Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 286/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.286
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu Dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr.3026/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă G prin consilier juridic în baza delegației pe care ode pune la dosar și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul este la primul termen, motivat, netimbrat, și intimatul a depus întâmpinare la dosar, după care;
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Curtea, înmânează o copie de pe întâmpinare reprezentantului recurentului care precizează că nu solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării.
Întrebate fiind părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului, pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamantul.
Intimatul față de motivele în fapt și în drept invocate prin întâmpinare, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Galați - secția Comerciala, Maritima Fluviala si de Contencios Administrativ si Fiscal, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul TERITORIAL D E munca plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pentru perioada 01.01.2004 - 15.09.2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plății efective.
Motivându-și în fapt acțiunea, a învederat că potrivit dispozitiilor art. 31 din Lg. 188/1999, funcționarii publici au dreptul pe lângă salariul de baza si sporul de vechime in munca si la suplimentul postului precum si la suplimentul corespunzător treptei de salariale. Conform modificării Legii nr. 188/1999 (art. XIII din Legea nr. 251/2006) reiese ca aceste sporuri trebuiau sa fie acordate începând cu 01.01.2004.
Potrivit art. 29 al.1 (actual 31) functionarii publici au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004-15.09.2007. Aceasta prevedere legala a fost suspendata prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 pana la data de 31.12.2006.
De asemenea, a arătat că potrivit dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate, text care trebuie coroborat cu pre vederile art. 53 al. 1 și 2 din Constituție, care prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Reclamantul a mai precizat că din interpretarea sistematică și logică a acestor texte, rezultă că acest drept al lor care derivă din raportul de muncă, odată câștigat nu mai poate fi anulat.
A mai arătat ca norma de suspendare contravine art. 15 al.2 din Constitutie, deoarece dispozitiile art. 44 din OUG nr. 92/2004 sunt retroactive, suspendând un drept câstigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Pârâta ITM G în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut că nu a acordat drepturile salariale solicitate, dat fiind faptul că acordarea acestui drept a fost suspendat prin OUG nr. 92/2004 motiv pentru care aceste sume nu au fost prevazute la capitolul de cheltuieli ale bugetelor anuale respective de catre Inspectia si Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de, ele neputand fi onorate la plata.
Parata Inspectia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată avându-se în vedere că drepturile solicitate de reclamant prevăzute de art.31alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată au fost suspendate în perioada 2004-2006, prin OUG nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Din oficiu, Tribunalul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 19.09.2005.
Reclamantul a timbrat legal actiunea.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 19.09.2005, va constata că aceasta este nefondată avându-se în vedere că drepturile prevăzute de art.31alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin acte normative succesive.
Potrivit dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă salariul de baza si sporul de vechime in munca si la suplimentul postului precum si la suplimentul corespunzator treptei de salariale. Conform modificării Legii nr. 188/1999 (art. XIII din Legea nr. 251/2006)reiese ca aceste sporuri trebuiau sa fie acordate începand cu 01.01.2004.
In calitate de functionar public reclamantul are dreptul conform Legii nr. 188/1999 la sporurile susmentionate, iar dreptul lor tinde sa fie lipsit de continut deoarece nu le-au primit pana in prezent.
Mai mult, este de principiu ca o norma legala, o data reglementata, trebuie sa produca efecte juridice, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor ca acestea sa aiba doar un continut formal.
Deoarece norma legala de suspendare mai sus invocata, nu mai este în vigoare, fiind abrogata la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, instanței de fond.
Astfel, instanța apreciază că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă. Ca atare, potrivit art. 53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată, normele legale de suspendare contravin și art. 16 al. 1 din Constituție, (reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă) precum și art. 15 al. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea sporurilor au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la acestea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Față de aceste considerente, instanța văzând si dispozițiile art. 31 al.1 lit. c) si d) si 91 ind.1 din Legea nr. 188/1999 apreciază ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării suplimentului postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, și a admis in parte acțiunea obligând parata către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferenta perioadei 01.01.2004-01.10.2006, sume ce vor fi actualizate in funcție de rata inflației la data plătii efective (avându-se in vedere si data dobândirii calității de funcționar public).
Cu privire la cuantumul procentului de 25% solicitat de reclamant,a constatat că Legea nr. 188/1999 sau vreun alt act normativ nu prevede in mod expres un anumit procent,motiv pentru care va reveni paratei obligația stabilirii unui astfel de procent, in lipsa altor criterii prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul că prin admiterea acțiunii s-a subrogat legiuitorului cât și voinței părților, stabilind fără motivare acordarea acestor drepturi bănești.
Drepturile bănești acordate trebuie să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii, ori în bugetul Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă G nu au fost prevăzute și aprobate sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamant, iar cuantumul lor nu este prevăzut în nici un act normativ, pe cale de consecință instituția nu are temei legal pentru a prevedea aceste sume în buget.
Până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor public, salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin acte normative special aplicabile acestor categorii și în care nu se regăsesc suplimentele cerute de reclamant.
De asemenea acordarea acestor drepturi, așa cum au fost exprimate în cuprinsul sentinței, fără ca ele să fie materializate în cuantum, face ca acordarea acestora să fie practic inaplicabilă. Recunoașterea unui drept generic nu înseamnă implicit acordarea sa fără ca acesta să nu aibă corespondent de natură a putea fi identificat în cuantum bănesc și de a se putea regăsi în bugetul instituției.
În susținerea celor de mai sus invocă practica Curții Constituționale, care prin Deciziile nr.818/2008, 819/2008, 820/2008 și 821/2008 republicate în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008 s-a pronunțat în sensul că:
- Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin legi și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative întrucât se încalcă principiul separațiilor puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituție ca și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
- Instanțele judecătorești au misiunea de a realiza justiția - art.126 alin.1 din Constituție, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că a acordat fără motivare drepturile respective, instanța nefăcând altceva decât să dispună obligarea pârâtei la plata unor drepturi prevăzute de lege, sentința fiind temeinic motivată în fapt și în drept, conform art.261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr.3026/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VD/24.03.2009
Tehno ZE/24.03.2009
ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ
Recursul autorității pârâte ar trebui admis, apreciind ca fiind nelegala soluția pronuntată de prima instanță pentru următoarele considerente:
Printr-o incorectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și o injustă apreciere a legii, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală a cărei reformare se impune.
Tribunalul a reținut în mod injust că reclamanții ar fi îndreptățiți la plata sporurilor salariate solicitate interpretând greșit legea.
Potrivit art. 29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii au dreptul, printre altele, la suplimentul postului (lit. c) și la suplimentul gradului (lit.d).
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 cu modificările ulterioare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 menționează în art. XII că ea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 58/1 și ale art. 60/1 lit. b care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr. 6/2007 prevedea la art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. La data pronunțării sentinței tribunalului însă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a depus un proiect de act normativ în această privință, care să constituie temeiul acordării acestor sporuri salariale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, atribuțiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să la înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În speță nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privința primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază în prezenta opinie separată că în temeiul art. 312 alin. 2 proc.civ. recursul declarat în cauză trebuie admis cu consecința modificării în tot a sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
JUDECĂTOR,
Dr.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Ioan Apostu
