Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 287/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 287/R/
Ședința publică de la 24 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.97 din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen judecată, motivat și intimații au depus concluzii scrise, iar recurentul a solicitat judecata în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, și, toți funcționari publici în cadrul tribunalului Vrancea, au chemat în judecată pe pârâtele Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor B, precum și Consiliul Național pentru Combaterea discriminării solicitând:
- obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și informare publică al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru personalul similar care funcționează la nivelul Tribunalului Vrancea pentru perioada 01.11.2004-01.11.2007;
- obligarea acordării acestor drepturi și în continuare până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare;
- obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, sumele datorate reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a arătat că nu există diferențe semnificative între categoria de funcționari în care se încadrează reclamanții și cei care funcționează la nivelul Înaltei Curți de Justiție, decât sub aspectul salarizării, salarizare stabilită începând cu 01.11.2004 prin OUG nr.82/2004 în Anexa 1 în timp ce drepturile reclamanților au fost stabilite discriminator prin Anexa 3.
Au mai arătat reclamanții că nu există nici o justificare pentru crearea acestui sistem de salarizare discriminator, fapt de altfel constatat și prin Hotărârea CNCD nr.262 din 21 iunie 2007, anexată prezentei acțiuni.
S-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus înscrisuri care atestă calitatea lor de funcționari publici, precum și un set de hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe românești în cauze similare, cu titlu de practică judiciară.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.11.2007 pârâta Tribunalul Vranceaa arătat că nu are calitatea de angajator, nefiind în sarcina sa emiterea deciziilor referitoare la salariilor personalului care-și desfășoară activitatea în cadrul instanței, fiind doar ordonator terțiar de credite
Curtea de Apel Galați prin Întâmpinarea depusă la dosar a arătat că există discriminare în ceea ce privește modul de salarizare a reclamanților, dar că acest lucru nu se datorează culpei sale ci înseși legislației în materie care instituie această discriminare.
Ministerul Justiției prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.11.2007 a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată motivat de faptul că Hotărârile CNCD au valoare de simplă recomandare.
Pe fondul cauzei s-a arătat că există diferențe între sistemul de salarizare al reclamanților și personalul similar care funcționează la Înalta Curte de Justiție, dar că aceste diferențe se justifică prin raportare la conținutul concret al atribuțiilor de serviciu.
S-a solicitat respingerea acțiunii.
La rândul său CNCD a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deși a recunoscut prin întâmpinare că introducerea sa în cauză s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr.137/2000.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin a formulat Întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu există între părți un raport juridic, iar răspunzător de realizarea prevederilor bugetare este Guvernul.
Examinând probele cu înscrisuri administrate în cauză Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ la Tribunalului Vrancea, dar nu toți dețineau această calitate la data indicată pentru recunoașterea drepturilor salariale, respectiv 01.11.2004.
Astfel, a dobândit această calitate conform Deciziei nr.167/05.10.2007 la data de 08.10.2007, iar a dobândit calitatea la 10.04.2006 conform Deciziei nr.47/07.04.2006.
Reclamanta a fost angajată în funcția publică de expert debutant în cadrul Biroului de informare Publică la data de 24.12.2003, conform Decizei nr.167/23.12.2003.
Potrivit dispozițiilor art.152 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor personalul din departamentele economico-financiar și informare publică este numit de președintele Curții de Apel în a căror circumscripție urmează să-și desfășoare activitatea, în cazul pendinte Curtea de Apel Galați.
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Vrancea, dar acesta este doar un ordonator terțiar de credite, plata salariilor acestei categorii de funcționari făcându-se potrivit deciziei președintelui Curții de Apel.
În ceea ce privește sistemul de salarizare al reclamanților, Tribunalul a reținut că salarizarea acestora se face potrivit dispozițiilor cuprinse în Anexa 3 la OG nr.2/2006, iar salarizarea funcționarilor din departamentele economico - financiare și informare publică din cadrul Înaltei Curți de Justiție se face potrivit dispozițiilor cuprinse în Anexa 1 la același act normativ.
Legea nr.304/2004 republicată nu face distincție în ceea ce privește recrutarea și organizarea activității acestor categorii de funcționari, în funcție de instanța la care funcționează ci asigură o reglementară unitară a activității funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico - financiare și de Informare publică, astfel că susținerile pârâtei Ministerul Justiției că diferența de salarizare se justifică prin raportare la conținutul concret al activității acestora, neavând suport legal, urmează a fi înlăturate.
Prin urmare în privința salarizării acestor funcționari suntem în prezența unui tratament diferențiat, tratament care constituie discriminare în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp sunt stabilite distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Deși Statul prin legiuitor dispune de o marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic, Curtea Constituțională a stabilit că un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorității publice ( Decizia nr.1/08.02.1994, Decizia nr.20/2000).
