților, în sensul că respinge cererea reclamanților de acordare a drepturilor salariale aferente perioadei anterioare datei de 12.02.2004.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.03.2009
Tehnored./24.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
