Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 286/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.286
Ședinta publica din data de 01 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Augusta
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B N, DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B N împotriva sentinței civile nr. 205 pronunțată în data de 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt legal timbrate cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 16.01.2008, Frăția pentru intimat a înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.205 din 16 octombrie 2007 Tribunalului Bistrița N, s-au respins excepțiile invocate de pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și s-a admis cererea formulată de CONFEDERAȚIA NAȚIONALA SINDICALĂ "Cartel ", în numele și pentru funcționarul membru al Sindicatului liber al personalului sanitar veterinar B-N, împotriva pârâtelor Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B-N și Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. În consecintă, pârâta de rândul Iaf ost obligată la plata primei de concediu cuvenită funcționarului public pentru anul 2006, actualizată cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și obligarea pârâtei de rândul II să aloce fondurile bănești în vederea plății dreptului salarial al funcționarului public.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus CONFEDERAȚIA NAȚIONALA SINDICALĂ "Cartel ", în numele și pentru funcționarul public a chemat în judecată pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B-N și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând obligarea pârâtei de rândul I la plata primei de concediu aferentă anului 2006 și obligarea pârâtei de rândul II la alocarea fondurilor bănești în vederea plății acelui drept salarial, în motivare susținându-se că potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul la plecarea în concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, că acest drept a fost suspendat pentru anul 2006 prin Legea nr. 379/2005 de aprobare a bugetului de stat. Mai arată reclamantul, că cererea sa se întemeiază pe faptul că suspendarea acordării dreptului a avut efect temporar încetându-și aplicabilitatea la 31 decembrie 2006, motiv pentru care la această dată cererea este îndreptățită, iar suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului și că o asemenea suspendare nu este perpetuă ci limitată la timpul prevăzut în legea de aprobare a bugetului.
Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A) B, a solicitat să se respingă acțiunea ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, invocând excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Bistrița -N în soluționarea cererii, a inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Pe fond, s-a susținut că cererea este neîntemeiată, recunoscându-se că funcționarii publici au dreptul la prima de concediu conform dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999, dar că acest drept este suspendat, astfel încât nu este posibil acordarea lui.
Pârâta de rândul 1, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor judo B-N () a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, recunoscând existența dispozițiilor legale, (art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999), care prevăd acordarea dreptului salarial respectiv, dar invocând suspendarea acordării dreptului pentru anul 2006 prin art. 5 al. 5 din Legea bugetului de stat nr. 379/2005, susține că în aceste condiții dreptul nu poate fi acordat neexistând sumele necesare, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, interzice cheltuielile din fondurile publice care nu au la bază prevederi bugetare.
Tribunalul a respins excepțiile invocate de către pârâta Autoritatea națională sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor, ca neîntemeiate.
Prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei de rândul 1 și că în baza dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, are dreptul ca la plecarea în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu, să îi fie plătită o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Chiar dacă este real că prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, suspendare care a operat pe perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, dispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar și și-au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzistă, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR A JUD. B- N, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului pârâta a arătat că desi legiuitorul a consacrat dreptul functionarilor publici la prima de concediu - prin art. 35, alin. 2 din Legea nr. 188/ 1999 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare - in acelasi timp tot el a dispus suspendarea acordarii acestui drept, astfel ca nu pot fi acordate drepturi salariale pe baza unor dispozitii legale suspendate, iar în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000 aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior.( alin.1), iar prelungirea suspendarii poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozitii exprese, cu aplicare de la data expirarii suspendarii ( alin. 3 ).
Suspendarea aplicarii prevederilor legale care instituie prima de concediu ar impiedica producerea de efecte juridice pana la incetarea cauzei de suspendare si are drept efect imposibilitatea realizarii acestui drept pe intreg anul 2006.
Art. 35, alin. 2 din Legea nr. 188 / 1999 - pe care si-a intemeiat reclamanta pretentiile - a reintrat in vigoare doar la expirarea anului bugetar 2006, respectiv la data de 01.01.2007, intrucat potrivit dispozitiilor art. 64, alin. 2 din Legea nr. 24 / 2000, dispozitia afectata de suspendare reintra de drept in vigoare la expirarea duratei de suspendare. In sensul de mai sus, art. 23, alin. 1 din.. Nr. 6/2007, privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici. in anul 2007, prevede dreptul functionarilor publici la prima de concediu in acest an.
