Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2890/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2890
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.629 din data de 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că intimata pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Gad epus întâmpinare.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Pin sentința nr.629 din data de 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
Pentru a pronunța această soluție a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă că întrucât chiar dacă este ordonator principal de credite, pârâta este angajatorul și în același timp ordonatorul secundar de credite ce are obligația asigurării fondului de salarii pentru personalul încadrat conform ștatelor de funcții.
Potrivit art. 14 al. 1 lit. a și b din Legea nr. 435 din 27 noiembrie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, publicată în Monitorul Oficial din 7 decembrie 2006, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerului Sănătății Publice, un spor de până la 30% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și un spor de maximum 15% din salariul de bază pentru activități care se desfășoară în condiții de stres sau în condiții deosebite.
De asemenea, potrivit art. 4 din același act normativ, salarizarea personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii, resurse care, conform art. 3 provin din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat.
S-a reținut că dispoziția legală invocată de reclamant nu instituie în sarcina instituției publice angajatoare, în speță Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor G, obligație de plată a sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, respectiv pentru activități desfășurate în condiții de stres sau condiții deosebite, ci posibilitate pentru aceste instituții de acorda asemenea sporuri, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea de salarizare, adică Legea nr. 435/2006, condiții printre care se înscrie și aceea referitoare la încadrarea în resursele financiare alocate anual.
Că înscrisurile invocate în sprijinul acțiunii, respectiv ordinul de serviciu și corespondența purtată între și pârâtă, nu creează nici ele obligație de acordare unor asemenea sporuri ci, așa cum s- înscris în art. 1 din regulament, ele stabilesc doar locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, precum și de condițiile de acordare acestora.
De altfel, fiind un act normativ cu putere inferioară, creat pentru asigura punerea în executare a legii, act normativ cu putere superioară, regulamentul nici nu ar putea deroga sau crea drepturi și obligații pe care legea nu le consacră.
Este evident că Legea nr. 435/2006 crează o diferențiere între sporul pentru vechime în muncă (art.9) și sporul pentru activitatea desfășurată în timpul nopții ( art.10), acestea fiind obligatoriu a se acorda tuturor celor care îndeplinesc condițiile legale, spre deosebire de sporurile solicitate în prezenta acțiune, cărora li se aplică disp. art. 14 și art. 4 ce au caracter supletiv, folosindu-se sintagma "pot fi acordate".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul împotriva sentinței nr.629 din data de 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
A precizat că în baza art.14 din Legii 435 /2006, funcționarii publici din cadrul DSVSA sunt în drept să primească sporurile pretinse prin acțiune și că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor legale.
Recursul este nefondat.
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar este reglementată de Legea nr.435/2006.
Lege prevede în art.4 că salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii.
Aceeași lege reglementează și sporurile care se pot acorda personalului salarizat potrivit acestei legi.
Astfel în art.9 este reglementat sporul de vechime, în sensul că de acest spor beneficiază personalul salarizat conform legii, sporul respectiv fiind obligatoriu a se acorda tuturor salariaților în raport de vechimea în muncă.
Aceeași normă cu caracter imperativ se regăsește și în art.10 și reglementează acordarea sporurilor pentru activitatea desfășurată în timpul nopții.
Însă, în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a celui de stres legiuitorul a introdus o reglementare permisivă.
Din cuprinsul art.14 al Legii 435/2006 rezultă că pot fi acordate sporurile de mai sus.
Acest text se interpretează prin luarea în considerare și a prevederilor art.4 din lege, în sensul că autoritatea angajatoare poate să acorde aceste sporuri cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii
Caracterul supletiv al normei privind acordarea acestor două sporuri este evident, cu precizarea că atunci când legiuitorul a prevăzut anumite sporuri imperativ, a folosit sintagma "beneficiază de", iar în cazul acestor două sporuri s-a prevăzut că "pot fi acordate."
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare așa încât judecătorul fondului nu a greșit când a reținut că lipsa alocațiilor bugetare poate constitui cauză de neacordare a sporurilor respective.
Cele două categorii de sporuri se acordă numai dacă există alocație bugetară în acest sens, situație care rezultă din analiza prevederilor art.4 și 14 din Legea 435/2006.
Textul art.14 din lege nu este inaplicabil, ci aplicarea sa rămâne la analiza autorității angajatoare.
În speța de față s-a făcut dovada că nu au fost alocate fonduri care să poată acoperi cele două sporuri pretinse de reclamant.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.629 din data de 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2EX// 18 Iunie 2009
Fond
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