Prin urmare Tribunalul apreciat că nu există o justificare rațională a instituirii acestui tratament diferențiat, cât timp legea generală nr.304/2004 nu face distincție între categoriile de funcționari auxiliari justiției nici în ceea ce privește recrutarea lor și nici în ceea ce privește organizarea muncii lor.
Având în vedere aceste considerente, s-a admis primul capăt de cerere și au fost obligate pârâtele Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de Apel Galați în calitate de ordonator secundar de credite și Tribunalul Vrancea, în calitate de ordonator terțiar de credite să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența față de sistemul de salarizare a funcționarilor omologi de la Înalta Curte de Justiție cu mențiunea că pentru aceste drepturi se cuvin de la data de 08.10.2007 iar pentru de la data de 10.04.2006, față de ceilalți reclamanți pentru care aceste drepturi socotindu-se de la data de 01.11.2004, data intrării în vigoare a OUG nr.82/2004 la zi.
Aceste drepturi nu se pot acorda de către instanță pe viitor deoarece în primul rând nu există dovada că nu se vor executa de bună-voie de către angajator, iar în al doilea rând instanța ar ajunge să se subroge în locul legiuitorului, fapt ce ar echivala cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Cum drepturile în cauză sunt salariale și cum reclamanții au dreptul la repararea integrală a pagubei suferite prin neacordarea acestora într-o manieră nediscriminatorie,s-a dispus reactualizarea acestor sume conform dispozițiilor art.1082 și 1084 cod civil cu rata inflației socotită la momentul plății efective.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul reținut că reclamanții nu au indicat existența vreunui raport juridic cu această pârâtă, iar răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite este Guvernul, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind mandatat potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002 de a centraliza propunerile ordonatorilor principali de credite.
Pentru aceste motive s-a respins acțiunea față de această pârâtă pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a include în bugetul de stat a sumelor datorate reclamanților, Tribunalul a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor din legea nr.500/2002 privind bugetul de stat ordonatorii principali au obligația de transmite Ministerului economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget, anexând la aceste propuneri fundamentările acestora.
Cum pârâtele Curtea de Apel, Tribunalul Vrancea și Ministerul Justiției nu au atribuții legale de a include în bugetul de stat vreo sumă s- respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței nr.97/2008 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul a arătat că prima instanță a dispus obligarea la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ, incident în materia salarizării funcționarilor publici, respectiv OG nr. 6/2007, instanța depășindu-și limitele puterii judecătorești și arogându-și atribuții de legi ferare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ.
Soluția instanței este nelegală și prin prisma motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Într-adevăr, funcționarii publici din cadrul instanței supreme sunt salarizați conform Anexei I la ordonanță, în vreme ce funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești sunt salarizați conform Anexei III la același act normativ. Însă în speța de față unde se ridică chestiunea unei, discriminări, în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu dat inclusiv de instituția în cadrul căreia funcționarii publici își desfășoară activitate.
De altfel, art.4 din nr.OG6/2007 stabilește criteriile pentru salarizare funcționarilor publici după cum urmează, Salariul de bază se stabilește în funcție de categorie,de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitate,respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr.1-6.
Este de observat că o diferențiere în ceea ce privește felul muncii prestate în raport de caracterul local sau central al autorității publice ce rezultă și din disp.art.90 alin.5 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată ce prevăd că, Transferul la cerere se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorități administrative autonome ori,după caz, între autorități sau instituții publice din administrația publică locală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304 pr.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a disp.legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
În mod corect a reținut prima instanță că nu există o justificare rezonabilă și obiectivă pentru tratamentul diferențiat în privința salarizării funcționarilor în cauză, Legea nr.304/2004 nefăcând nici o distincție în ceea ce privește recrutarea și organizarea activității acestor categorii de funcționari, în funcție de instanța la care își desfășoară activitatea, actul normativ în discuție asigurând reglementare unitară a activității funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico - financiare și de informare publică.
În consecință, sunt lipsite de suport legal susținerile recurentei în sensul că diferența de salarizare se justifică prin raportare la conținutul concret al activității desfășurate, Legea nr.304/2004 nefăcând nici o distincție între categoriile de funcționari auxiliari justiției.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând alte drepturi salariale, decât cele consacrate de OG nr.6/2007, inclusiv pentru viitor, prima instanță apreciind corect aplicabil în speță art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 97 din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - -.- - -
GREFIER
- -
Red.D/23.05.2008
Tehnored./2ex./24.04.2008
Fond - /
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