Art. 137, alin. 1 din Constitutia Romaniei statueaza ca, formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.
Art. 22, alin. 1 si 64 din Legea privind finantele publice nr. 500 / 2002 instituie obligativitatea pentru ordonatorii de credite ca acestia sa utilizeze creditele bugetare numai cu respectarea dispozitiilor legale si sa finanteze cheltuielile pentru acele categorii prevazute in legea bugetara anuala.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și pârâta AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR (), solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate în întregime.
În motivarea recursului pârâta a arătat că Tribunalul B-N - Sectia Comerciala si contencios Administrativ nu are competenta materiala sa judece litigiul pe fond, instanta competenta din punct de vedere material sa judece litigiul fiind Curtea de Apel Cluj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, conform art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.1 alin. 1 din nr.130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordine.
De asemenea, s-a apreciat ca instanta a respins in mod nefondat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a, singura în măsură a fi obligata, in baza raporturilor de serviciu existente, la plata unor eventuale sume de bani reprezentand prime de vacanta este B-N, potrivit art. 5 lit. c din OG nr. 42/2004.
In plus, se consideră că instanta de fond a respins in mod neintemeiat si exceptia neindeplinirii procedurii prealabile, deoarece trebuiau avute în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Intimata Cartel, nu a facut in nici un fel dovada indeplinirii procedurii plangerii prealabile cu subscrisa si nici cu B-N, astfel incat respingerea acestei exceptii este neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta a apreciat ca dreptul functionarului public de a i se plati prima de concediu de odihna, suspendat succesiv prin legile bugetare anuale, este un drept in vigoare. Deci legiuitorul a consacrat acest drept salarial al functionarilor publici printr-o prevedere legala si, in acelasi timp, tot el a dispus suspendarea dispozitiei prin care l-a fundamentat, respectiv suspendarea exercitarii dreptului la prima de vacanta pe tot parcursul anilor 2001, 2002, 2003, 2004 si 2005,2006.
Dispozitia cuprinsa in art. 33 (devenit art. 34 dupa republicarea legii) alin. 2 din Legea nr 188/ 1999, care a instituit dreptul la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, a fost succesiv suspendata printr-o serie de acte normative din aceeasi categorie, respectiv de nr.OUG 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, aprobata prin Legea nr. 386/2001, Legea nr. 743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, Legea nr. 631/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 si Legea nr. 379/2005 a bugetului pe anul 2006.
În opinia recurentei, instanța de fond interpreteaza eronat categoria juridica a suspendarii unei dispozitii dintr-un act normativ, prevazuta in art. 64 din Legea nr 24/2000, deoarece în speță, exercițiul unui drept al functionarului public a fost restrans tot prin legi, instanta de fond neobservand acest aspect.
Prin întâmpinarea depusă Confederația Națională Sindicală Cartel Bas olicitat respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.
În motivare a reiterat susțineri prezentate la fond.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate si urmează a fi respinse.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin rt. 3 alin. 1 din OUG nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr. 386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art. III alin. 3 din același act normative pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet .
Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a apreciat că Tribunalul Bistrița -N - Secția Comerciala si Contencios Administrativ nu are competenta materiala sa judece litigiul pe fond, instanța competenta din punct de vedere material sa judece litigiul fiind Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Curtea reține că prima instanță a fost competentă să judece litigiul, având în vedere că a fost chemată nu pentru un act administrativ, ci pentru raportul de serviciu al funcționarului public, și în această situație doar ca ordonator de credite superior.
Având în vedere acest aspect, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
De asemenea, afirmă că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, însă o astfel de procedură nu este cerută funcționarilor publici în litigiile vizând raportul lor de serviciu.
Pe de altă parte, motivarea tribunalului cu privire la soluționarea excepțiilor este pertinentă și cuprinzătoare, Curtea făcând trimitere sub acest aspect la hotărârea atacată.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B N, DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B N împotriva sentinței civile nr.205 din data de 16 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 februarie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
25.01.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Lucia Brehar, Augusta
